Holograf la Sala Palatului, un concert în oglinda timpului
Au trecut 30 de ani de când "Holograf 1", primul album al trupei, vedea zorii zilei. Componența grupului era atunci alta, iar tematica pieselor era strâns legată de frământările societății crescute în așa-zisa Epocă de Aur. Privind în oglinda timpului, pe 25 noiembrie, la Sala Palatului, Holograf a observat că trăirea publicului a rămas neschimbată. Același entuziasm, ce se transmite din generație în generație.
Holograf este o trupă cu trecut. Cei care au crescut cu ea îi simt poate cel mai bine pulsul, retrăind prin versurile pieselor nostalgia anilor ce au apus. Indiferent, însă, dacă faci parte din noua sau vechea generație, un aspect poate fi observat cu ochiul liber. Holograf este o formație simbol. Într-un continuu du-te vino al trupelor născute în anii '80 - '70, Holograf rămâne pe poziții. Da, componența grupului s-a schimbat pe parcurs și da, rock-ul energic de la început a îmbrăcat acum forma baladelor, dar ceea ce a rezistat eroziunii timpului nu poate fi ignorat - plăcerea de a crea muzică și de a urca pe scenă pentru a oferi publicului emoție.
După un "an de tăcere", în care problemele de sănătate ale lui Dan Bittman ar fi putut conduce către căutarea unui nou solist, concertul de la Sala Palatului a venit ca o mulțumire, adresată tuturor celor care au fost alături de trupă. Și aici nu ne referim doar la publicul spectator, ci și la oamenii care au contribuit istoriei Holograf: Mihai Pocorschi, Gabriel Cotabiță, Mihai Coman."E ca pe vremuri", a remarcat Dan Bittman în cadrul spectacolului, o sală plină ochi aprobându-l prin aplauze ce nu mai conteneau.
Holograf în concert la Sala Palatului pe 25 noiembrie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Tineri, bătrâni, adulți și copii au umplut rândurile înghesuite de la Sala Palatului, în jur de 4200 de spectatori așteptând ca Holograf să le reamintească de ce și-au dorit ca trupa să revină pe scenă în formula deja statornicită: Dan Bittman, Edi Petroșel, Tino Furtună, Romeo Dediu și Iulian Vrabete. Odată cu stingerea luminilor, cu un sfert de oră academic peste programul stabilit, aplauzele au acaparat sala, lăsând loc doar de râsete și bună-dispoziție.
"Bună seara, bine v-am găsit. Observ că v-ați luat regulamentar bilet cu loc, lângă loc, și stați jos, tot regulamentar. Ei, cu chestia asta o să am eu o problemă pentru că nu o să vă las în seara asta să stați liniștiți. Îmi pare rău", a anunțat Dan Bittman la începutul concertului, întâmpinând publicul cu entuziasmul bine cunoscut.
La concertele Holograf se vine în familie, așa încât zumzetul copiilor s-a strecurat printre piese, ajungând ca până spre mijlocul concertului să pună stăpânire pe toți cei prezenți. O fetiță din primele rânduri a primit chiar o dedicație din partea lui Dan Bittman, reușind cumva să-i atragă atenția: "Uite, pentru tine atunci e următoarea piesă - "Primăvara începe cu tine"".
Holograf în concert la Sala Palatului pe 25 noiembrie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Intrând în jocul copiilor, trupa a reușit "să-și prindă urechile". Pornind de la replicile pline de haz ale lui Bittman - "Am și eu acasă niște băieți, dar să nu deviem. De ce nu i-am adus? Deci vedeți? Nu noi băieții am început", lucrurile au început, treptat, să scape de sub control. Scena a fost efectiv ocupată de copii cu vârste cuprinse între 3 și 5-6 ani, odată pornită harababura fiind problematic a o mai opri.
"Gata? Toți copiii sunt aici? Să nu vă aud că v-ați pierdut copilul la concertul Holograf", a replicat copleșit Dan Bittman, glumind apoi "E pe mâini bune. 50 de lei ora."
