Urmărește-ne în Social Media

electronica

SAGA Festival 2021 Recenzie: "UNTOLD de Bucureşti" mai aerisit şi plin de empatie

După principiul "when it rains, it pours", după o lungă perioadă de lipsă de concerte şi festivaluri, în weekend-ul 11-12 septembrie 2021 am avut nu unul, nu două, ci trei festivaluri. Pe de o parte am avut legendarul UNTOLD la Cluj-Napoca, început încă de pe 9 septembrie, apoi la Arenele Romane a fost Maximum Rock Festival, în vreme ce la Romaero Băneasa a avut loc SAGA Festival 2021, între 10 şi 12 septembrie. Un festival axat pe muzică electronică, pe un spaţiu uriaş, cu Tiesto ca headliner şi sosind după multe amânări şi în prag de val 4 al pandemiei. Cum a ieşit aflaţi mai jos.

Publicat

pe

Atmosfera şi organizare

SAGA Festival 2021 trebuia să aibă loc în 2019, a fost amânat de câteva ori până în 2020 şi apoi din cauza pandemiei mutat în vara lui 2021 şi apoi în septembrie. S-a desfăşurat la Romaero Băneasa şi a adus împreună peste 40.000 de iubitori de muzică house şi nu numai. Având în vedere mărimea uriaşă a Romaero Băneasa, cei 40.000 de oameni erau bine dispersaţi şi păreau mult mai puţini. Cozi au fost la top up şi mâncare, dar nu uriaşe, iar cele care au fost mari au fost provocate de neştiinţă. Şi eu am stat 40 de minute la coada la top up, neştiind că nu e doar o singură casă la hangarul cu mâncare.

SAGA a fost criticat în online pentru că a dus la blocarea nordului Capitalei şi nu a fost antifonat deloc, muzica ţinând trează multă lume din Sectorul 1. E un risc oarecum asumat şi impus de faptul că nu prea ai unde să ţii un eveniment de genul în Capitală. Împărţirea în scene a fost inteligentă şi am avut varietate: artiştii mari din zona EDM la scena principală, cea în formă de navă Star Wars, o scenă-hangar Heat cu techno dur, o scenă Switch unde mixau artişti locali şi era cu precădere muzică hip-hop, iar mai în spate o zonă cu house pur şi o scenă GAIA cu muzică tip Nostalgia (N&D, Andre, LA şi alţii), înfiinţată la un soi de parc de distracţii cu maşinuţe.

Accesul la festival se făcea cu test Covid-19 (fie făcut pe loc, fie făcut înainte) sau cu certificat de vaccinare, dar şi cu document ce atestă că a trecut numărul necesar de zile de la vindecarea după infectare.

Existau şi două zone înalte VIP, ca un soi de loje de stadion, plus un avion vopsit cu graffiti unde se ţinea o petrecere claustrofobică cu mult fum şi bas. Un hangar întreg era dedicat pentru zona de food, dar erau şi camionete separate şi multe standuri cu mâncare şi băutură. Puteai să te opreşti la standul Heineken pentru nişte relaxare, era şi o roată panoramică în miniatură şi un alt avion lângă zona VIP pe care îl puteai vizita (fără party înăuntru).

Exista şi un Silent Disco pentru cei care iubesc fenomenul. Designul scenei principale era undeva între pieptul unui robot Transformers, nava Star Wars şi castel întunecat de vampiri când se stingeau luminile. Au fost efecte pirotehnice din plin, jocuri de lumină excelent sincronizate şi am avut şi show cu drone în fiecare seară, proiectând diferite simboluri pe cer. În ultima noapte s-a lăsat şi cu artificii spectaculoase la final.

Ca reproş la organizare aş avea încălecarea muzicii între scene, cea main şi cea Heat de exemplu suprapunându-şi beat-urile, basul. Hangarul cu techno domina de altfel cu basul său mai tot evenimentul. Am şi un uriaş reproş legat de toalete care erau un dezastru total, ca igienizare, miros, surse de apă şi hârtie igienică. Majoritatea acelor toalete ecologice erau preapline încă de vineri.

Mâncare şi băutură

Nu am mai văzut aşa mare varietate la mâncare şi băutura la un festival de multă vreme, poate niciodată. Puteai bea limonadă, gin tonic, vreo 10 cocktailuri pe bază de Red Bull, inclusiv cu pepene roşu şi fructul pasiunii, vodka, bere Heineken, whisky şi multe carbogazoase. Băuturile la sticlă erau date fără capac, pentru a nu se arunca spre festivalieri sau artişti.

