Urmărește-ne în Social Media

Industria muzicala

Doru Trăscău (The Mono Jacks): "Avem un Grammy de adus acasă"

Poveștile inspiraționale se nasc atunci când oamenii nu renunță la visurile lor, oricât de greu ar părea ele de atins. "Avem un Grammy de adus acasă", a fost mesajul lui Doru Trăscău de la The Mono Jacks pentru publicul de la Mastering The Music Business, dar și pentru cei de acasă. După aproape 20 de ani de suișuri și coborâșuri în muzică, Doru crede încă în visul său și ne îndeamnă și pe noi să facem la fel.

Publicat

pe

Doru Trăscău, solistul The Mono Jacks
Doru Trăscău, solistul The Mono Jacks │ FOTO: Cosmin Bumbuţ

Doru Trăscău a pus bazele primei sale trupe în anul 2000. AB4 s-a numit formația și „Toxic” a fost prima piesă lansată, melodie ce a acupat poziții fruntașe în topurile muzicale românești. La 3 ani de la înființarea trupei, AB4 a primit premiul Best Romanian Act la MTV Europe Music Awards. Formația și-a încheiat activitatea în 2008, Doru oscilând la momentul respectiv între ideea refacerii proiectului AB4 sau al unei trupe noi. După mai multe momente de cotitură, a hotărât să o ia de la zero împreună cu o nouă echipă - colegii săi actuali din formația indie The Mono Jacks - Cristian Chiru (bas), Andrei Zamfir (chitară) și John Ciurea (tobe). Alături de ei, Doru înaintează spre visul său: acela de a câștiga un Grammy.

În paralel cu activitatea muzicală, Doru Trăscău găsește timp și pentru a fi tată, dar și pentru job-ul său de graphic designer, lucrând în ultimii 7 ani pentru interfața FIFA, joc dezvoltat de EA Sports.

La Mastering The Music Business, Doru a vorbit publicului cu emoție, modestie, dar și încredere. Încredere în împlinirea visurilor sale, dar și într-un viitor al muzicii românești de care să putem fi mândri cu toții.

”Mă numesc Doru Trăscău și sunt muzicist profesionist.

Ăsta este alintul pe care mi l-a dat Giancarlo Timperi, un om extraordinar, un tip pe care l-am cunoscut în Italia pe vremea când încercam să-mi fac un viitor muzical acolo.

”...aveam să livrez pizza pentru a câștiga banii necesari traiului zilnic”

Deși Giancarlo mi-a oferit acoperiș, o masă și adăpostul casei sale pentru câțiva ani buni, nu mi-a cerut niciodată nimic în schimb, ba în cele din urmă a ajuns să-mi ofere chiar și scuterul lui Vespa, cu care aveam să livrez pizza pentru a câștiga banii necesari traiului zilnic. Însă, cu toate eforturile astea, planul meu de a reuși în muzică, și de ce nu, și în viața în Italia, nu s-a concretizat. Așa că a trebuit să mă întorsc acasă.

Când m-am întors acasă, asta însemna, pentru tot ceea ce urma să fac, un nou început. Un nou început, pentru că proiectul AB4, cu care ajunsesem în Italia, nu prea avea cum să continue. Noi, în momentul ăla, eram deja compuși din 3 italieni și un român. Era ca la fotbal: Italia - 3, România - 1. Drept urmare, șansele ca noi să continuăm să existăm, cel puțin prin meleagurile astea, erau destul de mici.

”...am luat hotărârea că o să o iau de la zero”

Așa că, dacă tot s-a născut primul nostru copil, am avut o perioadă în care nu m-am gândit la nimic, și pe măsură ce Luca începea să facă primii pași, am început să-mi pun întrebări destul de serioase în legătură cu viitorul meu muzical. Un prim gând a fost să refac formația AB4. Mi-a trecut repede. Al doilea a fost să vând tot. Ăsta nu mi-a trecut atât de repede, dar m-am perpelit cu el vreo 3 luni de zile și ulterior am luat hotărârea că o să o iau de la zero, lucru pe care l-am și făcut, numai că îmi propuneam să fac lucrurile puțin diferit.