Momentele hazlii au fost intercalate cu surprize menite să mențină cursul concertului în matca seriozității. Privind în oglinda timpului, membrii Holograf, alături de publicul prezent la concert, s-au reîntors pentru câteva clipe în perioada de început a formației. "Umbre pe cer", o piesă cenzurată în anii '80, a prins glas pe scena Sălii Palatului, readucând în prezent gustul dulce-amărui al celor vremuri. Invitați speciali au fost Mihai Pocorschi și Gabriel Cotabiță, primii soliști ai trupei.
"Familia Holograf. Nici colegii din trupă nu știau de momentul ăsta. M-am gândit că așa e normal pentru acest moment al spectacolului. Doamnelor și domnilor, Mihai Pocorschi și Gabriel Cotabiță", a exclamat Dan Bittman în încheierea piesei, mulțumindu-le celor doi pentru prezență.
Holograf în concert la Sala Palatului pe 25 noiembrie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Acesta a fost doar începutul incursiunii în trecut, "Umbre pe cer" fiind urmată de un nou moment ce purta spectatorii în mașina timpului. "Vă las cu Iulian Vrabete și cu anii 1980 și ceva.", a declarat Dan Bittman înainte de a părăsi scena și a-l lăsa pe colegul său de la bass în febra rock-ului compus la începuturile Holograf.
Copiii, prezenți pe scenă în tot acest timp, s-au lăsat cu greu înduplecați a părăsi noul loc de joacă. "Îmi revine mie acum sarcina grea de a vă ruga să coborâți. Vom cânta o piesă mai serioasă acum, pentru părinți", a încercat Bittman. Între timp, una dintre fetițe a urcat pe scaunul de lângă microfon, îmbrățișându-l pe solist și insistând să fie convinsă personal că trebuie să coboare de pe scenă.
"Cred că și Brenciu mă invidiază acum", a observat cu umor Dan Bittman, stârnind hohote de râs și în sală.
Holograf în concert la Sala Palatului pe 25 noiembrie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
După o sesiune de îmbrățișări și pupicuri, scena a fost eliberată, Holograf trecând din nou în registrul melancoliei. Piese "grele" precum "Doar o viață nu-mi ajunge", "Dimineața" și "Ochii tăi" au fost nu doar mostre de pură empatie, ci și o modalitate de a reaminti publicului că muzica Holograf are mesaj și încărcătură emoțională. Vocea lui Dan Bittman a putut fi ascultată pe aceste piese mai puțin îmbrobodită de instrumental, ajungând cu ușurință în inimile celor din sală.
Sesiunea de bis-uri a prelungit concertul cu cel puțin o jumătate de oră, aplauzele publicului readucând trupa din nou și din nou pe scenă. Piesa "Banii vorbesc", cerută de spectatori chiar la început, a fost păstrată pentru final, reacția celor din sală fiind pe măsură: chiote, mâini ridicate și un refren cântat șnur de peste 4000 de oameni, fără ajutorul lui Dan Bittman.
Concertul s-a încheiat în jurul orei 10 fără un sfert, trupa despărțindu-se cu greu de oamenii ce nu conteneau să aplaude. Așa cum anunțase Dan Bittman, nimeni nu a fost lăsat să stea pe scaun. Rând pe rând, fanii loiali și cei noi au prins curaj, dansând și cântând alături de cei de pe scenă. Unii au retrăit istoria Holograf, alții tocmai au aflat-o.
Istoria României la Eurovision, din 1994 până în prezent
Trecem în revistă participările României la Eurovision, de la debutul oficial cu piesa "Dincolo de nori" până la succesul actual al Alexandrei Căpitănescu cu "Choke me".
Unii dintre reprezentanții României la Eurovision │ FOTO: capturi YouTube
În mai bine de trei decenii de participare la Eurovision, România le-a trăit cam pe toate: succese internaționale, descalificări, controverse sau anulări. În 2026, după o absență de doi ani, țara noastră a revenit în competiția muzicală cu Alexandra Căpitănescu, care a reușit să se califice în marea finală din 16 mai de la Viena. Această victorie a deschis sertarul cu amintiri al prestațiilor trecute ale României, ce merită să fie readuse în atenția colectivă.