La mâncare era iar destul de multă varietate, de la burgeri la pizza de la Jerry's sau Camioneta, la fructele de mare prăjite la Drunken Squid, care dominau prin miros vreo jumătate de festival, dar şi Pulled Pork, pui prăjit, tortilla şi gofre. Era şi îngheţată, dar şi o camionetă cu wurst şi una pentru iubitorii de cafea. Faţă de alte festivaluri toate restaurantele sau truck-urile au stat deschise şi la ore avansate şi au stat binişor cu stocurile.

Doar standul Red Bull a rămas destul de rapid fără ingrediente. Păcat că locurile de stat jos erau limitate, aşa că mai toţi au mâncat în picioare. La 40.000 de oameni, dacă 2000 aveau loc de stat jos simultan era bine. Cocktailurile cu Red Bull erau 25 lei, burgerii ajungeau şi la 45 lei, iar pizza şi wurst erau undeva la 30 de lei. Plata se făcea cu brăţări luate de la intrare şi alimentate la puncte de top up sau online.

Muzica

Pentru că e greu să fii în mai multe locuri simultan, a trebuit să fiu selectiv. Am vrut neapărat să prind DJ Gojira la scena Switch, iar podcasterul meu preferat a făcut show mixând Queen excelent, a pus şi nişte dubstep şi DNB, fiind cam singurul care a abordat aceste genuri ca intenţie, nu ca o coincidenţă. S-a conectat excelent la public şi întreba la fiecare 20 de minute dacă toată lumea e OK.

Amelie Lens a oferit un techno dur, care aproape că punea în pericol integritatea structurală a hangarului. Don Diablo a venit pe mainstage pentru a îşi lansa noul album şi a fost foarte entuziast. Parcă publicul nu s-a conectat complet la vibe-ul său şi a păstrat energia pentru Tiesto. Am înţeles şi că a fost supărat că i s-a tăiat o piesă la final.

Tiesto a avut poate cel mai lung set şi ne-a trecut prin toată discografia sa, de la "The Business" la "Escape Me" şi remixul pentru "Lasting Lover". A avut jocuri complexe de lumini şi multiple efecte pirotehnice şi a sosit după un joc de 5 minute cu dronele şi după o împrăştiere uriaşă de confetti, care a redat energia publicului care petrecuse deja 4-5 ore la festival.

DJ-ul olandez îşi continuă evoluţia, lăsând în urma trance-ul şi intrând până la brâu în cultura EDM. Vorbim despre omul care a creat "Adagio for Strings", "Lethal Industry", "Traffic". "Elements of Life" şi a bifat colaborări cu mari voci feminine. Dacă nu existau show-urile sale Magik şi Elements of Life nu ar fi existat Tomorrowland şi poate nici Saga. Tiesto este sinonim cu muzica trance şi mai nou cu o parte respectabilă din EDM. Tiesto are un sound de arenă şi e ideal pentru concertele de anvergură, ca Saga, nu e făcut pentru a fi ascultat în incinte mici.

Masked Wolf, sosit pentru prima oară în Europa a cântat o piesă în colaborare cu Grasu XXL şi evident ne-a adus hitul "Astronaut In the Ocean", fredonat de toată lumea la unison. Nervo a cântat cu Alexandra Stan piesa "Come Into My World". Antonia şi Avalan au urcat pe scenă principală pentru a cânta imnul SAGA, "Take Me Somewhere

John Newman a ţinut un DJ set incendiar, diferit de ce îl ştiam noi, arătând că ştie şi la platane nu e doar un creator desăvârşit de hituri prietenoase cu radioul.

Vini Vici a adus un vibe ceva mai dur, s-a dus înspre hardcore, provocând lumea să danseze hardstyle, a mixat nişte Queen şi a sunat pur olandez, deşi e un DJ din Israel. Sună ca luat dintr-un video cu Techno Viking, de pe străzile din Amsterdan sau din cluburile din Berlin.

Alan Walker e omul care ne-a pus Skrillex "Bangarang" la scena principală, aprinzând imediat călcâiele adolescenţilor din public. A avut un vibe foarte "techy", cu imaginea sa cu glugă şi mască şi proiecţii tip Matrix pe zona sa de mixaj. A mixat hituri de la Sia şi am auzit şi cele mai de succes track-uri ale sale de pe Spotify, "Sweet Dreams" şi "Faded". Walker a etalat un aer mai emo şi multe voci femine, dar şi extra sintetizatoare faţă de cei dinaintea sa.

