Atmosferă şi organizare:

Trupele din deschidere au strâns până în 200 de oameni, dar la marile formaţii ale zilei cred că se strânseseră 1500-2000 de oameni la Arene. Accesul se făcea cu test Covid la intrare, dovada testului făcut deja, cod QR de vaccinare sau dovada trecerii prin boală. Plata pentru băutură şi mâncare se făcea cu jetoane în valoare de 10 lei, de această dată galbene şi având un format de fise de cazino.

Puteai cumpăra cu ele Pringles, bere blondă sau brună, o nouă băutură numită Wet, un hard seltzer cu gust fructat, dar şi sucuri. Erau şi long drink-uri pentru amatorii de tării, iar ca mâncare am văzut Pleşcaviţa şi clătite. În spate se găsea o zonă mare de merch. Au fost cozi cam mari la jetoane şi medii spre mari la băuturi, deşi nimic nu le bate pe cele de la Disturbed din 2019, la care cred că încă mai stau oameni şi azi. Sau cele de de la Placebo în 2012 la stadionul de rugby, unde mi-am petrecut tot concertul.

Media de vârsta a fost dublă faţă de Saga, am văzut mulţi oameni cărunţi cu copiii de mână şi un public preponderent masculin. Câţiva străini, lume jovială, s-a gustat glumă cu pălincă de la Riot Monk (aflaţi mai jos) şi era şi o fată în rochie de epocă lipită de gardul de lângă scenă, luată din alt secol şi adusă direct aici. Eternul Lemmy îmbrăcat steampunk a fost la posturi, de această dată cu un alter ego cu păr alb şi mai puţin fit.

Muzica:

Magnetic

Magnetic a venit din Bulgaria pusă pe fapte mari, o trupă de metale grele cu elemente de thrash metal şi death metal. Emana energia unei Pantera îmbinate cu Machine Head şi cu un iz de Dave Mustaine tânăr din partea solistului. Cântând la ora 18:00 a fost întâmpinată de puţin public şi deşi a cerut wall of death, a primit o sârbă prietenească a 2-3 curajoşi abţiguiţi devreme. Aş putea trăi fără părţile mai melodice sau power metal din melodiile lor. Îi prefer duri.

Riot Monk

Riot Monk este o trupă românească, care a stat sub semnul pălincii. S-a lăsat cu glume din Maramureş, cu mici sticle de pălincă aruncate în public şi o veselie generală. Ea a venit spre finalul concertului, când toată lumea a fredonat "Be Pălincă", imnul oficial al distracţie în Maramureş. Altminteri au sunat ca un Godsmack românesc combinat cu piese ce meritau să ajungă în barul vampirilor din "True Blood".

Băieţii au scos album în noiembrie 2020 şi de departe hitul a fost "Riot Day", care a fost cunoscut de public şi chiar fredonat abitir. Am avut şi intermezzo-uri de muzicuţă şi toţi muzicienii au "simţit" publicul şi au fost recompensaţi pe măsură.

Therion

De Therion mă leagă cel mai deosebit concert la care am fost: cel cu orchestra de la Sala Palatului din 2006, difuzat de Crăciun pe TVR 2. A fost o operă supremă de artă care nu a lăsat nici un ochi uscat în sală şi în faţa TV-ului. La 15 ani distanţă, Therion vine să promoveze noul album "Leviathan" în ţara noastră, mai bătrână şi mai înţeleaptă, cu soprană nouă şi multă energie.

Au început direct cu hitul cel mare, "The Rise of Sodom and Gomorrah", cu un public suficient de numeros încât să îţi redea încrederea în fanii rock de la noi după o perioadă pandemică fără concerte metal cu trupe mari din afară. Christopher şi oamenii lui au dialogat mult cu publicul, au adus şi un steag al României pe scenă şi au subliniat că acesta este primul lor concert live după aproape 2 ani şi au ales România pentru asta.

De altfel piesele de pe noul album, "Tuonela", "Leviathan" şi "Eye of Algol" s-au auzit live pentru prima dată. Mi-a părut rău că nu am avut parte de "Clavicula Nox", deşi a fost cerut intens de public şi nu am avut parte nici de bis, trupa plecând rapid de pe scenă. Am simţit că ar fi trebuit să cânte mai mult decât o singură oră. Măcar am auzit "Lemuria" şi "To Mega Therion", piese fabuloase ca versuri, mitologie şi îmbinarea măiastră de chitări.

