Urmărește-ne în Social Media

rock

Tudor Chirilă, despre noul show Vama: "Poate să fie ca și când am cânta în curte la Ilie Moromete" - VIDEO INTERVIU

Pe 12 octombrie, povestea trupei Vama va continua cu un nou capitol - ”Better”. Primul album al formației cu versuri în limba engleză va fi prezentat în cadrul unui show cu un stage design unic, Tudor Chirilă anunțând că partea vizuală va avea un impact major asupra percepției întregului spectacol. Emoțiile pe care le va simți fiecare spectator nu pot fi, însă, anticipate, așa încât, solistul Vama ne-a lăsat cu gândul la un concert în curtea lui Moromete, ceva ce nu a mai văzut nimeni până acum.

Publicat

pe

Ai lansat de curând un nou album cu trupa Vama - ”Better”. Discul a fost publicat inclusiv pe YouTube. Ce feedback ați primit până acum?

Am primit un feedback foarte bun, dar foarte puțin. Bine, nu mă așteptam să fie foarte multe vizualizări la abum. Sunt în jur de 20.000. Piesele cresc în mod diferit. Noi am pus albumul și sub formă de un singur track, de 50 de minute, punctând unde se schimbă piesele, dar și sub formă de playlist, pe YouTube, fiecare piesă în parte, 12 cântece. Suntem la 20 de zile de la debutul albumului. Oricum, lumea nu mai ascultă albume în ziua de azi, ascultă cântece. Și dacă, să zicem, clipul la ”Memories Now” are 250.000 de vizualizări, e tot destul de puțin, în comparație cu cele 12 milioane de la ”Perfect fără tine” sau cele 2 milioane jumate de la ”Fata în boxeri”. Putem să spunem că nu e un album mainstream, cel puțin în România, deși eu cred că el este până la urmă o muzică pop-rock comercială în spiritul 2017, muzică făcută la standarde de Europa Centrală - Olanda, Germania, Franța, cu un producător din Anglia. Dar, poate că sound-ul ăsta este, o dată, foarte surprinzător, din partea noastră, poate că fanii noștri nu se așteptau, poate că-s puțin loviți în freză acum, cu chestia asta. Cei ultrași, adică fanii fani fani, nu cred că sunt surprinși, sau sunt surprinși plăcut, ceilalți cred că trebuie să-l digere. Nu știu dacă după 20 de zile un album cu 20 de mii de views...e mult sau puțin, astea sunt.

Acest album a fost înregistrat într-un studio din UK. Ați lucrat, de asemenea, cu un producător străin. Cum a fost această experiență? Ați perceput întregul proces diferit, cumparativ cu celelalte albume înregistrate până acum? 

În primul rând, ca să încep cu sfârșitul întrebării tale, noi nu am avut până acum un proces. Deci, principalul lucru pe care l-am achiziționat noi, ca oameni și ca muzicieni, lucrând cu un producător, este că avem un proces, și că acum știm foarte clar să lucrăm mult mai organizat, chiar dacă am lucra fără un producător. Ceea ce eu, personal, nu-mi doresc. pentru că lucrul cu un producător ne-a dus într-o altă dimensiune, ne-a scutit de o grămadă de chestii negative, de tip orgoliu, că eu conduc, sau eu conduc. Și într-o trupă de 5 oameni e foarte greu să găsești o congruență din asta între noi. Prin urmare, producătorul a avut acest rol. Mie îmi place să fac comparația cu teatrul, că e mai ușor de înțeles: actori fără regizor, sau actori cu regizor. Se pot monta piese de actori, fără regizori, dar haosul e puțin mai mare. E nevoie de o viziune superioară care să spună: <<Bă, ce ne dorim cu piesa asta? / Asta.// Ce înseamnă textul ăsta? / Asta.>> Și în funcție de asta, tu joci așa, decorul arată așa, luminile le faci așa, și jucăm așa. Eu, actor fiind, mă feresc întotdeauna să intru într-un proiect în care sunt invitat și să întreb <<Cine-i regizor? // Păi n-avem, lasă că facem noi. // Bă, nu vreau.>>.  Pentru că și eu am tendința de a deveni regizor și începe o măcinare din asta, care pe care. Prin urmare, asta am câștigat. Doi la mână, am câștigat o viziune și o viziune fresh vizavi de muzică. E un producător care a lucrat cu Arctic Monkeys, a mai lucrat cu Duffy, cu Lykke Li, cu Rudimental, a lansat o trupă care a deschis ultimul turneu al trupei Imagine Dragons, Sunset Suns, lucrează acum cu o gașcă foarte celebră din Australia. E un producător nu neapărat în vogă, dar e un producător emergent, crește, are 35 de ani și crește. Și vizavi de înregistrări, am tras în România, în afara unui singur cântec din Anglia, care a fost primul cântec - ”Memories Now”. Lucru care vine să spună că de fapt că tehnologia nu mai e o barieră pentru nimeni, ci know-how-ul. Acum problema noastră e de know-how în lumea de astăzi. Scule sunt și aici, dar cum imprimăm, cum facem, și ăsta e lucru pe care, iarăși, el îl știe foarte bine.