Carl Cox, decanul de vârstă al festivalului, la aproape 60 de ani a reuşit să ajungă la aproape 2 ore de party continuu, dacă nu şi mai mult, dovedind de ce e un nume de bază în muzica house. Toţi oamenii din hangarul dedicat techno erau transpiraţi, aerul era înnăbuşitor, locul era energie pură, argint viu. Laserele verzi proiectate în 3D şi etern mişcătoare îţi dădeau senzaţia că eşti într-o imprimantă 3D care "te rescrie".

Concluzii

Pentru un prim festival SAGA a fost o reuşită. E drept că şi ALDA, din spatele său are o experienţă îndelungată cu evenimente de genul The Mission, dar unul de anvergura celui din Bucureşti nu cred că s-a mai făcut până acum sau cel puţin nu unul axat pe muzică electronică cu peste 40.000 oameni. Atunci când ai doar 4 lucruri rele de spus despre festival şi vreo 10 bune cred că îl poţi încadra la evenimente reuşite.

Lucruri rele:

  • traficul blocat în Bucureşti
  • zgomotul în întregul Sector 1 din Bucureşti
  • toaletele oribile,cu igiena la pământ
  • suprapunerea sunetului de la scene

Lucruri bune:

  • sonorizare excelentă
  • varietate de mâncare şi băutură
  • conexiune bună cu publicul a artiştilor, empatie multă
  • buna organizare a accesului, sistemului de plată, testare, validare cod QR
  • împărţirea festivalului pe sub-genuri de house
  • abundenţa de stocuri la băutură şi mâncare
  • spaţiu aerisit, nu erau gloate omogene de oameni, puteai respira
  • scena spectaculoasă, efecte pirotehnice, lasere, sistem de iluminat stroboscopic fabulos, drone
  • autobuz special pus la dispoziţie pentru transport, gratuit
  • foarte multă pază, foarte puţine cazuri de turbulenţe legate de abuz de băutură, substanţe narcotice sau violenţă

Saga Festival 2022 a fost confirmat pentru luna iunie 2022 şi se poartă deja negocieri cu mari artişti. Va avea loc pe 3, 4, 5 iunie 2022.

Rămâi alături de noi, abonează-te la newsletterul cu știri și evenimente!

Industria muzicala

HitStory: cum a ajuns hit "Undeva-n Balcani" a lui Puya şi George Hora

Un nou episod al excelentei serii HitStory de la Happy Fish e aici şi de această dată abordează hitul lui Puya, "Undeva-n Balcani". A venit ca o idee şi o propunere a lui George Hora, pe scheletul unei melodii ceva mai agresive a membrului La Familia.

Publicat

pe

HitStory Puya George Hora Undeva-n Balcani
HitStory Puya George Hora Undeva-n Balcani │ FOTO: Happy Fish www.youtube.com

George Hora a vrut să capitalizeze pe trendul infuziei de muzică EDM în rap, aşa cum făcea rapperul T-Pain la acea vreme. Aşa s-a ajuns şi la piesa "Fresh" şi din dorinţa aprigă a lui Puya de a îşi auzi muzica în club. A fost un mare risc, muzicianul ştiind că va aliena fanii "adevăraţi" ai hip-hop-ului, dar şi că va câştiga fanbase nou. Şi despre refren s-a discutat mult: iniţial trebuia să fie în romana, dar pur şi simplu nu sună bine.

Aşa că s-a ajuns la "Is this, is this the life/ I wanna live, I wanna carry on". Am ascultat în acest episod şi sample-urile originale, care au fost amplificate şi cumva făcute mai stridente, pentru a răsuna în mintea ascultătorului. Puya ne spune şi că în afară de Paraziţii şi BUG Mafia, hip-hop-ul nu mai ajungea pe radio. Nici Grasu XXL nu ajungea pe unde, iar Guess Who nu apăruse încă.

Kamelia, sora lui George Horă le-a făcut cunoştinţă lui Puya cu acest compozitor. S-a comunicat mult pe Yahoo, atunci în 2008 şi în cele din urmă a ieşit şi albumul "Românisme", în 2009. include colaborări cu George Horă, Cedry2K, Cabron, Sisu, Lora şi Yoni. Pe el se afla hituri că "Sus pe bar", iar apoi a venit şi "Românisme 2", cu mega hitul de club "Fresh", care în mod ironic a explodat în ultimii ani ca hit, mai degrabă decât la debut.

