Muzica e desfătare pentru simțuri, iar frumusețea ei reiese din emoția pe care o provoacă. Ca și-n cazul iubirii la prima vedere, legătura emoțională se stabilește imediat și-aproape inexplicabil, ulterior intervenind rațiunea. "Vladivostok" e un album cald, aproape confortabil, ce-ți rămâne agățat pe buze prin refrene și-ți declanșează amintiri dintr-o viață uitată. Ulterior, "Vladivostok" devine un caleidoscop de stări și trăiri, ce prind însemnătate treptat, pe măsură ce deslușești enciclopedia de referințe literare și de cultură urbană. În definitiv, albumul e o invitație la introspecție și descătușare. Aflăm cine și unde suntem și-apoi înțelegem ceea ce ne dorim. "Fericire pentru toată lumea."

Dansează Salome

Fiica vitregă a lui Herod Antipas și-a folosit trucurile feminine într-un mod necuviincios, iar biblia a păstrat-o în amintire drept responsabilă pentru moartea lui Ioan Botezătorul. C-a fost sau nu cea vinovată, sau poate o simplă unealtă într-un plan ticluit, acesta rămâne un aspect neimportant. "Dansează Salome", iar viața-și va urma cursul, căci nu contează cine-a greșit - nu-i vreme de moralitate. Prinși în mreaja ispitei înaintăm în derivă, măcinați de cele lumești. "E imposibil de imensă lumea, dar vasele când le mai speli". Cam în această balanță stau frământările noastre, în vreme ce dansul hipnotic al rutinei ne ghidează, ne transformă. Linia melodică redă lentoarea acestui dans, ce ajunge la apogeu la finalul piesei.

Picnic la marginea drumului

O piesă de trecere, care poartă instrumental amprenta lui Oigăn. Versurile ar putea face referire la Iulia Hașdeu, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, ce s-a stins din viață la doar 18 ani. Destinul tragic al tinerei scriitoare, ce s-a remarcat nu doar în literatură, ci și în muzică, pictură și filosofie, a dat naștere unor legende urbane. Decedată din 1888, tânăra s-ar întoarce încă printre noi, în castelul de la Câmpina, pentru a cânta la pian. "Rămâne-o casă neagră-n care nu / trăiește nimeni și doar tu / apari din când în când și cânți". 

aUGAda! #nuparcați #garaj

Asemenea popoarelor indigene, ne protejăm cu orice preț bunurile materiale. Și tot asemenea lor, nu știm unde se termină libertatea cuiva și începe o alta. Revendicările sunt chestiuni instinctive, așa încât comportamentele uneori rudimentare sunt scuzabile. "Nu râde, citește înainte" e fraza ce ne rămâne întipărită în minte, în vreme ce ritmul sprințar susține tonul mucalit al liricii. Piesa mi-a amintit și de hitul lui Paul Simon - "You Can Call Me Al".

./în/îm/pre//ună.

Avem de-a face cu o piesă de dragoste, dar nu în stilul clasic. Nu vorbim despre iubirea utopică, ci despre cea reală, care deși ne permite să evadăm, nu ne poate face imuni la cele lumești. Dorința desprinderii de real este exprimată printr-un frumos paradox: "E-așa frumoasă viața, de ce s-o irosești trăind?". 

Vladivostok 1

Considerat capătul lumii și supranumit "Stăpânul Orientului", Vladivostok este punctul din care poți privi către Occident. În lirica piesei, Vladivostok simbolizează momentul T-0, aflându-se la alipirea vestului de est și a trecutului de viitor. Evoluția omenirii este cuprinsă în structura: "Război, mișcarea popoarelor, progrese în științe, semnale, descoperiri, cămin, colibă, adăpost, cutremur, nopți roșii, renașterea lumii". Așa cum știm cu toții, "învingătorii scriu istoria", iar noi am plătit prețul celor înfrânți. Se trece apoi din plan macro în micro și ne amintim cum am simțit noi, ca generație, această mișcare de forțe.

Oțelu Măcelaru

Ruptă din contextul muzical al albumului, "Oțelu Măcelaru" este inima acestui material. Versurile fac referire la România și la regimurile politice care i-au afectat viziunea și direcția. Țara noastră este personificată, iubirea de patrie fiind sentimentul nobil ce transpare din lirică: "nu te ascunde nu-i vina ta rușinea-i a altcuiva rușinea de-a continua rușinea de-a repeta".