Care a fost intenția voastră cu noul album? V-ați dorit o ușoară schimbare de stil sau aceasta a venit natural?

Să cucerim Bulgaria, cum zic eu în concerte. Și să nu râzi, că bulgarii sunt - deși e o glumă, bineînțeles - bulgarii sunt un public care a avut și are niște festivaluri la Kavarna, în care veneau toți rockerii europeni. Și noi ne urcam în mașini să mergem să vedem trupe în Bulgaria. Până când a început și piața noastră de promoteri să crească și să se facă concerte aici, a durat ceva. Și atunci bulgarii sunt un public avizat. Dar, una peste alta, noi ne-am dorit să ieșim în Europa Centrală și de Est și să prezentăm muzica asta, că de asta am făcut-o. Cam asta e ce ne dorim. Și iarăși ajungem la producător: am făcut-o ca să poată să intre într-o competiție, pentru că competiția este acerbă și la noi, deocamdată, speranțele sunt mai mari decât aștepările. Ca să poată să intre în competiția asta a mai multor trupe, am apelat la școala cea mai bună - școala britanică. Chiar dacă știm că nu putem concura cu școala britanică, și chiar dacă, paradoxal, primele noastre concerte în afara țării, sunt în Anglia: 25, 26, 28 - Londra, Manchester, Glasgow. Frumos măcar că vedem lumea.

Am ascultat și eu albumul și mi-au atras atenția două piese: ”Start A Fight” cu Larisa Mihăieș, care a fost la Vocea României, și ”London Feeling”. ”Start A Fight” are pe refren un vibe ce-mi amintește puțin de ”Smells Like Teen Spirit” de la Nirvana, și ”London Feeling” mi se pare că transmite foarte bine melancolia trupei Vama. Poți să-mi povestești puțin despre geneza acestor două melodii?

Și mie îmi plac piesele astea mult. ”London Feeling” e chiar compoziția mea. Trebuie spus că am muncit împreună. Gelu are, de exemplu, ”Ghost At War”, Dănuț, de la bas, are mai multe piese: are refrenul de la ”In The Name Of Love”, refrenul de la ”Burning Man”, deci s-a compus de multe ori la comun. Dar ”London Feeling” e piesa mea, am venit cu ea de acasă și băieții au adoptat-o foarte repede. Noi am făcut întâi muzica, și pe mine m-a dus la tema cântecului. Esta un cântec mai degrabă Freudian, cumva, psihologic, care vrea să spună că întotdeauna trebuie să rezolvăm problemele copilului din noi, ca să ne rezolvăm pe noi, că vrem în viață întotdeauna ceea ce nu avem, și cântecul este o paralelă între destinul unei prostituate și destinul unei femei super bogate, care are o relație, dar care e singură în relația aia. Cumva, singurătatea e și la prostituată, care e consumată seară de seară și nu are pe nimeni, iar ailaltă așteaptă pe cineva autentic la ușa ei, dar din păcate, și-a creat o colivie din care îi e frică să iasă. Toată chestia asta e îmbrăcată într-un refren care spune că noi nu reușim să spargem pattern-urile care s-au creat în copilărie, și nu reușim să le depășim. Adică sunt niște condiționări, sunt niște traume pe care le avem, ca copii, care ne urmăresc toată viața, iar lupta cu ele e foarte mare. De aia e și un vers: <<Colivia e deschisă // The cage door is open but I won’t fly / Gloom and routine are safer for now>> Adică rutina e ok, hai să nu ieșim din ea, că Doamne ferește ce se întâmplă. Noi așa suntem ca indivizi. Conservatorismul, rutina, toate astea sunt cu noi, ne e mult mai simplu să nu schimbăm nimic, decât să schimbăm ceva. Cam asta e tema cântecului și lui James i-a plăcut foarte mult cântecul ăsta și a fost și un moment în care m-a felicitat. Așa, fără falsă modestie, a zis: <<Bă, scrii mai bine decât mulți nativi>>. Poate scriu mai bine, nu vorbesc atât de bine pe cât scriu, pentru că e mai simplu să scrii în ziua de azi, cu tot ajutorul tehnologiei. Internetul te ajută foarte mult să-ți verifici expresiile. Și cam asta e ideea piesei. Și vizualul de la Polivalentă, de pe 12 octombrie, va fi, în linii mari, o fetiță care îmbătrânește, dar ea rămâne într-un corp de fetiță, pe piesa asta. Na, că am dat și ceva din casă.

