Muzicianul a explicat că procesul de compoziție și înregistrare a fost unul de durată, cu părți de tobe, chitare și bas deja finalizate, însă fiecare detaliu este atent cântărit pentru a livra ceva „puternic, proaspăt și inteligent”. „Nu mai suntem la început de drum și nu simțim aceeași presiune ca trupe mai noi. Tocmai de aceea ne permitem să luăm timpul necesar pentru a face ceva cu adevărat relevant”, a declarat Mario într-un interviu pentru Bloodstock TV cu privire la noul album din 2026.

Declarațiile vin la un an după ce fratele său, Joseph Duplantier, afirma că noul album va fi un pas ambițios înainte pentru trupă, un material încărcat de sens și energie. Între timp, GOJIRA a bifat momente importante: a devenit prima formație metal care a cântat la Jocurile Olimpice, în 2024, și a câștigat un premiu Grammy la începutul acestui an pentru reinterpretarea piesei „Ah! Ça Ira”, în colaborare cu soprana Marina Viotti.

Succesul „Fortitude” din 2021 a ridicat ștacheta pentru ceea ce urmează. Discul a debutat pe primul loc în topurile americane de rock și a prins Top 10 în numeroase țări europene, confirmând statutul de trupa fanion a scenei metal progresiv. În paralel, GOJIRA și-a folosit vizibilitatea pentru a sprijini cauze sociale și de mediu, reușind să strângă peste 300.000 de dolari pentru organizații care luptă pentru drepturile populațiilor indigene din Amazon. Cel mai recent album de studio al trupei este "Fortitude", lansat pe 30 aprilie 2021 prin Roadrunner Records

Procesul său de creație a început în 2018, înregistrările având loc la studioul lor din Queens, New York, mixajul fiind realizat de Andy Wallace. Lansarea a fost amânată din cauza pandemiei COVID‑19. Albumul a debutat pe locul 12 în Billboard 200 și a urcat în topuri precum Billboard Hard Rock, Top Rock și UK Rock & Metal.

Cât priveşte reprezentaţia Gojira din România, de la Rockstadt Extreme Fest 2025, găsiţi aici toate impresiile mele.

După concertul aniversar din cadrul UNTOLD 2025, Șatra B.E.N.Z. marchează reunirea trupei și print-un show la Arenele Romane pe 20 septembrie 2025. Anunțul oficial este disponibil mai jos.

"Acum 10 ani, LU-K BEATS, NOSFE, KEED, SUPER ED și KILLA FONIC n-au inventat trap-ul. Dar l-au făcut de neuitat. În România.

Au dat cu pumnul în normă, cu versuri în reguli și cu stil în haos. Au fost trupa pe care nimeni n-a știut s-o înțeleagă la început, dar toți au ajuns s-o copieze după.

Pe 20 septembrie, ȘATRA se adună. Se sărbătoresc 10 ani de muzică, prietenie, scandal, durere, glorie și legende. Și da, NOSFE va fi acolo. Pe fiecare beat, în fiecare vers, în fiecare inimă.

Arenele Romane devin tabăra șatrabonților. Va fi o scenă plină de invitați pe care îi iubiți, momente rare și amintiri de neratat. Biletele sunt limitate. Restul rămân cu reposturi."

Cât costă biletele la concertul aniversar Șatra B.E.N.Z. - 10 ani de haos organizat:

• Premium (cu loc în sectoarele K si E) - 209 lei în earlybird, 239 lei în presale și 270 la intrare
• Teren (fără loc, în fața scenei) - 159 lei în earlybird, 179 în presale și 200 la intrare
• Acces General (cu loc in Arena) - 119 lei în earlybird, 139 lei în presale si 160 lei la intrare

Având o abordare nonconformistă atunci când compun muzică, membrii Șatra B.E.N.Z. nu își impun bariere creative și nu folosesc tipare sau rețete. Rezultatul este un soi de hip-hop proaspăt și inedit muzical, vizual și conceptual. Conceptul de Șatră se armonizează cu atitudinea, cu limbajul colorat, deseori brutal abordat in texte, cu exprimarea pe șleau, dar este în primul rând o metaforă pentru libertate.