Orice Carte Citită

Dacă în cazul piesei "aUGAda!", umorul ascundea dojana, în versurile piesei "Orice Carte Citită" situația stă diferit. Intenția nu mai este de a provoca zâmbete, ci de luare-aminte. Refrenul e crudul adevăr al percepției generale, strofele trecând în revistă activitățile efemere ce ne mențin într-o amorțire nocivă: "Bariere și obstacole, cariere și spectacole, în case mici, în case mari". Piesa ar putea fi considerată o radiografie a societății românești în ansamblu și un îndemn la schimbare. Nevoia de renunțare la moravurile nesănătoase este accentuată de linia melodică, construită dintr-un melanj de influențe muzicale. Se remarcă ritmul de tobe, ce implică urgența schimbării, și solo-ul de chitară cu accente din vremurile bune ale rock-ului clasic.

...cu pădurea ta cu tot

Nu putea lipsi referința la poetul nostru național, Mihai Eminescu. Pornind de la ultimul vers din poezia "O, rămâi", se conturează o realitate complet ruptă de cea din care au izvorât dorurile eminesciene. Pădurea personificată nu-și mai dorește compania omului, iar omul nu mai are vreme de contemplare sau introspecție - "venim obosiți de departe…". Versurile se încheie cu o constatare, ce face legătură cu următoarea etapă în psihanaliza noastră de grup.

Tarantella (O casă, cândva)

Dansul din folclorul italienesc specific nunților ne poartă pașii către o întrebare: "Ne dorim cu toții o casă, cândva?". Ni se amintește că "tot ceea ce simți face totul adevărat" și că o relație de iubire nu ar trebui să aibă nevoie de îngrădiri pentru a fi validată de societate: "La ce e bună o ușă care dă înspre un zid?".

M E C A N I C A F I N A

Călătorim în timp și ajungem în pragul momentului decisiv al vieții. Încă așteptăm ca cineva să ne explice "ce-nseamnă toate astea", iar amintirile se derulează rapid, până se opresc acolo unde am vrea să ne întoarcem. Sfârșitul e văzut ca un nou început, o șansă la un viitor mai bun: "uite ce frumos e totul acum că nu mai e nimic".

Vladivostok 2

De la marginea orașului port Vladivostok, trupa Robin and the Backstabbers privește cu seninătate către orizont. Sărutul vieții se stinge la marginea pământului, iar până atunci putem fi fericiți, dacă învățăm să ne bucurăm de iluzia mișcării. Nu mai căutăm răspunsuri la întrebări. Acum ne putem privi de pe malul celălalt.

După cum trupa notează, versul "odată ce te-a sărutat, băiete, sărutat rămâi" e o adaptare a versului "once she's kissed you / you stay kissed" dintr-o poezie de James Tate. Acest vers este folosit și de artistul canadian Bry Webb pe albumul său, "Provider".

#noitoți

Epilogul albumului "Vladivostock" este o rememorare a tuturor momentelor frumoase pe care trupa le-a trăit alături de noi, publicul ascultător. "Mai cumpără un bilet, să mai trăim o dată"  este invitația lui Robin, pentru că numai susținând activitatea artistică a trupei vom putea să continuăm să ne bucurăm de universul creativ Robin and the Backstabbers. Sonor, piesa începe printr-o reproducere a sunetelor rezultate din derularea inversă a unui disc. Se ajunge apoi în prezent, unde fundalul se limpezește, iar viitorul se așterne optimist. Se aude un difuz "La mulți ani!", inserat ca într-o nuvelă de Eliade, pentru a trece din planul fantastic al albumului în cel real. Pe 30 noiembrie, când trupa lansează albumul "Vladivostock" la Arenele Romane, Robin și Dragonul Roșu își serbează ziua numelui. Iar în final, "Din toate astea n-am rămas decât noi toți", #RATB și #fanii.

"Vladivostok" încheie o trilogie începută în urmă cu 7 ani. Între "Stalingrad" și "Vladivostock" nu sunt doar 9000 de kilometri distanță, ci și ani de evoluție, maturizare și patentare a amprentei stilistice.