Originară din Norvegia, Sirenia este o formație de gothic metal fondată în 2001 de către Morten Veland, fostul chitarist și vocalist al trupei Tristania. În poziția de compozitor pentru această trupă, Veland a făcut parte din cei care au definit genul gothic metal chiar la începuturile lui.

Sound-ul Sirenia este un amestec de gothic metal și rock cu orchestrație clasică, la care se adaugă elemente din genurile extreme. Muzica trupei are o bază solidă în tobe și bass, care sunt susținute de chitare ritm, acompaniate de clape atmosferice și condimentate cu viori melancolice. Stilurile vocale sunt la rândul lor diverse, având și voci feminine, cor, growling, screams, voce curată masculină, șoapte și sample-uri. Piesele sunt intense și dinamice, iar versurile gravitează în jurul reflecțiilor asupra vieții, morții, urii, paranoiei, anxietății și declinului mintal în general.

Trupa de metalcore We are numbers s-a fondat în 2014 la Brașov și a susținut mai multe concerte de la înființare, spectacole în club și show-uri în deschidere pentru trupe precum Carnifex sau At The Gates, precum și festivaluri in-door și out-door.

Discul de debut, "We are Numbers", a fost înregistrat și mixat la LowBass5 Studio de Adrian Uritescu și Mike Kalajian la Rogue Planet Mastering Studio din New York a terminat masterizarea. Albumul a fost lansat în aprilie 2018, la scurt timp după lansarea oficială a videoclipului "A New Dawn".

Fondată în 2009, White Walls este asociată cu genuri precum metal progresiv, alternativ și metal melodic. Formația împletește adesea elemente de întuneric și lumină cu riffuri necruțătoare, acorduri melancolice și un amestec echilibrat între neliniște și reținere. Influențat de o varietate de subgenuri de metal, sunetul a fost comparat cu diverse acte precum The Ocean, Opeth, Tool și Karnivool.

RoadkillSoda și-a început activitatea în 2011 și reprezintă esenţa stoner rock-ului, atât local, cât şi în afară: vibe-ul anilor '70 combinat cu riff-uri şi solo-uri grele de bass, toate presărate cu o voce intensă şi ritmuri care îţi pun sângele-n mişcare.

După albumul din 2014, "Yo No Hablo Ingles", începând cu "Space Echo and Time" (2016) și "Mephobia" (2018), trupa a adoptat o abordare muzicală mai largă, atât cu influențe moderne, cât și "vintage". RoadkillSoda a făcut turnee extinse și a devenit un act live cunoscut la toate festivalurile majore din România și regionale, precum Exit Festival, Los Almiros, Street Mode sau Rockstadt Extreme Fest.

Trupa Asemic a fost înființată la București în luna octombrie a anului 2013. Stilul muzical abordat este instrumental progressive metal, membrii căutând constant să experimenteze cu sunete și tematică din afara sferei metal. Cu 2 albume full length lansate până în prezent ("Luminescentity" și "Lucid"), grupul se pregătește pentru înregistrarea celui de-al treilea album.

Bilete ARTmania Festival 2023

Bilete pot fi achiziționate online la prețuri de 476, 78 lei (abonament) și 243,69 lei (bilet pe zi). Pentru mai multe detalii despre bilete și modalitatea de achiziționare, accesează agenda InfoMusic.

Ana Coman a așternut în versuri o suită de experiențe și sentimente. Le-a cuprins în 10 melodii ce au devenit "Pretext". Iar materialul a ajuns la urechilor ascultărilor recent, promițând să trezească emoții care mai de care mai intense. Tracklist-ul ne face cunoștință cu dorul, melancolia, dorința, dragostea, și ne invită să le "gustăm" cu răbdare și înțelegere.

Ideea albumului arată că:

Un pretext e o cale prin care din doi străini putem face suflete pereche.

Un pretext poate fi un pahar de vin, pentru că, în contextul potrivit, devine mai mult decât un simplu pahar. Orele se scurg altfel în fața lui, iar aburii alcoolului nu încețoșează mintea, ci mai degrabă ne ademenesc să avem o fărâmă de nesăbuință de care cu toții avem nevoie uneori. Un pahar de vin e un pretext să ne apropiem. E un început, iar noi tânjim după începuturi.

Un pretext e o cale prin care putem crea un "pentru totdeauna", sau cel puțin o amintire atât de vie, încât ea să supraviețuiască pentru eternitate într-un cântec.

Ana Coman a povestit live albumul "Pretext" în cadrul unui concert ce a avut loc în Expirat pe 8 martie, iar în perioada următoare va porni într-un turneu de promovare. Va concerta în mai multe orașe din țară, oferindu-le emoțiilor "pretextul" de a ieși la suprafață.

InfoMusic: Bună, Ana, și felicitări pentru noul album - "Pretext". Este cel de-al doilea material din cariera ta, cum a fost procesul de creație comparativ cu primul tău album, "9 Missed Calls"?