Șatra B.E.N.Z., primul proiect de muzică trap din România, a lansat hituri precum "#Traparmy", "Dubai", "Șatra se întoarce", "Adidașii", și a avut colaborări cu artiști precum Loredana și What's UP.

“Pray” este o piesă care răsună ca un ritual. Parte din albumul Magma, lansat în 2016, aceasta reflectă procesul de doliu și renaștere spirituală pe care Joe și Mario Duplantier l-au trăit după moartea mamei lor. Dincolo de riff-urile în valuri și de percuția ritualică, se simte o căutare disperată de sens în mijlocul suferinței.

Interpretarea live de la Red Rocks – acel amfiteatru natural săpat între rocile roșii din Colorado – a dus piesă la un alt nivel. Sub cerul liber, cu lumini albastre care brăzdau fețele stâncilor și publicul prins în transă, Gojira a transformat fiecare notă într-o incantație. A fost unul dintre acele concerte în care spațiul devine parte din spectacol, iar “Pray” devine o rugăciune colectivă. Joe nu vorbește mult între piese, dar aici, între note, era totul spus: durerea, tăcerea, speranța.

Luna e un adevărat personaj aici, iar solo-urile furibunde dinspre final îţi ridică părul pe mână.

“Gift of Guilt”, de pe albumul L'Enfant Sauvage din 2012 (live la Brixton in 2013), e o piesă care te prinde în menghina introspecției. Nu are un videoclip iconic ca “Stranded” sau un solo memorabil ca “Silvera”, dar live capătă o greutate aparte. Este acel moment din concert când scena se umple de fum, luminile se retrag în tonuri reci, iar publicul tace.

Linia melodică minimalistă, pe muchia dintre melancolie și agresiune, îți sapă în piept. Este darul vinovăției – moștenire emoțională, rușine ancestrală, apăsare personală – exprimat într-un crescendo care se transformă în eliberare. Când Joe murmură „I carry the gift of guilt”, fiecare fan simte că poartă cu el același bagaj. E o piesă mai puțin vorbită, dar esențială în înțelegerea laturii lirice a trupei. Iar live, în mijlocul unui festival, înconjurat de mii de suflete, devine un act de purificare.

Spre final vocea solistului se poate bate la egalitate cu cea a lui Maynard de la TOOL sau e chiar peste.

Și apoi vine momentul “Ah! Ça Ira” – sau mai bine zis “Mea Culpa (Ah! Ça Ira)” – explozia de la Paris, în deschiderea Jocurilor Olimpice 2024. Pentru prima dată, o trupă de metal franceză a avut onoarea de a urca pe scena unui eveniment de o asemenea anvergură și să cânte ceva atât de radical.

Gojira nu a ales calea ușoară: au reinterpretat un cântec revoluționar de secol XVIII, asociat cu execuțiile din Revoluția Franceză, și l-au transformat într-o piesă simfonic-metal cu o mezzosoprană live – Marina Viotti – și versuri adaptate în latină și franceză veche. Setup-ul a fost un spectacol în sine: trupa a cântat suspendată între zidurile Conciergeriei, locul unde regina Maria Antoaneta și-a petrecut ultimele zile. Proiecții pe apă, foc, fum și public de 2 miliarde de ochi – iar la final... sânge, sub formă de confetti.

Piesa, ulterior lansată ca single oficial în august 2024, a devenit un statement artistic și politic, dar și un succes. În ianuarie 2025, Gojira a primit primul lor premiu Grammy – pentru Best Metal Performance – fix pentru acest moment.

Şi cu puţin noroc le auzim live pe toate pe 31 iulie!