Mi-am făcut un cont pe o comunitate online foarte apreciată între muzicienii și instrumentiștii din România, Romanian Ghitarist Community (RGC.com), și mi-am făcut un alias, pentru ca cei care vor citi anunțul meu să nu știe cine sunt. De ce voiam să fac neapărat lucrul ăsta? Pentru că în toată experiența de până atunci cu AB4, schimbasem teribil de mulți instrumentiști. Cei mai mulți dintre oamenii care ajungeau să cânte cu noi, păreau că mai devreme sau mai târziu nu vor mai fi îndrăgostiți de muzică, sau nu au pasiunea pe care speram noi să o aibă.

”...hai să vedem dacă găsesc niște oameni care iubesc visceral muzica

Așa că mi-am spus: hai să strâng o gașcă de oameni, hai să vedem dacă găsesc niște oameni care iubesc visceral muzica și care nu o să țină cont că urmează să cânte cu un om care mai are experiență scenică și nici n-o să se simtă cumva intimidați de treaba asta. Am dat un anunț, am explicat că sunt în căutare de oameni, că e un proiect cât se poate de serios, că am sală de repetiții, că am cea mai mare parte din instrumente la dispoziție și că nu mă interesează să facem repetiții doar în weekend și nu e doar un hobby trecător.

”În 2008 am strâns gașca asta (The Mono Jacks)”

A fost un pic mai greu decât mă așteptam. În 2008 am strâns gașca asta, iar pe 19 septembrie, în același an, reușeam să facem primul nostru concert, odată cu inaugurarea primul club Control din București. La câțiva ani după, așa, de amorul artei, aveam să închidem același club Control, de data asta din postura de headlineri.

Toate lucrurile astea, cu noua gașcă înființată, nu au mers foarte simplu. Nu au mers foarte simplu pentru că eu cumva primisem ceea ce dorisem, și anume oameni noi, cu care aveam noi povești de spus, însă în egală măsură erau și oameni fără experiență scenică, sau sonoră, dacă vreți. Și a fost nevoie de foarte multă muncă, foarte multă răbdare. În felul ăsta am ajuns să ne cunoaștem și să reușim să facem muzică împreună.

”<<dacă băieții ăștia cântă în sufrageria asta, de ce nu ar putea să o facă și la noi în studio?>> Și asta a fost la baza ideii de GuerriLIVE în momentul ăla”

Undeva în perioada începuturilor cu The Mono Jacks, Radio Guerrilla prindea avânt și așa cum declară chiar Bogdan Șerban, la unul dintre primele concerte The Mono Jacks, un concert care se desfășura într-un spațiu foarte, foarte mic, lui i-a venit ideea următoare: <<dacă băieții ăștia cântă în sufrageria asta, de ce nu ar putea să o facă și la noi în studio?>> Și asta a fost la baza ideii de GuerriLIVE în momentul ăla. Ne-a ajutat fantastic lucrul ăsta, și numai faptul că am fost o inspirație pentru o emisiune și pentru o platformă ce avea să ajute muzica de rock alternativ din România, ci pentru faptul că eram din nou la radio și de acolo lucrurile au mers cumva de la sine.

”...una peste alta s-a făcut 2013 și m-am trezit la masă cu niște străini”

Ei bine, am lansat un album, am mai lansat un EP, am lansat niște videoclipuri, una peste alta s-a făcut 2013 și m-am trezit la masă cu niște străini. Străinii ăștia erau alături de mine de 5 ani, am stat împreună în toată perioada asta, dar nu prea știam unul de celălalt. Și nu glumesc deloc când spun că aveam permanenta senzație că suntem un tonomat muzical. Reușeam să generăm foarte mult conținut audio, dar nu reușeam să comunicăm uman deloc.

