Urmărește-ne în Social Media

rock

Review album Slipknot "The End, So Far": pe alocuri boy band, pe alocuri cover band propriu

Slipknot a lansat pe 30 septembrie 2022 albumul "The End, So Far", sosit destu de rapid după "We Are Not Your Kind" din 2019. Cu percuţionist nou şi cu un turneu global în desfăşurare, formaţia părea gata de revirimentul inevitabil trupelor blocate acasă în pandemie. LP-ul a primit deja teasere şi eram gata să îl primesc cu mintea deschisă la experimente, doar că de la prima piesă... e altceva, se duce spre boy band şi spre Stone Sour. Impresii despre cele 12 track-uri ale acestui album găsiţi în următoarele rânduri.

Publicat

acum 4 ani

pe

Slipknot - ”The End, So Far” (Copertă Album)
Slipknot - ”The End, So Far” (Copertă Album)

Slipknot este activă din 1995 şi are în acest moment 7 albume în discografie. Primul său album a fost "Slipknot", lansat în 1999, urmat de apreciatul "IOWA", în 2001, care a cimentat formaţia ca un nume serios în metal, metal alternativ, poate şi nu metal. Între timp s-au produs schimbări de componență, Paul Gray a murit, Joey Jordison a ieşit din trupa şi apoi a murit la rândul său, iar Chris Fehn a avut o dispută publică cu grupul, fiind înlocuit.

Miezul grupului îl reprezintă solistul Corey Taylor, Shawn Crahan, omul cu videoclipurile, o parte din percuţie, Sid Wilson, omul de la platane şi chitaristul Jim Root alături de chitaristul Mick Thomson. Corey mai are o trupă, Stone Sour, pe care a dizolvat-o în ultimii ani, pentru a se axa pe cariera solo.

Hai să vedem cum sună noile piese de pe albumul "The End, So Far":

1. Adderall

Din păcate "Adderrall" e cea mai slabă piesa de pe album, care virează formaţia spre un boy band pop. Sunt ceva experimente cu sample-urile şi mixajul şi speram să fie o baladă că "Snuff" sau "Vermillion", dar nu e cazul. E totuşi o piesă bună de deschis concertul, dar doar pe partea instrumentală. Pare mai degrabă un moft al lui Corey Taylor, care a vrut să cânte despre ochi capsaţi şi pastile cu amfetamina că Richard Cheese şi coverurile sale lounge după metal. De corul de la final chiar nu era nevoie....

2. The Dying Song (Time to Sing)

Poate "cea mai Slipknot piesa" de pe album este "The Dying Song (Time to Sing)", cel mai bun single lansat înainte de LP. Sună a Slipknot-ul de la început de mileniu, când Corey era mai apropiat ca flow de un rapper decât de un solist clasic metal. Avem şi mixaje de calitate, dar refrenul pică tot în păcatul pop, chiar că restul piesei e prea bun, iar finalul aminteşte de piesa "AOV".

3. The Chapeltown Rag

Un single interesant datând de 7 luni deja, "The Chapeltown Rag" are o chitară bunicică, în jurul căruia se încheagă o melodie metal dură. E poate cea mai heavy de pe album, dacă asculţi doar toba, dar vocea şi versurile parcă nu se potrivesc cu restul. Partea sacadată de la final e cea care merită aprecieri, iar Corey da totul pe partea de ţipat. Nu e chiar rea.

4. Yen

"Yen" e o melodie moody, care mi-a amintit de "Spiders" de pe ultimul album şi are acelaşi atribut de a suna ca o melodie de film horror, doar că... unul cu vârsta 13+. E o baladă care vrea cu disperare să fie "Vermillion" sau "Circle", dar are o parte înălţătoare spre refren care parcă strica într-un fel coeziunea track-ului. Partea heavy de la finală, alături de mixajul lui Sid Wilson şi ţipetele lui Corey mai spala din păcate, dar cele două parcă nu se pot uni cum se întâmplă la început de mileniu.

5. Hive Mind

"Hive Mind" sună a melodie clasică Slipknot, dar mai mult un B Side de album de acum câţiva ani. Vocea e cam subţire aici, plângăreaţă şi piesa se întrerupe când abia începea să "dospească". Toboşarul munceşte overtime, dar chitara e reciclată de pe alte piese Slipknot. E oarecum pregătită pentru concerte cu părţile de backing vocals, care ar putea fi ţipate de public.

6. Warranty

Încă o melodie cu tobă în overdrive, "Warranty" are versuri care s-ar potrivi perfect unei piese hip-hop. Problema e că seamănă cu precedenta de pe album şi cu multe altele de pe albume mai vechi. Dramatismul şi corul dinspre final par oleacă sintetice.