Musai de ascultat, pentru o a prinde o parte din istoria rap-ului curajos local, in frunte cu "Undeva-n Balcani".

Citește în continuare

Industria muzicala

Mihail și hitul care precede artistul: "Eu eram "Mă ucide ea""

Sunt hituri care țin un sezon și hituri care acaparează totul în jurul lor. "Mă ucide ea" a fost, pentru Mihail, un hit care i-a rescris traseul, dar și o carte de vizită mai vocală decât numele lui. "Eu nu eram Mihail cu piesa "Mă ucide ea", eu eram "Mă ucide ea"", a povestit artistul în podcastul lui Gojira, prezentând atât drumul anevoios până la succes, cât și aspectele mai puțin plăcute ale celebrității.

Publicat

pe

Mihail la HitStory / Happy Fish TV
Mihail la HitStory / Happy Fish TV │ FOTO: Captură YouTube

Până să ajungă să compună și să lanseze în 2015 piesa "Mă ucide ea", Mihail a avut un traseu sinuos. A știut din copilărie că vrea să facă muzică, dar a avut și opțiunea picturii în paralel.

"Eu am făcut toată viața arte și muzică. Am făcut în paralel școala de pictură și școala muzicală și când am absolvit liceul eram indecis: să fac muzică, sau pictură. Tot timpul am știut de mic: de la 7 ani eu am știut că am să fac muzică. Tot timpul mă întrebam: ce fel de muzică, câți bani se câștigă din muzică. La o vârstă fragedă, fără să am o cunoștință. Pur și simplu era o curiozitate.

Am mers la canto în Republică și am văzut pe hol tineri de la canto care se auzeau. (Începe să facă vocalize) Și eram cu maică-mea și îi spun: <Eu nu simt să fac așa ceva. Hai să aplicăm la Facultatea de Arte.>"

Mihail îl cunoaște pe producătorul său, Sergiu Socaciu (Soka)

Mihail a plecat apoi în Polonia cu Erasmus, unde își câștiga existența în pub-uri, cu chitara. Reîntors în țară, l-a cunoscut pe Soka (Sergiu Socaciu) și, după o scurtă discuție, i-a devenit producător. Împreună au început să lucreze la primul hit al artistului, Soka fiind convins că doar așa avea lumea să îl cunoască pe Mihail.

"Sergiu mi-a introdus ideea de hit. Ca să ajungi faimos și să ai un succes în muzică, în industria muzicii, trebuie să faci un hit. Așa mi s-a prezentat ideea de succes în România. (...) Ne-am chinuit 2 ani de zile ca să rezistăm."

Sergiu: "Când urla, când se răzvrătea vocal în anumite părți, pe anumite linii melodice, găsea o parte din Joe Cocker în el"

Fraza "Mă ucide ea" i-a venit lui Mihail în somn, fără a avea vreo explicație pentru asta.

"Pe la 4 dimineața, după vreo câteva ore, s-a trezit Sergiu, iar eu urlam "Mă ucide ea"."

Strofele piesei nu erau încă scrise, exista doar vocea lui Mihail pe acest refren obsesiv, care lui Sergiu îi amintea de timbrul lui Joe Cocker.

"Când urla, când se răzvrătea vocal în anumite părți, pe anumite linii melodice, găsea o parte din Joe Cocker în el. Vocal vorbind. Simțeam chestia asta", a mărturisit Sergiu.

Pentru că piesa nu avea o poveste, Mihail a trebuit să o caute.

"Mă tot gândeam: cu ce ar rezona omul când aude "Mă ucide ea". Unde l-ar duce gândul, despre ce, în ce context. Practic, toată chestia asta a fost gândită. N-o fost inspirată de undeva, dintr-o poveste reală.

Ați trăit momentul ăla când mergi pe stradă și vezi o fată drăguță, frumoasă, și durează chestia asta 6 secunde, și-ți dai un film în capul tău de o poveste din aia de dragoste în care o vezi și trăiești ceva. E o tranzacție, e un schimb de informație, e o simulare", a detaliat Mihail, dezvăluind că scenariul folosit în videoclip redă exact ideea piesei.