”m-am ridicat de la masă și le-am spus foarte senin: <<Băieți, haideți să punem capăt aventurii>>”

Ceea ce a început să se resimtă, pentru că 5 ani încercam să facem lucruri noi, să mergem într-o direcție, alta, oricare ar fi fost ea, și ne era imposibil să facem lucrul ăsta. Am ajuns la concluzia asta la o bere, într-un moment de tensiune pentru noi atunci, însă a fost și momentul în care m-am ridicat de la masă și le-am spus foarte senin: <<Băieți, haideți să punem capăt aventurii>>.

”Am încercat o vreme să fac treaba asta singur”

Vreo doi ani de zile am cochetat cu ideea că poate trebuie să o iau pe cont propriu. Poate că greșesc ceva în permanență, poate că pur și simplu nu reușesc să atrag oamenii potriviți pentru a ajunge acolo unde îmi doream să ajung. Și anume să trăiesc din muzică și să fac doar și numai muzică pentru tot restul vieții.

Am încercat o vreme să fac treaba asta singur, și mi-am dat seama că dacă era ceva ce îmi lipsea la capitolul apropierii pe care o simțeam de fiecare dată într-o gașcă de oameni, era felul în care luam energia de la acești oameni. Pentru că indiferent cât de expirat aș fi într-o zi, sau oricât de clară mi-ar fi o melodie în minte, în momentul în care sunt în preajma unor oameni talentați, invariabil, sunetele pe care ei le scot, toate vibrațiile care se transmit în cameră, o să ajungă aproape de mine și o să însemne un mod nou de a gândi sau de a vedea piesa aia.

”Am repornit proiectul în 2015”

Am hotărât că trebuie să o iau de la început. Ar fi fost a doua oară, din nou cu The Mono Jacks și de data asta nu am mai dat un anunț. De data asta eram foarte, foarte disperat, pentru că fusesem îngenunchiat și suferisem destul de mult. (...)  Am repornit proiectul în 2015 și vreme de vreo doi ani de zile nu am făcut mare lucru. Am avut niște concerte, am lansat câteva piese, vreo două videoclipuri, dar dacă stau să cântăresc perioada de timp în care noi am cântat, și mă gândesc la ce am reușit să livrăm, este cât se poate de evident că nu am fost prolifici.

”Undeva prin 2016, 2017, lucrurile au început să o ia razna foarte rău.(...)  eram la marginea depresiei”

Undeva prin 2016, 2017, lucrurile au început să o ia razna foarte rău. Eu mă confruntam cu niște atacuri de panică, cu nopți nedormite, eram la marginea depresiei, și toată viața mea a început s-o ia razna de tot. Așa că șutul ăsta în cur, pe care eu l-am primit cu șpițul, m-a făcut să mă întorc destul de tare și să mă concentrez foarte bine la tot ceea ce făceam atunci.

Partea care nu-mi dădea pace cel mai mult era legată de muzică. Prima schimbare care s-a petrecut a fost în momentul în care am renunțat la managerul pe care îl aveam din 2000. Aproape 16 ani de colaborare. Drumurile noastre au luat-o în direcții separate. Era cumva de înțeles, pentru că noi nu livram, eram conștient că în momentul ăla proiectul The Mono Jacks nu oferea suficient de multă materie primă unui manager sau impresar, astfel încât să aibă cu ce să lucreze.

”...aveam să schimb și componența formației. Era pentru a treia oară când o luam de la început. ”

Cu o nouă gașcă, pe care aveam să o cunosc la Overground Music, am început să punem bazele unui nou plan. La scurtă vreme de la momentul ăsta, aveam să schimb și componența formației. Era pentru a treia oară când o luam de la început. De data asta cu un staff nou, de la management, booking, PR, până la tobă, bas și chitară. (...)

”Pe 7 august am intrat în studio, am înregistrat 10 melodii și am plecat de acolo mai fericiți ca niciodată.”

Din mai și până-n iunie am repetat ca dracii. Nimeni nu a comentat absolut nimic. Pe 7 august am intrat în studio, am înregistrat 10 melodii și am plecat de acolo mai fericiți ca niciodată. Pentru mine, deși nu a fost prima experiență de studio, a fost una dintre cele mai mișto experiențe pe care le-am avut. Vă mărturisesc că este primul material audio pe care l-am înregistrat vreodată pe care îl pot asculta cu plăcere. Pentru că, dintr-un motiv sau altul, tot ce am înregistrat până acum, nu mă făcea să mă simt confortabil. Odată cu terminarea înregistrărilor pentru ”Ușor distorsionat”, am început să capăt bucuria asta de a asculta și a asimila propria noastră muzică.