Începuturile din anii '90
Înainte de a vorbi efectiv despre participările României la Eurovision, trebuie să menționăm situația concursul de la acea vreme. La începutul anilor '90, Eurovision Song Contest traversa una dintre cele mai complicate perioade din istoria sa. După căderea regimurilor comuniste și apariția mai multor state noi în Europa, tot mai multe țări doreau să participe la concurs. Problema era însă una logistică: Eurovision avea un număr limitat de locuri, iar organizatorii nu puteau extinde imediat competiția pentru a include toate noile participante.
Din acest motiv, European Broadcasting Union a introdus diverse sisteme de calificare și rotație. În anumite perioade, țările nu aveau acces automat la concurs, ci trebuiau să obțină rezultate suficient de bune pentru a-și păstra locul în edițiile următoare. Statele clasate slab puteau fi eliminate temporar sau obligate să stea un an pe tușă înainte de a reveni în competiție.
În 1993, odată cu interesul crescut venit din partea țărilor est-europene, organizatorii au creat o rundă specială de pre-calificare numită "Kvalifikacija za Millstreet". Șapte țări au concurat pentru doar trei locuri disponibile în finala Eurovision din acel an. România a participat cu Dida Drăgan și piesa "Nu pleca", însă nu a obținut un punctaj suficient pentru calificare. Astfel, debutul oficial al României la Eurovision a fost amânat pentru 1994 când Dan Bittman a urcat pe scena din Irlanda cu piesa "Dincolo de nori". A obținut doar 14 puncte, astfel că România nu a putut participa în 1995, fiind nevoită, din nou, să mai aștepte un an.
Dida Drăgan - Nu pleca
Dan Bittman - Dincolo de nori
În acea perioadă, sistemul Eurovision era diferit față de cel de acum. Nu existau semifinale moderne, iar participarea unei țări depindea adesea de performanțele anterioare și de locurile disponibile în concurs. Practic, un rezultat slab putea însemna absența de la ediția următoare, în timp ce un scor bun ajuta delegațiile să își asigure prezența și în anii care veneau.
Primele încercări ale României pe scena internațională au continuat cu un caracter timid și reținut, iar o partitură de tip "șlagăr" părea o alegere potrivită pentru acea vreme. În 1996, Monica Anghel și Sincron au fost selectați să participe cu piesa "Rugă pentru pacea lumii", însă nu au reușit să se califice în etapa de pre-calificare, așa că țara a fost eliminată și, pentru că nu a acumulat destule puncte în anii anteriori, România nu a putut să participe la concursul din 1997.
Monica Anghel și Sincron - Rugă pentru pacea lumii
În 1998, după patru ani de absență, România a urcat pe scena din Birmingham, fiind reprezentată de Mălina Olinescu cu melodia "Eu cred". Regretata artistă s-a clasat pe locul 22 din 25 de participanți, obținând doar 6 puncte, ceea ce a însemnat că România nu a putut participa la concursul organizat în 1999.
Mălina Olinescu - Eu cred
Efervescența anilor 2000
Anul 2000 a adus o premieră pentru România: țara noastră a participat la Eurovision cu prima piesă în limba engleză, "The Moon", interpretată de trupa TAXI. S-a clasat pe locul 17 din 24, obținând un total de 25 de puncte, ceea ce a însemnat, din nou, că România nu a avut dreptul de a participa în 2001.
Trupa TAXI - The Moon
Direcția muzicală marcată de balade și piese emoționale a continuat în 2002 cu "Tell Me Why", interpretată de Monica Anghel și Marcel Pavel. Duetul celor artiști s-a dovedit a fi un succes, reușind să se claseze pe locul 9, cu 71 de puncte.
Monica Anghel și Marcel Pavel - Tell Me Why
România a continuat în linie dreaptă anii următori, curajul și dorința de a experimenta simțindu-se mai intense cu fiecare participare. În 2003, Nicola s-a poziționat pe locul 10 la Riga (Letonia) cu piesa "Don't Break My Heart". Astfel, România a participat direct în finala ediției din 2004, fără a mai fi nevoită să treacă de semifinale. A fost reprezentată de Sanda Ladoși cu melodia "I Admit" care obținut locul 18 și doar 18 puncte, iar România a trebuit din nou să treacă testul semifinalelor pentru a ajunge în finala din 2005.