Solo-ul de chitară care se repetă pe tot parcursul piesei a fost compus de Mihail. A venit apoi ideea vocilor feminine de pe fundal, menite să dea fluiditate compoziției. Andreea Secrieru, o prietenă foarte bună a lui Mihail, a acceptat propunerea de a fi backing vocal, și așa piesa "Mă ucide ea" a fost finalizată.

Mihail: "Eram la un local și mâncam ciorbă și cu lingura în gură veneau oamenii la mine și îmi făceau poze"

Drumul piesei de la geneză și până la radio a fost lung și anevoios. Nimeni nu voia să pună piesa în playlist la radio, pentru că nu auziseră de Mihail. După ce melodia a prins avânt fiind promovată în diverse grupuri din online, "Mă ucide ea" a ajuns, în cele din urmă, pe radio și de acolo nu a mai plecat luni la rând.

"Nu prea am înțeles ce ni se întâmplă decât ulteior, după câteva luni, natura succesului. Că nu era doar roz la pachet. Eram la un local și mâncam ciorbă și cu lingura în gură veneau oamenii la mine și îmi făceau poze. Era foarte ciudat, obositor."

Mihail a mărturisit că piesa devenise atât de populară, încât artistul care o interpreta nu era decât un vehicul. El era cel care trebuia să o cânte.

"Succesul e foarte frumos, dar vine la pachet cu multe. Îți invadează viața personală, nu mai ai intimitate. Mergeam pe stradă și pur și simplu eram un om normal și la fiecare 15 minute auzeam: mă ucide ea, mă ucide ea. Uite-o pe mă ucide ea. (...)

Atât de mult m-a chinuit chestia asta. Simțeam că eu sunt o maimuță. Eram "Mă ucide ea". Eu nu eram eram Mihail cu piesa "Mă ucide ea", eu eram "Mă ucide ea".< Cine cântă?><Mihail.> <Da' cine-i ăla?> <Ăla cu "Mă ucide ea">. <Aaaaa.>"

Pentru a trece la următoarea etapă din cariera sa, Mihail a hotărât să nu mai cânte piesa în concerte. Mulți organizatori au renunțat să-l mai cheme din acest motiv, însă pentru Mihail a fost decizia corectă. Următorul său hit, "Who You Are" a venit la câțiva ani distanță, însă a adus în fața publicului un alt sound și o evoluție artistică.

Povestea pe larg poate fi ascultată mai jos. Interviul a fost realizat de DJ Gojira în cadrul rubricii HitStory de pe canalul HappyFish.

Citește în continuare

Lifestyle

Iată istoria hitului "Basul şi cu Toba Mare" de la Viţa de Vie

Una dintre cele mai bune idei de pe YouTube-ul românesc este seria "HitStory" de la Happy Fish TV, care prezintă istoria unor piese hit din România. Acum a venit rândul lui "Basul şi cu Toba Mare" de la Viţa de Vie şi aflăm nişte insight-uri interesante în clipul de mai jos.

Publicat

pe

Adi Despot Hit Story Happy Fish TV 2026
Adi Despot Hit Story Happy Fish TV 2026 │ FOTO: Happy Fish TV www.youtube.com

DJ Gojira ne prezintă în sub 30 de minute anatomia unui hit, a unui album şi a ascensiunii formaţiei păstorite de Adi Despot. Aflăm cum s-a mers la înregistrări în Germania, pe 5000 de mărci pentru 48 de ore de studio. Cum s-a ajuns la genialul format de cutie de medicamente penru "Fenomental" şi cum toboşarul a visat una dintre temele principale ale piesei "Basul şi cu Toba Mare".

Am aflat că videoclipul a debutat pe Atomic şi a fost rapid cenzurat de CNA, nu de alta, dar abia apăruse CNA-ul şi trebuia să facă ceva util. Adi Despot vorbeşte şi despre problemele avute de trupă, cu un prim basist care nu s-a înţeles cu restul grupului. Ne spune şi că îi era ruşine că venea mama la concerte şi împărţea bomboane în culise, dar apoi a acceptat asta ca atare.

Sorin "Pupe" Tanase ne spune că nu se consideră un virtuoz al tobei, nu ştie note şi cânta mai degrabă după ureche. Am aflat şi că a fost un şoc cultural, când pe atunci tinerii muzicieni au intrat în studioul din Essen şi au văzut cu ce scule se lucrează acolo. O poveste fascinantă, care gravitează în jurul anului 1998 şi apoi 1999, când a explodat piesa de la Viţa de Vie.

Recomand cu căldură această serie!

Citește în continuare

Trending