Urma să te întreb și despre asta.

Știu, știu, dar am făcut legătura acum. Iar ”Start A Fight” este o piesă care s-a născut împreună cu toată gașca. Și tu ai sesizat bine - n-aș spune, neapărat Nirvana, dar e refrenul anilor '90. E rock-ul ăla al anilor '90.

Tobele mai mult.

Exact. Noi asta am și vrut să obținem. O strofă foarte hip hop, că strofa e foarte hip hop, cu tobele super produse, mari, puternice, după care se trece la toba aia acustică. Și chitara e ca o imprimare din asta lo-fi și cu refrenul ăla foarte simplu: "I'm going dooown". Foarte direct, foarte british, nimic în plus. ”Start A Fight” e despre consum sexual. De fapt, despre momentele alea în viață noastră în care nu știu alții, dar eu, cel puțin, am trecut, sex fără obligații, dai telefon seara: <<Vrei? // Bine, vreau. // OK>>. Și sexul ăla se transformă într-o chestie de consum, așa, o arzi foarte repede, spui la revedere și asta a fost. Câteodată, oamenii au nevoie de asta. Cred că de foarte multe ori, de altfel, ca să nu fim ipocriți, au nevoie de chestia asta - no strings attached. Problemele apar cu dragostea, cu momentul în care unul din parteneri vrea mai mult și ăla nu vrea să dea, nu vrea să ofere. Și, cel puțin oamenii egoiști chiar se simt foarte bine în genul ăsta de sex, fără obligații, no strings attached, la revedere, te-am pupat, chiar dacă în spatele lui e foarte multă singurătate. Și cântecul e despre doi oameni care se văd, se întâlnesc, e o atracție sexuală extraordinară, nu pot să îi reziste și știu că ea trebuie consumată repede ca să nu ajungă în altceva, că de obicei așa aluneci în altceva, și sunt gata să pună capăt în momentul ăla: <<Băi, consumăm, asta este, we're going down, adică ne aruncăm pe o spirală din asta sexuală, cu capul înainte, facem toate tâmpeniile din lume, și gata>>. Și așa se termină și cântecul, brusc. Cam asta e tema. Și aici cântecul s-a născut. E interesant că eu am cântat refrenul ăsta, we're going down, că mi-a venit la mână, dar fără să mă gândesc că we're going down înseamnă ceva, și după aia am început să mă gândesc la ideea asta, pe care niciodată n-am speculat-o până acum în versurile mele, de consum sexual, de stoarcerea asta - sexual waste. Asta e.

Versurile noilor piese sunt în limba engleză. Este limba engleză la fel de ofertantă ca limba română, atunci când compui?

Nu, e mai ofertantă. Și știi de ce? Pentru că e mai scurtă, e mai sintetică. Poți să spui mai repede lucrurile. În primul rând, e mai ușor de cântat, dar, în același timp, aparent, e o limbă mai simplă și nu atât de bogată. Sunt cuvinte cu atât de multe sensuri, același cuvânt care este reverberat și expresii care se pot folosi cu triplu cvadruplu sens și așa mai departe, încât spui puțin, dar spui mult, în același timp. Scrii puțin și spui mult. Și nu știu, de exemplu, dacă ”London Feeling”, de care vorbeam mai devreme, care e un cântec lung de 5 minute jumate - nu știu dacă aș fi reușit să-l spun în română în la fel de puține cuvinte.

Apropo de versuri, cu ele începeți atunci când compuneți o piesă? Sau porniți de la linia melodică?

Numai de la muzică. Deși eu consider asta o greșeală. Citesc acum biografia lui Bob Dylan și el pleca foarte mult de la versuri, dar mie mi se pare că dacă pleci de la versuri, te obligă la un anumit tip de ritm și un anumit tip de lungime a frazei muzicale și atunci se omoară creativitatea și nu-mi place. Așa că la noi apare întâi muzica și după aia mă chinui eu să pun versurile alea în muzica aia care există. Mi se par mai bine așa.

Pe 12 octombrie aveți concert de lansare de album la Sala Polivalentă. Poți să-mi povestești puțin despre show-ul pe care îl pregătiți?