Cred că dacă am învățat ceva în toți anii ăștia este că, deși este important să cânți, probabil că trebuia să învăț întâi să vorbesc mai mult și mai bine, ca să le explic tuturor ceea ce vreau. (...)

”...fără muzică nu cred că o să avem nici ce să masterizăm, și n-o să avem nici un business de făcut. Așa că e cazul să ne întoarcem să facem mai multă muzică. Avem un Grammy de adus acasă.”

Așa cum spune și conferința, Mastering The Music Business - mastering este un cuvânt frumos și are legătură cu muzica, dar nu este neapărat ceea ce ne interesează, măcar ca prim pas. Business-ul este cu siguranță și el important, însă ”music” este pus exact în centru, pentru că el reprezintă în continuare miezul problemei și așa ar trebui să fie. Și fără muzică nu cred că o să avem nici ce să masterizăm, și n-o să avem nici un business de făcut. Așa că e cazul să ne întoarcem să facem mai multă muzică. Avem un Grammy de adus acasă. Mulțumesc !”

Apasă pe eveniment pentru informații suplimentare:

Concerte vineri, 13 aprilie 2018

Lucia / The Mono Jacks

Loc
Fratelli Studios
PUBLICITATE
Comentează

Muzică nouă

Ascultă noua piesă The Mono Jacks, "Spune" - AUDIO

Trupa de rock alternativ The Mono Jacks a lansat o nouă piesă, intitulată "Spune". Melodia va fi inclusă pe viitorul album al formației, așteptat pe piață toamna aceasta.

Publicat

pe

Doru Trăscău (The Mono Jacks)
Doru Trăscău (The Mono Jacks) │ FOTO: Livia Văduva

"Sunt momente în care știi că discuția pe care încă nu ai început-o înca va fi una dificilă. Probabil că vei spune și vei auzi lucruri inevitabile, teribile. Singurul lucru care vindecă toate astea este muzica" - The Mono Jacks

"Spune" este cea de-a doua piesă de pe viitorul album The Mono Jacks, pe care trupa plănuiește să-l lanseze în toamnă. Vocalistul Doru Trăscău ne-a dezvăluit câteva detalii despre acest material într-un interviu via mail.

AUDIO:  The Mono Jacks - "Spune"

The Mono Jacks sunt o poveste despre perseverență, dăruire și urmărirea până în pânzele albe a visurilor care te definesc. Trupa fondată de Doru Trăscău (ex-ab4) în 2008, care a lansat un album de debut bine primit - "Now In Stereo" - în 2010, a depășit numeroase schimbări de componență și un hiatus de doi ani până s-a regrupat, în 2017, în formula actuală. Cu o energie regăsită, The Mono Jacks au lansat la finalul aceluiași an mult așteptatul disc secund, "Ușor distorsionat", un succes răsunător și eminamente neașteptat care a încununat nouă ani de eforturi, căutări și muncă făcută din pasiune.

Cu trei single-uri care au intrat repede în conștiința ascultătorilor de alternative - "Un sfert de secundă", "Infinit" și "1000 de DA", și din ce în ce mai multe concerte cu casa închisă în toată țara, The Mono Jacks au lucrat în același timp neobosit la muzică nouă. "Gloria", cel de-al treilea album, a sosit repede, la începutul lui 2020, lansat printr-un concert sold-out la Arenele Romane din București. Pe parcursul celor 11 noi piese, The Mono Jacks reiau abordarea muzicală la intersecția dintre indie, alternative și post-punk, rafinând o amprentă stilistică proprie împreună cu versurile în română.

