The Mono Jacks funcționează în formula Doru Trăscău (voce, chitară), Cristian Chiru (bas), Andrei Zamfir (chitară) și John Ciurea (tobe) din vara lui 2017. Se împlinesc, așadar, aproape 3 ani de când au urcat pentru prima oară împreună pe o scenă, vreme în care relația s-a închegat și s-a consolidat. Nu s-a pierdut nici avântul de la început, iar ăsta e un lucru rar și mișto, după cum ne-a mărturisit Andrei.
"...e ca la primele repetiții, când ne hăhăiam și râdeam cu lacrimi"
"Pare ciudat, dar crede-mă că în același timp pare că noi cântăm împreună de o săptămână și de 30 de ani. Este foarte ciudat. E o senzație foarte mișto, cred că se găsește foarte greu, îmi inchipui. Eu am găsit-o. Dar e bine, e ca la primele repetiții, când ne hăhăiam și râdeam cu lacrimi, dar în același timp se simte că dacă repeți și cânți de atât de multe ori, se leagă mai bine lucrurile decât se leagă la început", spune Andrei.
Doru a trecut prin multe căutări până să ajungă aici. Fanii care-l ascultau din perioada AB4 știu de unde a început totul și înțeleg poate cel mai bine că The Mono Jocks este cu adevărat un alt proiect, reprezentativ pentru o altă etapă din viața sa. Nu e ușor pentru nimeni să o ia din nou de la capăt, dar Doru a făcut-o, și nu doar o dată. E bucuros acum să constate că lansează un al doilea material de studio cu aceiași colegi de trupă - Andrei, John și Cristi, cu care lucrurile s-au legat bine încă de la primele repetiții.
"Pentru mine e o premieră faptul că ajung, pentru prima dată după aproape 17 ani de când m-am apucat de povestea asta care se cheamă muzică, să fiu pus în postura de a înregistra un al doilea material de studio cu aceiași oameni, ceea ce mă bucură foarte tare, pentru că noi ne-am legat foarte frumos din primul moment în care ne-am întâlnit - Andrei, John și Cristi. Și iată-ne din nou puși în stituația de a face un material nou, ceea ce-mi doresc să se întâmple și cu materialul pe care urmează să îl pregătim la un moment dat. Drept urmare, ne "simtem" bine, cum zice Artan."
De la "Ușor distorsionat" la "Gloria"
Am intrat pe filmul The Mono Jacks odată cu lansarea albumului "Ușor distorsionat" și pare că încă n-am ieșit din el. Piese ca "Un sfert de secundă" și "1000 de DA" au pătruns adânc în cicatricile noastre, vindecând prin cuvinte ceea ce ani de refulare au sedimentat. La doi ani de la această lansare, muzica își continuă cursul în sensul instinctiv de mers și ajunge la "Gloria". În studio s-a intrat cam cu aceleași gânduri ca și la înregistrarea discului anterior, principala presiune fiind dorința de autodepășire.
"Presiune resimte orice muzician atunci când intră în studio. Cred că începe cu presiunea proprie, pe care avem cumva tendința cumva naturală de a o exercita asupra noastră. Referitor la presiunea cumva dată de succesul albumului anterior, cred că e mai puțin importantă. Îmi place să cred că am intrat în studio cu aceleași gânduri pe care le aveam și-atunci, și-anume bucuria de a face lucrul ăsta, cu siguranță acum mai recunoscători decât atunci pentru tot ceea ce ni se întâmplă, pentru că atunci nici nu realizam drumul pe care urmează să-l parcurgem împreună. Cred că dacă ne gândim foarte tare sau ne-am fi gândit foarte tare la ce înseamnă sau ce va însemna materialul pe care urmează să-l lansăm pentru public și critici, am fi pierdut concentrarea pe lucrul esențial. Noi eram acolo strânși, ne-am adunat să facem niște muzică și cred că numai la asta ne-a stat mintea", ne-a mărturisit Doru.
"Noi compunem pentru noi și așa vom face mereu"
La fel gândește și Andrei, subliniind cât de important este să compui pentru tine, în primul rând.
"Cred că a fost mai degrabă presiune pentru că am avut noi niște standarde diferite. Noi față de noi. Niște așteptări sau standarde mai mari. Dar presiune din partea publicului sau din partea criticilor, nicidecum, mai ales că noi compunem pentru noi și așa vom face mereu. Ce va fi va fi. Nu ne gândim la cum o să fie primit. E un album mai pozitiv, dar a fost o întâmplare. Nu ne-am gândit la chestia asta deloc."
Doru: "Nu prea iau la întrebări muza (...) mai degrabă sunt atent la cum aș putea să-i fac curte"
"Gloria" s-a născut dintr-o melancolie a lui Doru, ce s-a trezit fredonând în bucătărie versuri în italiană. Mesajul cu dublu-sens al single-ului îmbracă foarte bine întregul album, de aici venind și decizia de a-l intitula astfel. În ce privește inspirația pentru noile piese, Doru mărturisește că-i place să-și urmeze muza oriunde l-ar purta ea.