Ce aş putea reproşa ar fi unele suprapuneri ciudate ale vocii solistului cu cele ale sopranelor. Ambele au fost în mare formă, în special cea clasică, cea nouă fiind încă timidă şi având şi o defecţiune a microfonului la început.

Epica:

Epica a încheiat prima seară şi spre deosebire de Therion a cântat şi un bis, ba chiar unul compus din 3 piese, inclusiv "Design Your Universe". Olandezii cu 19 ani de activitate în spate veneau după ce şi-au exersat muşchiul de artist cu reprezentaţii în Italia, Belgia, Austria. Au început cu o întârziere mare şi nu pot să nu remarc faptul că o parte din publicul de la Therion a plecat înainte să vină Epica, semn că veniseră pentru suedezi nu pentru olandezi.

Solista Simone Simons ne-a oferit o doză surprinzătoare de headbandging şi nu s-a ferit să cânte şi piese mai dure şi mai vechi ale formaţiei, dar şi pe cele care îi pun în evidenţă vocea cristalină. "Unchain Utopia" a sunat puţin bizar fără acele coruri, dar solista s-a achitat admirabil de datoriile vocale, compensând lipsa de coruri prin armonizarea cu colegii de trupă.

Am ascultat şi "Freedom - The Wolves Within", piesa lansată în 2020 şi extrasă de pe noul album Epica, "Omega", lansat pe 26 februarie 2021. Aduce un ritm frenetic, un videoclip demn de jocul "Diablo" şi un mesaj de libertate faţă de opresori. Simone a dialogat cu publicul, vorbind despre nevoia de a ne elibera de chingi şi temerile şi frustrările acumulate în ultimul an de pandemie, de a scăpa de toate piedicile pe care ni le-am pus singuri sau ni le-au pus alţii.

Tot de pe album nou s-au auzit şi "The Skeleton Key", cu valenţe de baladă şi "Omega - Sovereign of the Sun Spheres", pe care am auzit şi growl-uri masculine şi chiar părţi death, plus câteva solo-uri neaşteptate şi excelent interpretate la Arenele Romane. Publicul a dat headbanging-ul cu câteva grade mai sus cu această ocazie.

Poate cea mai veche piesă din concert a fost prima auzită la bis, "The Obsessive Devotion". Ea datează din 2007 şi s-a auzit şi la concertul Epica din Silver Church în 2011. Aici a făcut senzaţie acea pianină curbată perfect suprapusă chitarelor dure. Simone a tunat "Don't you ever blind me/ Don't ever trick my mind, "Don't you choke and bind me/ Don't be a bleeding heart" peste Arenele încinse. A fost poate momentul cel mai filmat al serii.

Solista a fost toată un zâmbet şi a glumit cu colegii de trupă, scuturând scame imaginare de pe costumele lor şi dându-le coate şugubăţ. Gurile rele zic că Simone este însărcinată, dar asta nu o ţine departe de scenă şi nu ar fi prima oară, artistă cântând şi însărcinată cu primul său copil. Noua ne-a arătat o imagine de zeiţă din mitologia elenă şi vocea sa a strălucit cel mai mult pe "Unchain Utopia", atingând note care o fac reper în rock-ul simfonic.

Concluzii

Entuziasmul celor de la Therion îl vezi la trupe la început de drum şi mi-aş fi dorit să cânte mai mult. Epica a fost senzaţională la voce, solista cânta ca o joacă, a sunat prea bine vocea sa aş spune. Formaţiile din deschidere au fost OK şi luma a apreciat gluma cu pălinca. Cozi au fost la băutură şi jetoane, dar asta era de aşteptat. Mi-aş fi dorit mai mult public pentru Therion în special să le dea ghes în seria de concerte ce urmează, dar şi pentru Simone, pe care o văd într-o lumină nouă după acest concert, am urcat-o în topul meu lângă Tarja, Amy Lee, Sharon den Adel.

Galerie foto eveniment: