Pe o vreme de diluviu şi torent, de muson şi ciclon s-a adunat lumea la Arenele Romane pentru concert. Stone Sour ne-au vizitat ultima oară în 2010, când au urcat pe scenă cu Big Four la Romexpo. În acea zi erau flancaţi de Megadeth şi Alice in Chains şi au deschis pentru Metallica şi Slayer. O ploaie când măruntă, când torenţială a însoţit publicul pe tot parcursul concertului din 2018 şi din fericire organizatorii vindeau pelerine din plastic la 1 jeton bucata. Asta că tot nu aveam voie cu umbrele la Arene. Că tot veni vorba de jetoane, acestea costau 8 lei bucata şi coada la jetoane se întindea şerpuind pe mijlocul Arenelor când am ajuns la eveniment. Era de aşteptat lejer un 30-40 de minute. Am fost oarecum surprins şi de inflaţia preţurilor: un cocktail costa 24 de lei adică 3 jetoane şi prin cocktail înţeleg vodka cu suc.

Dar eram acolo pentru muzică, iar în băutură ţi-ar fi plouat oricum aşa că ne-am adăpat cu decibeli. Nothing More este o formaţie din Texas, aspect pe care au ţinut să ni-l amintească des muzicienii. Dacă mă punea cineva să ghidesc, aş fi zis că sunt scoţieni sau irlandezi, judecând după influenţele din unele piese. Activi din 2003 şi cu 4 nominalizări la Grammy, muzicienii au fost surpriza plăcută a serii.

Nu e vorba neapărat despre piesele lor, cât despre giumbuşlucurile scenice. Despre cântatul la un mega bas în 2 sau 3 oameni, despre efecte de theremin la un instrument trăznit ce combina percuţia cu o coadă de scorpion dintr-un joc de PlayStation SF. Momentul de glorie al băieţilor a fost chiar finalul concertului lor, când au realizat un cover după Skrillex, piesa "Equinox".

Doar că auzeam o variantă metal, în care efectele aplicate pe voce de către Skrillex deveneau vocalize ale solistului Jonny Hawkins. Basul, chitara şi tobele completau perfect coverul piesei, pigmentate de faptul că Jonny se afla în vârful acelui instrument ciudat pe care îl tot flexa şi pe care ţopăia. De altfel în ciuda frigului şi ploii vocalul a avut zero probleme în a sta mereu în picioarele goale şi la bustul gol şi a ţopăi sau a cânta întins pe jos.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

După această doză de energie şi o voce oscilantă între feminin şi masculin, după un cidru Strongbow şi o bere Ciuc a urmat aşteptarea celor de la Stone Sour. Am rămas surprins de cât public s-a strâns pe aşa o vreme şi pentru o formaţie relativ puţin cunoscută la noi. Estimez că au fost undeva pe la 1000 de oameni la concert, grosul concentrat în arenă şi mai puţin pe scaune.

Stone Sour a venit la noi cu acelaşi setlist ca în Ungaria, cu accentul pe piese de pe primul album şi de pe "Hydrograd" evident. Lucrurile au început dur de tot cu "Whiplash Pants", cu jocuri de artificii şi un Corey Taylor plin de energie. Pe tot parcursul reprezentaţiei Corey nu a stat o secundă locului şi la fiecare piesă arunca câte o sticlă de apă plată de jumătate de litru în public.

"Hydro" în "Hydrograd", după cum spuneam şi în titlu. Nu că ne lipsea hidratarea, la cât de muraţi eram cu toţii de ploaie. Am văzut foarte des zâmbete şi giumbuşlucuri pentru solistul de la Stone Sour şi Slipknot. Mima dansul către persoane din backstage, făcea headbanging lângă toboşar şi se tot mişca pe scenă. A primit şi un steag al României de la public, pe care l-a preluat şi purtat cu bucurie o perioadă de timp.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul Stone Sour

Ne-am întors apoi cu aproximativ 6 ani în urmă la piesa "Gone Sovereign" şi sample-ul fantomatic din fundal care te bântuie. Aici Roy Mayorga, toboşarul a făcut o treabă excelentă, ţinând ritmul excelent împreună cu basistul, în vreme ce Corey ne cânta despre anti eroi. Să o recunoaştem cu sinceritate: mulţi dintre cei veniţi la concert sperau să prindă o fărâmă de spirit Slipknot şi eventual să îi scape lui Corey un "Snuff" acustic. Evident aşa ceva nu se întâmplă, dar speranţe sunt mereu...

