P.O.D. - Don't Let Me Down (Cover Beatles)

Versiunea P.O.D. a apărut ca single la finalul lui septembrie, iar reacțiile fanilor au fost imediate, în special pentru modul în care formația reușește să transforme vulnerabilitatea originalului într-un crescendo heavy, fără a pierde emoția din vocea lui Lennon. Chitaristul Marcos Curiel a explicat de ce alegerea unui cântec Beatles nu este deloc întâmplătoare: „Am admirat The Beatles încă de la începutul nostru ca trupe. Melodiile, hook-urile și felul lor de a experimenta ne-au inspirat mereu. Am vrut să ne punem amprenta pe ‘Don’t Let Me Down’ cu tot respectul posibil. Le datorăm parte din fundația rockului, pop-ului și metalului de azi.”

Videoclipul vine după o perioadă extrem de încărcată pentru P.O.D. În toamna lui 2025, trupa a pornit într-un turneu nord-american alături de Daughtry și Seether, început pe 1 octombrie în Virginia Beach și întins până la mijlocul lui noiembrie, cu opriri în marile orașe din SUA. În primăvara aceluiași an, P.O.D. a fost invitat special pe turneul european al trupei Godsmack, cu show-uri sold-out la Sofia, București, Budapesta, Viena, Zagreb, Praga, Berlin și Londra, până la finalul din Oberhausen, Germania.

Succesul single-ului se așază firesc peste lansarea albumului “Veritas”, apărut în mai anul trecut prin Mascot Records. Materialul s-a clasat în Top 10 pe Billboard Current Hard Rock, Current Rock și Current Alternative și a depășit deja 48 de milioane de streamuri. De pe disc au fost extrase piesele “Drop” (cu Randy Blythe de la Lamb of God), “Afraid To Die” (feat. Tatiana Shmayluk – Jinjer), “I Got That” și “I Won’t Bow Down”, confirmând direcția mai agresivă și mai modernă a trupei.

Istoric

“Don’t Let Me Down” a fost scrisă de John Lennon la finalul lui 1968–începutul lui 1969, în perioada în care relația cu Yoko Ono devenise centrală în viața lui. Piesa este printre cele mai vulnerabile declarații ale sale: nevoia de sprijin emoțional și teama de abandon. Lennon a spus ulterior că este „un adevărat cântec de dragoste”, într-un registru mai sincer decât majoritatea pieselor Beatles.

Piesa a fost înregistrată în timpul sesiunilor Get Back, începutul lui ianuarie 1969, într-o atmosferă tensionată: neînțelegeri între membri, schimbarea locului de filmare (de la studiourile reci Twickenham la Apple Studio), discuții despre viitorul trupei. La înregistrări a participat și Billy Preston, prieten al trupei, care a cântat la claviaturi electric piano – prezența lui a calmat atmosfera și a dat un plus de groove piesei.

Există mai multe versiuni înregistrate, dar varianta oficială a fost prelucrată ulterior de producătorul Glyn Johns, apoi supravegheată în mixul final.