Ana Coman: A fost o cu totul altă experiență. Când am compus "9 Missed Calls", am pornit la drum cu un fel de frică: oare ce părere are lumea despre ce scriu, despre ce cânt? Am compus zeci de piese pe care nu le-am considerat suficient de bune și nu le-am scos niciodată la lumină, pentru că mă raportam la ce credeam că așteaptă lumea de la mine. Dar ce să vezi, lumea nu așteaptă nimic și nu caută să îmi pună piedici sau să îmi găsească tot felul de hibe. Iar când am început lucrul la "Pretext", deja știam asta, așa că, odată ce scriam ceva ce îmi placea, îi ofeream automat și un loc în album. Nu am mai aruncat muzică la gunoi, m-am bazat pe sentimentele mele față de piese și am avut încredere că, dacă pentru mine sunt suficient de bune, vor fi la fel și pentru cei ce mă ascultă.

InfoMusic: "Pretext" este un album încărcat de emoție. A fost vreo piesă prea greu de compus din perspectiva mesajului pe care ai vrut să îl transmiți?

Ana Coman: Ohooo, e chiar mai încărcat de emoții decât primul meu album! Am trecut prin tot felul de experiențe și stări în ultimii trei ani, așa că am avut suficiente trăiri cât să le pot transforma în muzică. Toate piesele mele parte din mine, dar fiecare ocupă un alt loc. De exemplu, "Colaps", piesa care deschide albumul, e piesa mea preferată de cântat live, "Doar tu" mă face extrem de fericită când o ascult, iar "Stângaci" e cea mai personală din punct de vedere al sentimentelor mele din prezent. Nu cred că a fost vreuna greu de pus pe hârtie, pentru că toate au venit din suflet și, odată ce simt ceva, nu îmi e greu să exprim.

InfoMusic: Albumul conține 10 piese. Dacă ar fi să alegi o preferată, care ar fi aceea și de ce?

Ana Coman: E foarte greu să aleg una, pentru că, la fel cum ziceam mai sus, toate piesele sunt părți din mine. Și toate părțile din mine sunt...ok :)). Dar, în momentul de față, "Stângaci" cred că mă face să trec de fiecare dată când o cânt și ascult prin aceleași stări pe care le-am trăit când am scris-o.

InfoMusic: Dintre aceste 10 melodii, două sunt colaborări: "Nu ți-am spus tot" feat Jean Gavril și "Doar tu" cu norunegru. De ce ai ales să lucrezi cu acești muzicieni și ce aport creativ au adus?

Ana Coman: Pe Jean îl admir de ani de zile, dar nu m-am gândit niciodată la o colaborare. Ne-am reîntânit anul trecut în Expirat, la un concert, și mi-a propus să facem ceva împreună. Eu am ținut minte și nu am ratat ocazia acum. Iar cu norunegru a fost simplu: Dan Minel Stoica e pianistul și chitaristul meu, așa că trebuia să se întămple și asta la un moment dat :)) Plus că norunegru e una dintre trupele românești pe care le iubesc cel mai tare. Voiam neapărat colaborări pe album, mi se pare că piesele astea două l-au întregit. Aveam nevoie de un dialog, de un răspuns de la un "el", de o altă perspectivă asupra poveștii.

InfoMusic: Cum ai văzut tu compunerea acestui album?

Ana Coman: Puteam la fel de bine să lansez piesă cu piesă, dar un material conferă oferă cumva un liant între melodii, aduce un fel de coerență. Una e când asculți o singură piesă și alta e când îți creezi tu povestea ta, imaginându-ți legături între mai multe cântece. O piesă e doar o poveste, dar 10 piese laolaltă devin un univers.

InfoMusic: Descrierea discului menționează printre altele că "un pretext poate fi un pahar de vin". Care este vinul tău favorit?

Ana Coman: Niciodată nu știu ce să răspund la asta, pentru că eu chiar nu sunt vreo cunoscătoare (știu că am tatuaj cu un pahar de vin totuși :))). Mie vinul mi se pare mai degrabă un personaj din poveștile mele, un pretext care poate naște o poveste frumoasă. În momentul de față, stau cu un pahar de Chardonnay de la Lacerta și îmi place de mor.

InfoMusic: Vei porni într-un turneu de promovare, cu evenimente în mai multe orașe din țară. Cu ce provocări vine la pachet o astfel de "excursie"?

Ana Coman: Simplu nu e să pleci în turneu, credeți-mă. Nu e cum crede lumea. Avem momente în care nu știm cu ce să ajungem într-un oraș, în care trebuie să analizăm costurile, să gândim cum e mai fezabil pentru toată lumea. Uneori nu știm ce ne așteaptă acolo, dacă există oameni pregătiți la scenă, dacă e totul în regulă cu hotelul, cu transportul, cu sonorizarea. Dar nu a fost dată în care vreun concert să iasă prost. Când suntem pe scenă, eu și colegii mei, tot stresul de dinainte ne e eclipsat de sentimentul ăla extraordinar. Și de cele mai multe ori, oamenii cu care am lucrat au fost foarte bine pregătiți și ne-au ușurat tuturor munca. Tocmai ce am început turneul "Pretext" și, până acum, a mers totul țiplă.

InfoMusic: Cum este Ana Coman înainte de a urca pe scenă?

Ana Coman: Depinde de concert, dar de obicei panicată. Le zic tuturor din jur că am emoții, mi se pare că am răgușit brusc, mă gandesc de o mie de ori la ce să zic, cum să mă mișc pe scenă, dar în secunda în care urc, totul devine mult mai clar și mai simplu. Dar asta face parte din farmecul unui concert. Concert fără emoții nu există. Nu sunt robot și nici nu vreau să fiu. Trăiesc fiecare secundă din fiecare eveniment și e perfect, cu bune și cu rele.