În primul rând e un stage design unic. Adică e chiar unic în peisajul producțiilor din România, de după '90, sau și mai recent, că după '90 nu au fost mari producții, doar cele venite de afară. Nu cred că o trupă românească a mai avut stage design-ul ăsta, din punctul ăsta de vedere suntem unici și o spun cu mâna pe inimă. Am lucrat cu un scenograf foarte bun, în persoana Ioanei Moscu, un scenograf de teatru care s-a îndrăgostit foarte tare de proiectul ăsta. Lucrăm cu o companie de VJ, un grup de creativi de VJ din Olanda, au fost rezidenți la Untold acum două ediții. Lucrăm cu Dani Clingă, un veteran al light design-ului românesc la lumini și e o echipă foarte interesantă. A trebuit să luăm tot felul de resurse, adică nu lucrăm cu o singură companie de producție, e o producție costisitoare, cel puțin pentru buzunarul nostru, și chiar și pentru buzunarul promoter-ului și depinde mult de cei care vin la concert să ne vadă și întotdeauna oamenii ar trebui să se gândească că atunci când vin la o trupă românească, ei și susțin o producție, nu doar dau un ban pe bilet unui artist. De multe ori, facem producțiile astea atât de ambițios pentru că vrem să lăsăm ceva în urma noastră și să nu căutăm, neapărat, un profit imediat. Un profit ar putea să iasă din reprezentarea de 4 sau de 5 ori a unui spectacol și asta, câteodată, nu se întâmplă. Noi sperăm să-l mai facem pe ăsta la Cluj, pentru că avem o dragoste mare pentru Cluj, și vrem să-l reprezentăm așa, și Clujul are o sală polivalentă similară sălii polivalente din București. Deci omul trebuie să înțeleagă cumva, când vine la concert, că plătește nu că va cânta Vama, plătește o poveste întreagă, și noi ne chinuim să oferim o poveste care să fie memorabilă. De aia mă enervez și ne chinuim să afle toată lumea de concertul ăsta, ca să nu zică: <<Bă, știi, n-am știut și n-am putut să vin>>. De asta suntem într-o promovare agresivă acum, în perioada asta, de vreo săptămână pe radiouri, de o lună de zile, de altfel. Eu cred că din punct de vedere vizual, când omul intră în sală, când concertul ăsta va începe cu primul acord, oamenii o să spună: <<Eu n-am văzut asta în România>>. Asta neînsemnând că e wow, însemnând că n-au văzut, însemnând că poate să fie ca și când am cânta în curte la Ilie Moromete. Nici aia n-a văzut nimeni. Adică este, măcar, ceva unic și, sperăm, și surprinzător.

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și ne vedem la concert!

Sper să ne vedem la concert în număr cât mai mare. Eu mi-aș dori să vină toată lumea la ceea ce se numește cel mai important și ce va fi cel mai important concert Vama de anul ăsta și n-aș vrea ca cei care nu ajung să trăiască cu regretul că n-au ajuns pentru că nimeni n-ar trebui să trăiască cu un nici măcar un regret atât de mic cum că au ratat un concert Vama - și unul mișto. Deci, gagiilor, vă așteptăm. V-am pupat!

Apasă pe eveniment pentru informații suplimentare:

Concerte joi, 12 octombrie 2017

Vama - lansare de album

Loc
Sala Polivalentă
PUBLICITATE
Comentează

Concerte & turnee

Tudor Chirilă revine pe scenă, cu piesa "Visul American": one man show de neratat

Tudor Chirilă este un om al multiplelor talente şi pe lângă piesele muzicale noi la care a lucrat în pandemie e gata să revină acum la marea sa iubire: scena de teatru. Pe 24 noiembrie Teatrul de Comedie în parteneriat cu Fundaţia Culturală artEST a auntat premiera naţională a spectacolului "Visul American" ("Drinking in America") de Eric Bogosian, un spectacol de Iarina Demian, cu Tudor Chirilă în distribuţie.

Publicat

pe

Visul American piesa teatru poster Tudor Chirila 2021
Visul American piesa teatru poster Tudor Chirila 2021 │ FOTO: Teatrul de Comedie Bucuresti

Reprezentaţiile "Visul American" vor avea loc pe 2, 3, 4, 5, 9, 14, 15 şi 18 decembrie la Teatrul de Comedie din Bucureşti, Sala Radu Beligan. Acest spectacol reprezintă o montare a celebrelor monologuri ale lui Eric Bogosian, care compun one man show-ul "Drinking In America" şi care a debutat off Broadway la American Place Theater în 1986. Cu această ocazie Tudor Chirilă, solistul Vama revine pe scenă după 2 ani.