7. Medicine for the Dead

Cea mai lungă piesa de pe album are câteva întortocheri ce aduc cu Metallica, dar melancolia lui Corey Taylor îmblânzeşte dragonul fix când se încingea. Şi aici avem un sunet cinematic, de film de groază, sau mai degrabă un soundscape de teatru de război, de Vietnam, război din Golf sau alte conflagraţii mai recente. Ar fi interesant de ascultat ce a mixat Sid pentru melodia asta. Poate cea mai uşor de uitat creaţie de pe album.

8. Acidic

"Acidic" are un uşor sound de metalcore depresiv, cel puţin la intro, apoi alunecă într-un soi de country heavy semnat Corey Taylor. Versurile sunt despre Corey încercând să se lepede de ceea ce îl chinuie, poate alter ego-ul care se tăia pe piept la înregistrări acum 20 de ani. Prea multă voce curată, prea mult performance tip Stone Sour sau similar cu ce am auzit în cariera sa solo. Se încearcă şi nişte floricele de baladă spre final.

9. Heirloom

"Heirloom" pare să fie despre o relaţie abuzivă, dar începe ca o piesă clasică Five Finger Death Punch sau Killswitch Engage şi asta nu e OK pentru Slipknot. E o piesă cu mesaj, despre vină, despre vânătăi şi toxicitate. Dacă scoţi chitara şi tobele şi lansezi acest track pe undele aeriene doar cu vocea nu va ajunge un hit pop. Solo-urile parcă le-am mai auzit pe albumul din 2004.

10. H377

Mărturisesc, "H377" e singură piesă care îmi place cap-coadă şi îmi place mult. Asta vreau de la Slipknot! Versurile au ceva de alpha male, de macho, de posturing, în stilul Pantera. Flow-ul rapid al lui Corey Taylor e fabulos şi aminteşte chiar de "Slipknot" sau "Iowa". Aş vrea să îl aud mai des cântând aşa, dar din păcate avem doar o piesă cu aşa ceva. E şi foarte fredonabila, abordează tema urii şi e încărcată cu energie negativă, exhibata prin ţipete. Instrumentalul nu străluceşte.

11. De Sade

Că poezie "De Sade" nu e rea deloc şi apreciez şi tributul literar. Simt ceva influenţe de metal progresiv aici şi pare o melodie la care s-a muncit serios. Sunt straturi de muzică suprapuse, dar... nu e Slipknot clasic. Cum bine îmi spunea cineva "au intrat în etapa The Doors şi urmează etapa Pink Floyd". Tema pare să fie cineva care îl chinuie pe solist şi de care nu se poate lepăda, o dragoste ca o adicţie. "Please forget me not" cântat ca un boy band nu prea face cinste unui grup super heavy şi parcă nu se aliniază vocea molatecă cu instrumentalul. Partea dură de voce de la final pare pusă cu mâna. Solo interesant, poate cel mai răsărit de pe LP.

12. Finale

"Finale" e ameninţătoare, pluteşte deasupra ascultătorului şi e o piesă de coborât cortina. Are ceva resemnat, are păreri de rău şi riff-urile "tocate", plus coruri angelice neaşteptate care fac o piesă de succes. Cred că ar fi cea mai prietenoasă cu un radio rock. Sună a Broadway cumva şi Corey ne spune într-un fel că nu are de ce să îşi ceară scuze pentru locul în care este şi greşelile făcute. Finalul coral e memorabil şi te poate pune pe gânduri.

Concluzie

Din păcate "The End, So Far" e cel mai slab album Slipknot de până acum. Sună mai puţin heavy decât Stone Sour pe alocuri, fiecare melodie e o bestie cu două capete: are suficient cât să fie balada şi suficient cât să fie imn de headbanging. La final nu face nici una dintre ele bine. Solo-uri reciclate, un Corey mai soft, cred că doar percuţiei şi mixajului de sample-uri nu am ce să le input. Precedentul LP Slipknot a fost mai bun şi "Spiders" e un experiment pe care l-am acceptat. "Adderall" e de-a dreptul melodie pop şi deschide formaţia spre mainstream foarte mult.

Rămâi alături de noi, abonează-te la newsletterul cu știri și evenimente!

Îți recomandăm aceste videoclipuri

Comentează

Albume noi

Slipknot anunţă data de lansare a albumului pierdut de 20 de ani

Slipknot a confirmat lansarea completă în format fizic pentru misteriosul și experimentalul proiect „Look Outside Your Window”, un album despre care s-a vorbit ani la rând, dar care a rămas blocat ca zvonuri, amânări și promisiuni încă din 2019. Materialul a ajuns inițial într-un tiraj extrem de limitat de Record Store Day în aprilie 2026, iar acum va primi o distribuție mai largă începând cu 12 iunie.

Publicat

acum 2 luni

pe

19/05/2026

de

Coperta album Slipknot Look Outside Your WIndow
Coperta album Slipknot Look Outside Your WIndow

Albumul va fi disponibil în mai multe variante de vinil colecționabil, inclusiv ediții blue transparent leaf-filled limitate la 250 de copii, clear purple limitate la 500 și bubblegum LP limitate la 1000 de exemplare. Vor exista și ediții silver nugget, golden pearl, un eco black standard, plus o variantă CD digipak. În total, doar 2.300 de copii vor exista pentru anumite ediții speciale, ceea ce transformă proiectul într-un obiect de colecție pentru fanii trupei.