Citește în continuare

Albume noi

Grimus lansează noul album "Abandonic" la Quantic; Dan Byron și Doru Trăscău sunt invitați speciali

Vineri seară, pe 27 mai, clujenii de la Grimus revin la București pentru un nou concert, în cadrul căruia vor prezenta albumul "Abandonic". Evenimentul de lansare va avea loc în Quantic, iar în deschidere vor cânta Dan Byron și Doru Trăscău în formula Live Acoustic Duo.

Publicat

pe

Grimus
Grimus │ FOTO: Sebi Câmpean

""Abandonic" s-a născut în anul 2020 în lockdown, în incertitudine și izolare, la distanță de tot ceea ce a însemnat normal până în acel moment. Majoritatea ideilor au fost compuse acustic, trimise colegilor de trupă și construite fără să ne întâlnim propriu-zis. Le-am păstrat în stadiul de machete până în punctul în care am reușit să ne întâlnim în studio și să le înregistrăm.

Numele albumului se referă la teama de a fi abandonat și surprinde cumva atmosfera generală din piese, sunetul singurătății, neliniștii dar și al unei așteptări încremenite, o furie surdă. Unele versuri sunt repetate obsesiv, la fel cum rutina zilelor se reflecta în mod obsesiv în gânduri. Abandonic s-a definitivat în timp ce lumea pe care o știm a trecut de la pandemie la război, e o oglindă a nesiguranței noastre în fața unor evenimente pe care nu le putem controla. E speranța noastră la o lume mai vie, mai sinceră și mai puțin suferindă." – Grimus

"Abandonic" este primul album Grimus cu piese în totalitate în limba română. Acesta este deja disponibil pentru streaming și download digital pe rețelele de specialitate. Biletele pentru concertul de lansare de pe 27 mai se găsesc online la prețul de 65 de lei.

VIDEO: Grimus | Soarele (Răsare și singur)

Grimus activează din 2005, definitivându-și poziția pe scena rock-ului alternativ românesc printr-un stil aparte și o abordare foarte matură. "Grimus" este anagrama (aproximativă) a cuvântului "simurgh", ce reprezintă o pasăre gigantică din mitologia persană. Este, de asemenea, titlul primului roman al scriitorului Salman Rushdie, cel care a făcut anagramarea.

Cu mai bine de 16 ani de activitate, clujenii au lansat până acum patru albume de studio, cel mai recent – "Unmanageable Species" – în primăvara anului 2018, și au avut concerte în deschiderea unor mari artiști internaționali precum Queen, Red Hot Chili Peppers, Placebo, Kasabian, Moby. Grimus au cântat în toate colțurile țării, dar și în UK, India, Olanda, Bulgaria, Serbia, Polonia, Cehia sau Republica Moldova.

Citește în continuare

Concerte & turnee

Programul pe zile al Electric Castle 2022 a fost dezvăluit

Prima ediție Electric Castle post-pandemie se anunță a fi una incendiară. În 2022, lineup-ul festivalului include nume precum Gorillaz, Disclosure, Twenty One Pilots, Mogwai și mulți alți artiști indie, pop, rock, electro și trap. Consultă programul pe zile al Electric Castle 2022.

Publicat

pe

Electric Castle Festival 2015 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Electric Castle revine în forță în 2022. Cea de-a 8-a ediție a festivalului va avea un lineup eclectic, fiecare zi aducând pe cele 10 scene ale evenimentului un cocktail de stiluri muzicale.

Programul pe zile - Electric Castle 2022

Miercuri, 13 iulie

  • DJ Yoda
  • Layla Benitez
  • Eli Brown
  • Șuie Paparude
  • Ciupe
  • Raoul
  • Tomi Rzv
  • Volt
  • Bross
  • IV-IN
  • S-T-PHAN
  • Wax On Fridays
  • Puiu
  • Nipple's Delight
  • Low Freq
  • Ezirk