Nicola - Don't Break My Heart
Sanda Ladoși - I Admit
2005 a venit, însă, cu unul dintre cele mai bune rezultate din istoria țării noastre la Eurovision. Luminița Anghel și Sistem au cucerit încă din semifinale cu piesa "Let Me Try" când au obținut locul 1, cu 235 de puncte. În marea finală a ediției, ce a avut loc în Ucraina, artiștii au reușit să obțină bronzul, clasându-se pe locul 3, cu 158 de puncte, în urma Greciei și Maltei.
Luminița Anghel & Sistem - Let Me Try
În 2006, România a bifat o nouă reușită. Mihai Trăistariu a ocupat locul 4 cu "Tornero", o piesă care a depășit granițele Eurovision și a devenit un adevărat hit, cu poziții fruntașe în topurile din mai multe țări europene. Interpretarea artistului a cumulat 172 de puncte, cel mai mare punctaj obținut de România până în acel moment dar, din cauza multor țări participante, reprezentantul nostru nu s-a putut clasa printre primii trei.
Mihai Trăistariu - Tornero
În 2007, România a fost reprezentată de grupul Todomondo, format din Andrei și Kamara (membri în formația Alb-Negru), Ciro de Luca, Bogdan Tașcău (Dl. Problemă), Valeriu și Vlad Crețu, cu melodia "Liubi, Liubi, I Love You" care a fost cântată în șase limbi diferite: engleză, italiană, spaniolă, rusă, franceză și română. Au obținut locul 13, cu 84 de puncte.
Todomondo - Liubi, Liubi, I Love You
La ediția din 2008 din Belgrad, România a fost reprezentată de Nico și Vlad Miriță cu "Pe-o margine de lume", terminând pe locul 20, cu 45 de puncte. În ciuda rezultatului slab, piesa a primit premiul special Eurovision Marcel Bezençon Composer Award pentru cea mai bună compoziție înscrisă în concurs.
Nico & Vlad Miriță - Pe-o margine de lume
Ultimul capitol din decadă a avut-o ca protagonistă la Eurovision pe Elena Gheorghe cu piesa "The Balkan Girls". Artista s-a clasat pe locul 19, cu 40 de puncte. Zilele trecute, cântăreața a rememorat acea experiență, declarând:
"Acum 17 ani, urcam pe scena Eurovision și calificam România în marea finala de la Moscova. A fost una dintre cele mai emoționante seri din viața mea și un moment pe care îl port în suflet cu mare, mare drag și astăzi. Eurovisionul este una dintre cele mai intense și frumoase experiențe pe care le poate trăi un artist. Deși, de multe ori, concursul a fost influențat și de altceva decât de muzică, cred că atunci când un moment este cu adevărat bun, oamenii simt asta."
Elena Gheorghe - The Balkan Girls
Anii 2010 - era producțiilor și scenografiilor (mai) extravagante
2010 a adus o altă performanță care a rămas în memoria colectivă: cea a Paulei Seling și a lui Ovi cu piesa "Playing with Fire". În semifinală, aceștia au terminat pe locul 4, iar în finală, au luat locul 3, egalând cel mai bun rezultat al României din 2005. Intensitatea melodiei, refrenul fredonabil, dublul pian au fost câteva elemente care au construit un moment apeciat la scară largă.
Paula Seling & Ovi - Playing with Fire
În 2011, câștigătoarea Selecției Naționale a fost Hotel FM cu melodia "Change". Trupa a reușit să obțină locul 4 în cea de-a doua semifinală, dar, în finală, s-a clasat pe locul 17, cu doar 77 de puncte. Cele două țări care au oferit României punctajul maxim de 12 puncte au fost Moldova și Italia, urmate de Belgia (10 puncte) și Spania (8 puncte).
Hotel FM - Change
Selecția națională din anul 2012 a fost câștigată de trupa Mandinga, cu piesa "Zaleilah". Artiștii s-au poziționat pe locul 12 din 26 de țări participante în marea finală, obținând 71 de puncte.
Mandinga - Zaleilah
Cezar Ouatu, cu piesa "It's my life", a fost reprezentantul României la Eurovision 2013. În finala competiției, acesta a obținut locul 13, cu 65 puncte. Concurentul s-a remarcat și printr-o scenografie teatrală și gotică, ce a inclus efecte pirotehnice, flăcări și artificii.
