Paradise Lost - Serpent on the Cross

Videoclipul ‑ o producție vizuală întunecată, cu imagini simbolice legate de cruce și șarpe ‑ amplifică atmosfera sumbră a piesei: crucea ca simbol al speranței vs. șarpele, metaforă a tristeții copleșitoare, „ready to take everything away”, după cum explică solistul Nick Holmes/

Sonoritatea piesei „Serpent on the Cross” este o continuare firească a liniei artistice ancorate în suferință și triumf morbid. Holmes descrie contrastul dintre stabilitatea oferită de cruce și întunericul șarpelui, creând un dialog sonor – tensionat și hipnotic. Versurile elaborează o dramă spirituală, iar riff‑urile se încolăcesc pe firul gothic‑doom specific, iar video‑clipul subliniază dualismul prin imagini gotice și obiecte ritualice.

"Ascension" marchează revenirea Paradise Lost după un ciclu de 5 ani, de la Obsidian (2020), fiind produs chiar de Gregor Mackintosh (chitară) și mixat/masterizat de Lawrence Mackrory . Coperta albumului trasează o paralelă între iconografia gotică și opera „The Court of Death” (1870‑1902) a lui George Frederic Watts, găzduită în Tate Gallery din Londra. În pânza originală, figura Morții ca înger pe tron e flancată de aluzii la speranță și mister, tema care se reflectă direct în peisajul sonor al albumului – „cavalcade of molten misery” în definirea lui Holmes .

Videoclipul extinde textura sonoră a piesei prin imagini dens încărcate: șarpele – simbol al anxietății și fragilității – se împletește cu cadre de cruce și decoruri ritualice într‑o lumină roșiatică, care evocă un crepuscul moral. Rădăcinile goth/doom transpiră din planurile întunecate și mișcările lente, deliberate. De aici derivă o estetică de adâncime, de gravitate existențială.

În 2024, Paradise Lost au revenit în România pentru un show memorabil la Rockstadt Extreme Fest, desfășurat între 30 iulie și 3 august, în Cetatea Râșnov. Evenimentul remarcabil rămâne concertul din 2014, susținut în cadrul festivalului de la Arenele Romane, unde trupa a oferit o seară electrizantă fanilor bucureșteni.