Cel mai mult din spiritul Slipknot am auzit pe piesele mai vechi ale formaţiei, precum "30/30-150". Dacă ar fi să fiu rău, aş zice că această piesă este mai dură decât ultimele 2 albume Slipknot chiar. Ascultaţi cu atenţie tobele şi vă veţi da seama despre ce e vorba.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

Taylor a continuat dialogul cu publicul, a ţinut să ne spună că a trecut prea mult timp de când a fost la noi şi că suntem un public minunat. A întrebat câţi au albumul "Hydrograd" şi în jur de 60% din public a ridicat mâinile. Se vede treaba că a prins şi la noi acest release, foarte bun de altfel, aş zice mai bun decât albumul dublu de acum câţiva ani.

Pe la mijlocul reprezentaţiei am putut auzi balada "Bother", un one man show Corey Taylor, doar el, chitara şi mult feeling. Această melodie este al doilea single de pe albumul de debut "Stone Sour". Iniţial era lansată ca piesa solo Corey, dar apoi a ajuns pe album. Coperta prezenta mâna lui Corey cu un inel Spider-Man. De altfel piesa ajungea pe coloana sonoră a filmului "Spider-Man".

Piesa este despre mutarea artistului din Denver în Des Moines, sperând să croiască un nou drum muzical. Am revenit la tonalităţi mai vesele cu "Rose Red Violent Blue (This Song is Dumb & So Am I)", care l-a pus pe Corey în cea mai amuzantă ipostază din viaţa sa în videoclip. Îl vedeam făcând striptease la bară, cu machiaj strident şi primind bacşişuri.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

La Bucureşti nu a fost cazul de aşa ceva, dar Corey a avut câteva unduiri de şolduri haioase pe alocuri. Iar vibe-ul reggae de la începutul piesei a fost păstrat.

Spre final am auzit şi "Made of Scars", de pe albumul "Come What(ever) May" de acum aproape 10 ani. Dacă citiţi cu atenţie versurile o să aflaţi de unde vin cicatricile lui Corey. Câteva vin cu siguranţă din sesiunea de înregistrare a albumului Slipknot "Iowa", când şi-a provocat tăieturi pe corp.

Ultima piesă a fost "Through Glass", dacă vreţi "Nothing Else Matters"-ul formaţiei. Aici nu mai erau ezitări, toată lumea fredona, flutura telefoane cu bliţ pornit şi simţea la maxim melodia. Una dintre baladele americane cele mai reuşite, cu o voce inconfundabilă şi un videoclip care defineşte superficialitatea la Hollywood, "Through Glass" este piesa care i-a făcut pe Stone Sour mari şi pentru care vor rămâne cunoscuţi pe vecie.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

Este o piesă la fel de americană precum un pickup truck încărcat cu burgeri şi vopsit cu steagul SUA, condus de american sadea cu freza "mullett". Cu influenţe country şi blues, acest imn alternativ rock e radio friendly şi plin de angoasă nervoasă spre final. După o pauză şi câteva pene de chitară aruncate spre public, plus sticle de apă iar, am auzit "RU486" de pe The House of Gold & Bones: Part 1.

Problema e că publicul nu a cerut bisul, ci a fost realizat de formaţie din mărinimia inimii lor. Păcat de muzicieni aş zice... pentru că meritau să li se ceară bisul. Totul s-a încheiat cu "Fabuless" şi păpuşi gonflabile colorate care îşi fluturau capetele şi braţele haotic pe scenă, ca în videoclip. O singură obiecţie aş avea legat de sonorizare: la Nothing More şi la primele piese Stone Sour au fost înaltele date prea sus.

Stone Sour la Arenele Romane 2018 │ FOTO: Stefan Sandu / InfoMusic.ro

Vocea lui Corey nu s-a auzit prea clar la primele 2-3 piese de asemenea. În rest pentru un public murat şi o seară de potop de Arca lui Noe aş spune că a fost un concert reuşit, sfidând condiţiile meteo, frigul şi pelerinele incomode. Să vină şi Slipknot acum!