Cezar Ouatu - It's my life
Paula Seling și Ovi au revenit pe scena Eurovision în 2014, cu piesa "Miracle". Aceștia au concurat pe scena din Copenhaga, Danemarca, în semifinală clasându-se pe locul 2, cu 125 de puncte, iar în marea finală ocupând locul 12, cu 72 de puncte.
Paula Seling & Ovi - Miracle
În 2015, România a fost reprezentată de trupa Voltaj, cu piesa "De la capăt". S-a clasat pe locul 15 din 27 de țări participante, cu 35 de puncte. "De la capăt" a fost interpretată bilingv, majoritatea versurilor fiind în română, iar refrenul final în limba engleză. Voltaj a explicat că interpretarea în limba română a permis ca mesajul piesei să ajungă la publicul țintă (milioanele de migranți români care au fost nevoiți să-și lase copiii în urmă), în timp ce adăugarea unui refren în limba engleză i-a ajutat pe ascultătorii străini să înțeleagă versurile.
Voltaj - De la capăt
În 2016, România a primit o lovitură din partea Eurovision, lipsind de pe scena concursului dintr-un motiv care nu avea legătură cu muzica. Țara noastră urma să fie reprezentată de Ovidiu Anton cu piesa "Moment of Silence", după ce câștigase deja Selecția Națională. Descalificarea s-a produs din cauza datoriile uriașe pe care Televiziunea Română le avea către European Broadcasting Union (EBU), iar această decizie a venit foarte târziu, după ce piesa fusese deja aleasă, delegația începuse pregătirile, iar fanii Eurovision discutau deja despre participarea României.
Ovidiu Anton - Moment of Silence
Ilinca Băcilă și Alex Florea au fost aleși să reprezinte România cu "Yodel It" în cadrul concursului Eurovision 2017 organizat pe scena din Kiev. Aceștia au trecut de cele două semifinale ale Selecției Naționale 2017 cu punctaj maxim (12 puncte) primit din partea tuturor celor cinci membri ai juriului - Adrian Romcescu, Andrei Tudor, Ovi, Paula Seling și Luminița Anghel.
În finala din Kiev, aceștia s-au clasat pe locul 7, cu 282 de puncte (suma fiind rezultatul adunării notelor juriilor de specialitate din toate cele 42 de țări participante și a publicului telespectator). În acest an, reprezentanții României au fost pe locul 5 în preferințele publicului european care și-a exprimat preferințele prin televot.
Ilinca Băcilă și Alex Florea - Yodel It
Selecția Națională Eurovision 2018 a avut parte de două momente unice în istoria participării țării noastre: a fost pentru prima dată când au fost organizate cinci semifinale în cinci orașe diferite din țară și a fost pentru prima dată în istoria concursului internațional Eurovision când o semifinală națională a avut loc la o adâncime de 90 de metri, fiind vorba despre scena amplasată special în mina Rudolf din Salina Turda.
Trupa The Humas a câștigat Selecția Națională cu piesa "Goodbye" și a urcat pe scenă în cadrul celei de-a doua semifinale de la Lisabona. Din păcate, nu a reușit să strângă un număr suficient de voturi din partea publicului european, astfel că a ratat participarea în marea finală, prima dată în istoria țării la concurs.
The Humans - Goodbye
În 2019, România a fost reprezentată de Ester Peony (Ester Alexandra Crețu) cu melodia "On a Sunday". Și-a susținut momentul interpretativ în cea de-a doua semifinală, din 16 mai, pe scena de la Tel Aviv. Din păcate nu a reușit să califice România (pentru al doilea an consecutiv), clasându-se pe locul a 13-lea, în fața ei fiind Moldova (reprezentată de Anna Odobescu) și Lituania (reprezentată de Jurij Veklenko).
2020 - muzica într-o vreme de incertitudini
În 2020, Roxen a fost aleasă direct de Televiziunea Română ca reprezentantă a României la Eurovision Song Contest 2020. După alegerea artistei, publicului i-au fost prezentate mai multe piese candidate, iar selecția cântecului s-a făcut printr-o combinație între votul publicului și punctajul unui juriu. "Alcohol You" a fost aleasă pentru competiție.