Joi, 14 iulie

  • Moderat
  • Editors
  • Sofi Tukker DJ Set
  • Vitalic (Live)
  • Yves Tumor
  • Gusgus
  • Ben Bohmer (Live)
  • DJ Seinfeld
  • Acid Arab (Live)
  • Zdob Și Zdub
  • Kennyhoopla
  • Killa Fonic
  • Ivan And The Parazol
  • Byron
  • Joplyn
  • Bcuc
  • Shubostar
  • Simion Bogdan-mihai & Lăutarii De Mătase
  • Antonia Vai
  • Hét Hat Club
  • Bruja
  • DJ Sauce
  • Julian M
  • Vekt
  • Chlorys
  • Vlademir
  • Cocco Mio
  • Jaheyo
  • Maică-ta
  • Dubase
  • Karak

Vineri, 15 iulie

  • Twenty One Pilots
  • Deftones
  • Peggy Gou
  • Sven Väth
  • Purple Disco Machine
  • Delia
  • Molchat Doma
  • Whomadewho (Live)
  • Nastia
  • Coma
  • Altin Gün
  • Nightmares On Wax
  • Sam Divine
  • David Penn
  • Azteca
  • Amuly
  • Alina Pash
  • Mihail
  • Ana Coman
  • A.A. Williams
  • Matt Black (Coldcut Dj-set)
  • Musspell
  • Jurjak
  • Christine Renée
  • Tussin
  • Xeno
  • Plus
  • Zo
  • Beatjunkz
  • Dodo
  • Digitalove
  • Missile
  • Blanilla
  • Carol
  • Burner Greene
  • Rapala
  • K-Lu
  • Nopame

Sâmbătă, 16 iulie

  • Gorillaz
  • Disclosure
  • Caribou
  • Dub Pistols
  • Goldie
  • Camo And Krooked
  • London Elektricity
  • Sasha
  • Tinlicker
  • Vița de Vie
  • Gheist
  • Kruder & Dorfmeister
  • Whiney
  • Urbandawn
  • Nane
  • Dordeduh
  • Om la Lună
  • Macanache
  • Robin And The Backstabbers
  • Alexandrina
  • Nicola Conte & Spiritual Galaxy
  • Lola Marsh
  • Balming Tiger
  • Cătălina Cara
  • Balkan Taksim
  • Dimitri's Bats
  • Oigăn
  • Albert Nbn
  • Mobtrap
  • Mofo
  • Madliquid
  • Dwls
  • Andreea Veder
  • Mihai Popoviciu
  • Akos
  • Sugar
  • Musai
  • Slim Rocka
  • Wicked
  • Mezzin Live
  • Ufe
  • Bully

Duminică, 17 iulie

  • Aurora
  • Mogwai
  • Subcarpați
  • Squid
  • Agents Of Time
  • Kid Francescoli
  • Gioli & Assia
  • Apashe
  • Bob Vylan
  • Irina Rimes
  • CTC
  • Luna Amară
  • Marú
  • Valeria Stoica
  • The Mono Jacks
  • Shiver
  • Mdou Moctar
  • DJ Andy Smith
  • A Place To Bury Strangers
  • Session Victim
  • Vels Trio
  • Söndörgő
  • Yvel & Tristan
  • Rava
  • Young G
  • LU-K Beats
  • PRNY
  • Cosmos Tone
  • Ugly Astronaut
  • Sonophone
  • Miu
  • Oktopus
  • Marwan
  • Aldaris
  • D'jhu
  • Văzduh
  • Nemo

Electric Castle 2022 va avea loc în perioada 13 - 17 iulie, la Castelul Banffy din Cluj-Napoca. Organizatorii promit un festival extins ca suprafață și experiențe noi pentru cei peste 30.000 de fani care au achiziționat deja abonamente.

Bilete Electric Castle Festival 2022

  • Premium Pass - 1598,45 lei
  • Premium Pass + Camping - 1758,83 lei
  • General Access Pass - 743,09 lei
  • General Access Pass + Camping - 903,48 lei

Despre Electric Castle

Electric Castle este primul festival din România care a mutat muzica electronică și sunetele live ale concertelor pe scenele indoor sau în aer liber ale unui castel. Încă de la prima ediție, din 2013, festivalul a fost nominalizat în fiecare an în finala European Festival Awards la categoria “Cel mai bun festival de mărime medie”, alături de nume cu tradiție în Europa.

Citește în continuare

Trending