Universul prezentat de Bogosian tulbură şi spune povestea Statelor Unite, ţara tuturor posibilităţilor, dar şi a ispitelor. Iarina Demian şi Tudor Chirilă au construit un univers special, care va surprinde, amuza, întrista şi te va pune pe gânduri. Visul american va fi disecat, decorticat până ce se va vedea tot ce e putred şi fals în spatele său. Se poartă monoloage despre libertatea reală, permisul de port armă, lipsa de prejudecăţi, despre alcool şi droguri legalizate.

Un ecran multimedia de 25 de metri pătraţi acompaniază parcursul celor 9 personaje pe care le joacă Tudor Chirilă, printr-un video design conceput de Dilmana Yordanva. Scenografia poartă semnătura Irinei Moscu, iar de lighting design s-a ocupat Daniel Klinger.

Iarina Demian despre spectacol:

Monoloagele lui Eric Bogosian, deja celebre în toată lumea, sunt desigur pentru orice actor un vârf de lance, o piatră de încercare. Am adunat parte din ele sub o umbrelă și le-am intitulat Visul American! (...) VISUL AMERICAN a devenit călătoria fascinantă a unui nebun, care vrea să mângâie cerul cu podul palmei. Am încercat să risipesc incertitudinile și să țin pasul FRUMOASEI LUI NEBUNII, în speranța că voi reuși.

Tudor Chirilă despre spectacol:

Mi-ar prinde bine să reușesc să exprim în cuvinte cât de bine m-am simțit lucrând la spectacolul ăsta la care visez de mult timp. Ce echipă bună am făcut cu Iarina Demian, ce loc liniștit și creativ a devenit Teatrul de Comedie în ultimele două luni și cât de mult am învățat de la cele nouă personaje la care am lucrat. Și cum am ajuns să le iubesc.

N-aș fi crezut că un text scris în 1986 poate să fie atât de actual, de parcă ar fi fost scris în 2021, la fel cum nu-mi imaginam că visul american devine visul românesc, o himeră care continuă să lase urme în noi toți. Veniți la teatru, rămâne una din cele mai frumoase forme de a ne oglindi cu bunele și relele noastre. It's gonna be real fun! Nu vreau să rămână nespus: îți mulțumesc Iarina, pentru răbdarea, tenacitatea și hotărârea cu care m-ai condus în acest rol. Let the show begin:)

Teaser spectacol:

Biletele se pot achiziţiona online de pe platforma www.iabilet.ro şi de pe site-ul oficial al Teatrului de comedie (www.comedie.ro) sau de la Casa de Bilete a Teatrului de Comedie (Strada Sf. Dumitru nr 2, Bucureşti). Accesul este permis doar persoanelor cu vârsta de peste 16 ani şi în limita a 30% din capacitatea sălii, doar pentru cei cu green pass.

Citește în continuare

Industria muzicala

Tudor Chirilă: "Cel mai mare compromis îl fac în Vama" - VIDEO

Invitat în podcastul ”Aproximativ discuții”, al lui Gojira, Tudor Chirilă a mărturisit că cel mai mare compromis pe care l-a făcut și continuă să îl facă este formația Vama. Inevitabil, cei doi au discutat și despre ruperea trupei Vama Veche, motivele din spatele destrămării, dar și multe alte subiecte, precum educație, politică, televiziune și show-uri de talente. Gojira a încercat să lămurească și subiectul hitului ”Vara nu dorm”, pe care Connect-R ar fi vrut să-l înregistreze cu Tudor.

Publicat

pe

Tudor Chirilă în podcastul lui Gojira
Tudor Chirilă în podcastul lui Gojira │ FOTO: Captură YouTube

Presat de timp, Tudor Chirilă a condensat în două ore de discuție o mulțime de teme și subiecte. Pornind de la începuturile sale în muzică și educația primită în familie, Tudor și Gojira au discutat, pe rând, despre trupa Vama Veche, politică și idealism, importanța unui producător muzical, compromisuri și negociere, televiziune, show-uri de talente, pandemie, creativitate, hituri și zvonuri. Așa cum era firesc, și educația a fost unul dintre subiectele abordate, Tudor susținând încă o dată ideea că este extrem de important pentru un copil să aibă niște profesori buni, care să-l ghideze. La capitolul politicieni pe care îi admiră, acesta l-a numit pe Corneliu Coposu, apreciindu-l pentru "moștenirea pe care a lăsat-o: a mers drept în țara șmecherilor".

Ajunși la subiectul compromisuri, Gojira l-a întrebat pe Tudor care e cea mai mare concesie pe care a făcut-o. "Formația Vama", a fost răspunsul lui Tudor, Gojira ajungând apoi la ruperea trupei Vama Veche și etichetând problema asta a destrămării exact în punctul culminat drept o meteahnă românească.