Totuși, ediția Eurovision 2020 nu a mai avut loc din cauza pandemiei COVID-19, marcând prima anulare din istoria concursului. Roxen a rămas însă reprezentanta României și pentru ediția din 2021, când a participat cu piesa "Amnesia". România a participat în prima semifinală a concursului, pe 18 mai 2021, dar nu s-a calificat în finală, pentru al treilea an la rând. Roxen s-a clasat pe locul 12, cu 85 de puncte.
Roxen - Alcohol You
Roxen - Amnesia
Andrei Ursu a reprezentat România la Eurovision Song Contest 2022 cu piesa "Llámame". România a prestat în a doua semifinală și, pentru prima dată după anul 2017, s-a calificat în finală, cu 118 puncte, luând locul 9. Și ediția din 2022 a fost marcată de o controversă. După semifinală, EBU a anulat voturile juriilor din șase țări, inclusiv România, invocând suspiciuni privind un posibil schimb coordonat de puncte și a înlocuit voturile acestora cu un scor agregat, calculat pe baza rezultatelor altor țări cu vot similar. Decizia a provocat confuzie și reacții dure din partea TVR, care a susținut că punctajele acordate de juriul român nu au fost respectate.
Andrei Ursu - Llámame
În 2023, Theodor Andrei a concurat pe scena din Liverpool cu piesa "D.G.T. (Off and On)", dar a obținut penultimul loc din cea de-a doua semifinală, neprimind niciun punct din partea publicului european. S-a aflat la egalitate cu San Marino, ambele țări terminând cu zero puncte, însă, ca urmare a unei reguli de departajare care favorizează melodia interpretată prima în ordinea de intrare în concurs, România s-a clasat pe locul 15, în timp ce San Marino a ocupat locul 16. Acesta a fost cel mai slab rezultat din istoria României la Eurovision.
Theodor Andrei - D.G.T. (Off and On)
În 2024 și 2025 România a lipsit din cadrul Eurovision Song Contest în special din cauza constrângerilor financiare.
A murit Mugurel Vrabete, basistul trupei Holograf; Muzicianul avea 70 de ani
Scena rock din România a pierdut una dintre figurile sale discrete, dar esențiale. Iulian „Mugurel” Vrabete, basistul trupei Holograf și unul dintre colaboratorii constanți ai scenei muzicale românești din ultimele decenii, a murit joi, la vârsta de 70 de ani. Anunțul a fost făcut de apropiați și membri ai familiei pe rețelele de socializare.
Holograf - Cum bate inima ta la Sala Palatului 2023 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro
Născut pe 14 octombrie 1955, la Craiova, pe numele real Iulian Vrabete a urmat cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București. În perioada studenției a înființat proiectul Basorelief, o formație de jazz-rock progresiv activă în atmosfera Clubului A, loc important pentru scena muzicală alternativă a anilor ’70.
După absolvire, în 1982, s-a mutat la Alba Iulia, unde a cântat în trupa Mass Media. Ulterior s-a stabilit la București, iar în 1987 s-a alăturat formației Holograf, moment care avea să marcheze direcția principală a carierei sale muzicale.
În cadrul trupei, Mugurel Vrabete a fost basist permanent, dar și compozitor și textier. Liniile sale de bas au contribuit la identitatea sonoră a Holograf, o formație care a combinat rockul melodic cu influențe pop și balade, devenind una dintre cele mai longevive și populare trupe din România.
De-a lungul carierei, muzicianul a colaborat și cu alți artiști importanți ai scenei românești, printre care Laura Stoica, Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Maria Radu sau Cătălin Crișan, fie ca instrumentist, fie ca producător. În anii 2010 a relansat și proiectul Basorelief, revenind la rădăcinile sale jazz-rock.
Activitatea sa muzicală s-a întins pe mai bine de patru decenii, iar contribuția la repertoriul Holograf și la scena rock românească l-a transformat într-un nume respectat în industrie. Deși era arhitect de profesie, muzica a fost adevărata sa vocație, reușind să îmbine rigoarea tehnică a studiilor sale cu sensibilitatea artistică. Cariera sa a fost marcată de o eleganță discretă și de un profesionalism impecabil, fiind considerat de colegii de breaslă un pilon de stabilitate și un mentor pentru tinerii artiști.