"Mie îmi place să spun că nu prea iau la întrebări muza și în general mai degrabă sunt atent la cum aș putea să-i fac curte. Cred că ni se aplică nouă, tuturor, pentru că am, așa, o convingere, o avem cu toții, de altfel, că instinctiv vorbind, dacă plecăm la drum să creăm lucruri, o să iasă ceva care să ne dea satisfacție. Drept urmare, cred că nu greșesc cu nimic dacă spun că suntem genul de artiști, genul de muzicieni care nu creează plecând de la o idee de bază, de la un concept pe care să structurăm ceva. Asta nu înseamnă că nu se va întâmpla niciodată, dar eu în momentul ăsta simt că sunt înconjurat de niște oameni care, la fel ca și mine, sunt foarte instinctivi și urmăm exact calea aia, unde ne duce drumul. E mai degrabă o explorare cu pași mici și suntem dispuși să hotărâm care vor fi cărările pe care urmează să parcurgem drumul ăsta, interesându-ne de fapt excursia asta împreună mai tare decât orice. Tocmai de aia nu cred că am ajuns în punctul ăla în care să avem un concept de album pe care să fi construit ceva."
Noul album conține 11 piese în limba română și a fost înregistrat live, în studio. Odată cu acest material, Doru și-a îndeplinit o dorință mai veche. A colaborat cu Ștefan Teișanu la compunerea versurilor, fiind pentru prima oară când lucrează cu cineva pe text. Ștefan Teișanu este Director al Centrului Cultural Cluj și un om deosebit, "locuit pe dinăuntru", după cum însuși Doru îl descrie.
"Mi-am dat voie, mi-am făcut curaj să pun în aplicare un gând mai vechi și anume să cer ajutorul cuiva în materie de scris, respectiv am apelat la Ștefan Teișanu, un domn pe care l-am cunoscut în vara asta la o șezătoare, dacă vrei, o conversație pe teme culturale, și într-un mod cu totul surprinzător, deși ne văzuserăm o dată în viață, la vreo șase luni diferență am sunat, i-am lansat propunerea de a lucra împreună cu mine pentru textele și versurile acestui album, iar el, suficient de inconștient, a acceptat. Și la puține zile eram chiar împreună la Cluj, pentru că Ștefan acolo locuiește, trei zile și trei nopți am scris de zor. Am mai scris și prin WhatsApp și prin telefon și prin mașină și pe unde am mai putut, astfel încât la final să ducem la bun sfârșit chestia asta. Sunt foarte, foarte bucuros de ce-a ieșit. Ștefan a făcut o muncă grozavă și era exact omul de care aveam nevoie. N-am simțit că am avut un colaborator, mai degrabă am simțit c-am avut un partener și-un sprijin care era practic parte din proiectul ăsta, din trupă.", ne-a declarat Doru.
Această colaborare a fost de bun augur și din perspectiva lui Andrei, care s-a bucurat să-l vadă pe Doru cu zâmbetul pe buze după finalizarea pieselor.
"Bănuiam, nu știam precis că până la urmă a găsit un om cu care să lucreze și cu care să colaboreze. Am simțit că e o căutare undeva, acolo. Textele noi nu le știm de dinainte. Piesele au fost gata, trase de noi în studio, după care a rămas la Doru povara asta, să spun, cu trasul de voci. Versurile nu le cunoaștem. De obicei sunt variante în care el folosește o limbă inventată - o trăscăiană, un mumble-jumble, o combinație de engleză cu franceză și cu română. Evident, linia melodică e tot aia, dar eu cred că a ieșit. A ieșit foarte bine și ne-am dat seama când s-a întors cumva în studio să se-apuce să tragă vocile, a fost o pauză cumva între instrumental și voci, cât să termine el și să finiseze tot, și mi-am dat seama că e bine când i-am văzut ochii și zâmbetul. Nu trebuia să-l întreb nimic. Eu cred că e un succes. Mie îmi place foarte mult.", spune Andrei Zamfir.
Un ascultător poate ajunge peste tot pe unde îl poartă inima
Dacă acest album ar fi o destinație, ea ar fi diferită pentru fiecare om în parte. Versurile, muzica și artwork-ul realizat de Luisa Cube vor fi indiciile puse la dispoziția fiecăruia pentru a-și trasa propriul drum.
"(Un ascultător poate ajunge) Peste tot pe unde îl poartă inima. E curios. O să vedeți atunci când o să țineți albumul aproape și-o să descoperiți coperta și toată partea asta care înseamnă grafica coperții că există cumva un parcurs, există cumva un drum, este un drum pe care metaforic vorbind, artistul care a făcut coperta, respectiv Luisa Cube, un artist plastic din Timișoara, a legat cu un fir auriu fiecare bucată grafică din coperta materialului. Noi înăuntru avem și niște cartoline, iar pe fiecare din cartolinele astea se regăsesc versurile melodiilor, și fiecare cartolină, la rândul ei, este o mini operă de artă, toate făcute cu același stil, pointilism, și în fiecare imagine există o posibilă destinație, un posibil traseu. Așa că bănuiesc că și muzica va face același lucru și cel care o ascultă ar putea foarte ușor să-și aleagă singur destinația, drumul. Firul auriu e deja acolo, rămâne de văzut unde duce pentru fiecare", spune Doru.
Andrei Zamfir, Doru Trăscău și Raluca Chirilă @InfoMusic, februarie 2020 │ FOTO: Alex Covaci / InfoMusic.ro
Ne vom lăsa, așadar, purtați de firul auriu până ce ne vom simți, măcar vreme de câteva minute, "nemuritori de rând", așa cum atât de frumos ni se amintește pe refrenul primei piese de pe noul album. Concertul de lansare a discului "Gloria" va avea loc pe 8 februarie, la Arenele Romane. Alături de The Mono Jacks, vor fi pe scenă trupele prietene Rockabella și byron. În interviul video găsiți detalii și despre emoțiile cu care Doru și Andrei așteaptă această lansare, precum și despre planurile de a scoate pe piață acest disc și în format vinyl.