"Nu e o problemă a românilor. Toate trupele mari din afară s-au despărțit. Sunt foarte puțin trupe, în afară de Rolling Stones, care au stat împreună. Uită-te la Pink Floyd", a spus Tudor, la care Gojira a amintit de Metallica. "Da, Metallica, dar au bani de psiholog", a completat vocalistul Vama.

Tudor Chirilă: "Au fost mai multe momente în care am vrut să rup cu trupa și să merg singur, pentru că mi s-a părut că singur e mai simplu"

Revenind la subiectul compromis, Tudor a explicat de ce consideră că trupa din care face parte e o muncă continuă de negociere.

"Dacă mă întrebi de compromis, cel mai mare compromis îl fac în Vama, unde personalitățile sunt atât de diferite, și au fost mai multe momente în care am vrut să rup cu trupa și să merg singur, pentru că mi s-a părut că singur e mai simplu, dar întotdeauna au prevalat rațiunea și valorile bune care curg din profesionalismul colegilor mei. (...) Prefer un clash, de tipul celui din Vama Veche, în care eu și cu Liviu eram personalitățile contondente și cumva între noi se construia mai tot timpul conflictul, decât să fim cinci oameni în direcții diferite, pe care eu să trebuiască să...mi-am asumat rolul ăsta să-i adun."

Tudor Chirilă: "Vama Veche a fost un moment profesional cu care e posibil să nu mă mai întâlnesc vreodată. Adică sigur n-o să mă mai întâlnesc"

Cât despre ruperea trupei Vama Veche, acest lucru s-a datorat lipsei de maturitate, pe care Tudor și-a atribuit-o atât lui, cât și colegilor.

"Eu n-aveam atunci maturitatea pe care o am acum, să păstrez, să fac parte dintr-o trupă, și probabil că nici colegii mei de atunci n-aveau maturitatea și înțelepciunea colegilor mei de acum. Pe de altă parte, Vama Veche a fost un moment profesional cu care e posibil să nu mă mai întâlnesc vreodată. Adică sigur n-o să mă mai întâlnesc."

Tudor Chirilă: "Un producător adevărat este de fapt un regizor"

Tudor a detaliat, apoi, cât de multe lucruri a învățat de când s-a destrămat Vama Veche, povestind cum a fost să lucreze la albumul "Better" cu un producător străin, respectiv James Lewis.

"Am învățat foarte bine ce înseamnă să lucrezi cu un producător. Am învățat ce înseamnă un producător afară. Am desființat niște mituri: mitul producătorului care-ți scrie ție muzica și-ți face ție orchestrația și tu nu trebuie să contribui cu nimic. Nu există așa ceva. Un producător adevărat este de fapt un regizor, care lucrează cu actorii, care sunt membrii trupei, și cu instrumentele respective, dar dacă tu nu livrezi, el n-are ce pune împreună. Mai sunt niște gimmick-uri care se întâmplă în post-producție, dar foarte mult este despre cât de mult și ce efort face producătorul să înțeleagă ce e în trupa aia."

Tudor Chirilă: "Ceea ce va fi apogeul nostru ca producție muzicală va fi "Îmi pare rău", cântec nelansat încă, care urmează acum, în toamna asta"

Cu acest prilej, Tudor a anunțat și un viitor single - "Îmi pare rău", melodie trasă în trei versiuni.

"Ceea ce va fi apogeul nostru ca producție muzicală va fi "Îmi pare rău", cântec nelansat încă, care urmează acum, în toamna asta, și care este un cântec pe care l-am cântat de vreo două, trei ori până acum, pe care nu putem să-l cântăm cum a fost înregistrat. Este un cântec care s-a făcut la Londra, a plecat dintr-un beat simplu de 808 x C, care a fost trimis în toate efectele noastre: de bas, de chitară, într-un mug. (...) S-a născut un cântec cu o variantă de 41 de minute, o variantă de 7 minute și o variantă de 4 minute, astea au rămas și mixate - ultimele două variante, dintr-o muzică total originală, pe care n-o mai poți reproduce."

În ciuda dificultății găsirii unui echilibru într-o formație cu multe opinii creative, Tudor susține că lucrurile merg mai bine atunci când există pluralitate la capitolul compoziție muzicală.