„Look Outside Your Window” are o istorie aparte în catalogul Slipknot. Muzica a fost compusă și înregistrată în 2008, în paralel cu sesiunile pentru albumul „All Hope Is Gone”, însă membrii implicați – Corey Taylor, Shawn Crahan, Sid Wilson și Jim Root – au decis că materialul nu seamănă deloc cu ceea ce reprezenta Slipknot în acel moment. În locul agresivității clasice, proiectul merge într-o direcție atmosferică și experimentală, cu influențe pe care fanii le-au comparat deja cu Radiohead sau Pink Floyd.

Trupa a explicat că piesele au fost create „fără reguli”, într-o casă izolată de la fermă, noaptea târziu, folosind inclusiv sunete abstracte, loop-uri de tobe, orgă, zgomote ambientale și chiar mostre cu broaște sau greieri. Atmosfera necunoscutului a devenit practic conceptul central al albumului.

În 2024, Clown declara că este fericit că proiectul vede în sfârșit lumina zilei și că nu este „o chestie de hype”, ci o colecție sinceră de experimente muzicale realizate în afara limitelor Slipknot. La începutul lui 2026, acesta avertiza deja fanii că albumul „nu seamănă deloc cu Slipknot”.

Materialul vine într-o perioadă în care trupa pare din nou activă creativ. Toboșarul Eloy Casagrande confirma anul trecut că membrii lucrează deja la muzică nouă și schimbă constant idei și riff-uri în studio.

Slipknot rămâne una dintre cele mai iubite trupe metal din România, mai ales după concertul de la Romexpo din 2022, primul show local al formației, dar și după apariția lui Corey Taylor la festivalul Arenele Romane din 2024, unde artistul a cântat solo într-un set care a combinat piese Slipknot, Stone Sour și cover-uri surpriză. Tocmai de aceea, „Look Outside Your Window” ar putea deveni rapid una dintre cele mai discutate lansări alternative din universul Slipknot.

Citește în continuare

Albume noi

Slipknot lanseaza albumul pierdut din 2008, "Look Outside Your Window"

Unul dintre cele mai enigmatice proiecte din istoria Slipknot prinde în sfârșit contur. Materialul „Look Outside Your Window”, înregistrat în 2008 de patru membri ai trupei în timpul sesiunilor pentru All Hope Is Gone, va fi lansat oficial în această primăvară, sub forma unei ediții pe vinil. E programată pentru Record Store Day pe 18 aprilie.

Publicat

acum 5 luni

pe

07/02/2026

de

Videoclip Slipknot Hive Mind
Videoclip Slipknot Hive Mind │ FOTO: Slipknot

Proiectul i-a reunit pe Shawn "Clown" Crahan, Corey Taylor, Jim Root și Sid Wilson, care au lucrat separat de restul formației, într-un moment tensionat al înregistrărilor. Cei patru au explorat atunci un teritoriu sonor complet diferit, mult mai experimental și orientat spre sunet atmosferic, cu influențe care merg până la RADIOHEAD, după cum a descris Corey Taylor într-un interviu anterior.

Într-o declarație oficială, Slipknot explică originea albumului ca pe o evadare creativă: compoziții născute târziu în noapte, într-o casă izolată, unde fiecare sunet – de la bucle de tobe și orgă, la zgomote abstracte de chitară și chiar mostre din natură – era folosit instinctiv, fără presiunea de a suna ca Slipknot. De-a lungul anilor, existența proiectului a fost subiect în publicații precum Vice, Revolver, NME sau Kerrang!, iar cererea fanilor pentru aceste piese a continuat să crească.

„Look Outside Your Window” va sosi într-o ediție premium pe vinil splatter, cu jacket decupat, detalii în folie purple și text embossat. Tracklistul include zece piese: „11th March”, „Moth”, „Dirge”, „Christina”, „Is Real”, „Away”, „In Reverse”, „Toad”, „Juliette” și „U Can’t Stop This”. Singura melodie cunoscută până acum din acele sesiuni, „’Til We Die”, a apărut pe digipak-ul lui „All Hope Is Gone”, restul materialului rămânând nedifuzat timp de peste 15 ani.

Shawn Crahan a insistat mereu că acest proiect trebuie lansat doar când i se poate acorda atenția cuvenită, fără confuzii și fără a fi perceput ca un „album Slipknot”. „E unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată”, a spus Clown, subliniind că nu va permite ca materialul să fie afectat de așteptări greșite sau de comparații inutile.

Acum, momentul a sosit. Fanii vor putea, în sfârșit, să asculte acest „copil pierdut” al erei All Hope Is Gone, un proiect născut din instabilitate, instinct și dorința de explorare pură, fără bariere de gen muzical.

Citește în continuare

Trending