Când dorul devine insuportabil,
Inima cedează.
Nu mai face față și pompează
Dor în artere. Asta se-ntâmplă când inima plânge;
Crește periculos concentrația de dor în sânge.
Supradoză de dor
Cu lacrimi uscate, vise eșuate,
Da' de la asta nu se moare, din păcate.
Supradoză de dor
Cu zile sfârtecate, nopți paralizate,
Da' de la asta nu se moare,
Nu se moare, din păcate.
Ar fi mult prea ușor. Supradoză de dor.
Simt că mor, da' nu mor;
E doar senzația
Și mai e, desigur, și tentația
De-a alege calea ușoară, de-a scăpa.
Dorul asta atroce mă constrânge
Să-l scot din mine. Problema e că trebuie
Să-l scot cu tot cu sânge.
Supradoză de dor
Cu lacrimi uscate, vise eșuate,
Da' de la asta nu se moare, din păcate.
Supradoză de dor
Cu zile sfârtecate, nopți paralizate,
Da' de la asta nu se moare,
Nu se moare, din păcate.
Ar fi mult prea ușor. Supradoză de...
Și mă gândesc din ce în ce mai des să scot
Dorul ăsta din mine. Dorul ăsta mă frânge.
Și-ar fi atât de simplu să-l scot pentru că
Mie nu mi se face rău când văd sânge.
Așa ar fi cel mai bine, așa aș fi sigur că scap de tine,
Da' știi de ce n-o fac? Pentru că
N-aș suporta să văd iubirea prelingându-se din mine.