"Vama Veche a fost foarte bine pentru că toată lumea a compus. Cred mult în trupele în care toată lumea scrie și cât mai multă lume scrie. (..) Pe de altă parte, eu și încerc să-mi impun ideile. Eu sunt coleric, așa: <<Hai s-o facem pe asta! Hai s-o facem pe asta!>>"

Tudor Chirilă: "Nu e doar despre muzică Vocea României, este despre show"

Nu au fost trecute cu vederea nici concursurile de talente. Tudor Chirilă a mărturisit că inițial a vrut să filmeze un singur sezon la Vocea României, dar a ajuns să se implice foarte mult, iar asta l-a făcut să mai rămână. Acesta a subliniat, totodată, că dincolo de calități vocale, orice concurent trebuie să facă show.

"Nu e doar despre muzică Vocea României, este despre show, dar pentru că îi zice Vocea României, oamenii zic: <<Wow, trebuie să fie doar despre voce>>. Come on! Nu-i doar despre voce. Freddie Mercury, dacă era doar vocea aia, nu era Freddie Mercury. El în momentul în care se urca pe scenă, se cutremura scena. Nu avea niciun pic de inhibiție vizavi de mișcarea lui scenică. El a inventat un stil."

În pandemie, Tudor Chirilă nu a dus lipsă de creativitate. Din contră, a lansat o mulțime de piese și se pregătește să lanseze și un EP. Ce i-a lipsit a fost, însă, libertatea de a se deconecta și relaxa printr-un sport foarte drag lui. "Pe mine mă deranjează că n-am putut să schiez", a mărturisit Tudor, sperând ca iarna acesta să poată recupera.

Tudor Chirilă despre propunerea lui Connect-R de a face împreună "Vara nu dorm": "E posibil. Să știi că eu am foarte mari probleme cu memoria, dar dacă el a zis așa, poate că așa e"

La final, Gojira a vrut să lămurească un subiect început în podcastul său cu Connect-R: a existat propunerea de a face featuring pe "Vara nu dorm"?

"E posibil. Să știi că eu am foarte mari probleme cu memoria, dar dacă el a zis așa, poate că așa e. Într-adevăr, am discutat, nu-mi mai aduc aminte, dar e posibil să fi fost.

Tudor Chirilă: ""Perfect fără tine" a apărut într-un moment în care ne-am așezat la compoziție și am zis: <<Hai să facem două hituri>>"

Cât despre apariția piesei "Perfect fără tine", ea nu a venit ca un răspuns la "Vara nu dorm", așa cum s-ar fi insinuat la momentul apariției.

""Perfect fără tine" a apărut într-un moment în care ne-am așezat la compoziție și am zis: <<Hai să facem două hituri>>. Așa ne-am așezat la masă: <<Hai să facem două hituri>>. Iar eu am venit cu tableta, mă mutasem la maică-mea cu gagică-mea și cu copilul, pentru că își refăcea cineva apartamentul sub noi, și într-o seară, cu tableta, am făcut un cântec care era mai mult dance. Și când am ajuns la sală, am început să dezvoltăm, și ne-a venit ideea asta de reggae. Și piesa nu e reggae, de fapt, e doar refrenul. Strofa nu e reggae. Și cealaltă piesă e "Zile fericite", cu Guess Who, care mie mi-a plăcut foarte mult, dar care nu a mai intrat pe radio."

VIDEO: Tudor Chirilă la podcastul lui Gojira

Citește în continuare

Lifestyle

Radiografia lui Tudor Chirilă la 6 ani de la Colectiv: "E aceeași Românie de acum șase ani, doar că ticăloșii au nume diferite"

Pe 30 octombrie s-au împlinit 6 ani de când tragedia de la Colectiv a schimbat radical destinul a sute de oameni. Tudor Chirilă a făcut o radiografie a societății românești, privind cu atenție atât spre politicieni, cât și spre noi, cetățenii, care ”ne ducem viețile mai departe încercând să ne convingem că nu e vina noastră toată nebunia asta de țară fără reguli și morală”.

Publicat

pe

Tudor Chirilă în videoclipul piesei ”E și treaba mea”
Tudor Chirilă în videoclipul piesei ”E și treaba mea” │ FOTO: Captură YouTube

Tudor Chirilă a ales, încă o dată, să vorbească deschis despre un subiect arzător al actualității. La împlinirea a 6 ani de la tragedia petrecută la Colectiv, artistul a reanalizat starea societății. Cu amărăciune, acesta constată că România nu s-a schimbat și că noi ne-am obișnuit să acceptăm ceea ce ni se întâmplă.

"La șase ani de la Colectiv este grav, foarte grav că nu avem responsabili. Adevărați responsabili. Dar și mai grav este că nu avem soluții"

"Se împlinesc șase ani de la tragedia din Colectiv. Șase ani în care nu am învățat nimic. Sau prea puțină lume a învățat ceva. Șase ani în care doar s-a mimat conștientizarea/recunoașterea/admiterea lanțului plin de verigi corupte care a făcut posibil acel eveniment oribil. Politicienii au ales să nu învețe nimic, ba mai mult, dacă ne aducem aminte bine (memoria e o problemă a poporului nostru) chiar în acele zile au ales să mintă cu nerușinare că totul e ok, că totul e sub control. Nu au învățat nimic. Mirceo, fă-te că lucrezi, a fost replica involuntară a lui Caramitru la revoluție, un soi de încercare de a acorda postura celor din studio cu gravitatea momentului. Cine ar fi crezut că acea replică va ajunge o propoziție de marketing a clasei politice din România?

De la momentul Colectiv s-au întâmplat zeci de incendii în spitale sau maternități, multe dintre ele tragedii asemănătoare. Nimeni nu a răspuns, la fel cum nimeni nu a răspuns încă pentru Colectiv. Ticăloșii care au preluat țara asta din nouăzeci încoace au dezvoltat o strategie simplă: câinii latră, caravana trece. Plus un pic de cenușă în cap în fața unor evenimente extreme. La șase ani de la Colectiv este grav, foarte grav că nu avem responsabili. Adevărați responsabili. Dar și mai grav este că nu avem soluții. Mai grav este că nimic din ce s-a întâmplat la Colectiv nu pare să fi mișcat cu adevărat pe cineva. Mai grav este că instructajele de protecția muncii se bifează în continuare cu o semnătură furată în grabă de un pompier timid la ieșirea din insituții. Mai grav este că sunt încă o grămadă de instituții fără uși de incendiu, fără destule uși de incendiu", scrie Tudor pe pagina sa de Facebook.

"Nu te poți vaccina împotriva nepăsării. Am ajuns nepăsători"

Fără a menaja pe nimeni, Tudor Chirilă punctează importanța implicării sociale în procesul de redresare.

"Contemplăm fatalist drobul de sare. E acolo, ar putea să cadă. Și cade. Și face victime. Și face tragedii și omoară destine și ar putea să ne omoare pe oricare dintre noi, dar nu contează, important e să ne ascundem un pic când se întâmplă, să fugim un pic de responsabilitate, să încercăm să dăm un pic vina pe alții și după aia mai vedem noi ce-o fi, hai să ne auzim la un telefon după ce trece asta, nu-i așa? Oare suntem anesteziați moral? Oare suntem anesteziați moral pe termen nedeterminat?

Putem să stăm liniștiți, pentru genul ăsta de indolență n-o să existe niciodată un vaccin care să împartă în două tabere populația. Nu te poți vaccina împotriva nepăsării. Am ajuns nepăsători."

"Mă culc mai bine seara dacă știu că oricine altcineva e mai vinovat decât mine"

Tudor nu se ferește să declare că vinovăția este colectivă și că, de multe ori, preferăm să ne uităm în altă parte.

"Colectiv ar fi trebuit să ne învețe lucruri. Și toate tragediile care au urmat. În schimb, am ajuns să ne obișnuim cu ele, așa cum o să ne obișnuim cu urșii pe străzile orașelor sau cu televiziunile penalilor în casele oamenilor. Ursul e o variantă mai prietenoasă. Cinici sute, 500, 5X100, 100+100+100+100+100, 100x5, 50X10, 25x20 de morți aproape în fiecare zi de vreo zece zile încoace. Morți care ar fi putut/ar fi vrut/ ar fi avut dreptul să mai trăiască, morți de care nu știe nimeni, morți despre care afli așa cum am aflat eu astăzi, intrând în curtea unei femei din Transilvania care n-a mai putut să mă primească cu același zâmbet pe față. Și-a pierdut doi frați în două săptămâni.

Pensionarii pe care se bat partidele sunt lăsați acum în voia sorții în timp ce o bună parte din populația adultă și în putere urlă din rărunchi că nu există moarte, nu există Covid. Și în vremea asta toți ne ducem viețile mai departe încercând să ne convingem că nu e vina noastră toată nebunia asta de țară fără reguli și morală, nu e treaba noastră, e vina oricui dar nu a mea. Mă culc mai bine seara dacă știu că oricine altcineva e mai vinovat decât mine. Suntem o țară de neprihăniți de care profită oculta mondială, nu-i așa? Sunt toți niște ticăloși ăștia de la putere, da' uite care e treaba crezi că putem să închidem lucrarea aia ără factură? Că oricum ăia fură, de ce să le mai dau și eu bani?"

Puteți citi mesajul complet al lui Tudor pe pagina lui de Faceboook.

Citește în continuare

Trending