Slayer se înfiinţa în anul 1981 şi îşi are originile în Huntington Park, California. În spatele debutului său se află Tom Araya, Kerry King şi Jeff Hanneman. Trupa face parte din "Big Four", fondatorii genului thrash metal, împreună cu Metallica, Megadeth şi Anthrax. Pe parcursul ultimelor decenii grupul a atras un număr impresionant de fani, reuşind să aducă o melodicitate neaşteptată unui sub-gen dur de metal.

Versurile au fost uneori extrem de controversate, acoperind teme precum nazismul, războiul, mişcările anti religioase, satanismul şi crimele. Istoria trupei este înţesată cu interdicţii de albume, întârzieri de lansări, procese şi atacuri din partea grupurilor religioase sau a autorităţilor de cenzură. Cu toate acestea Slayer rămâne o legendă.

Iată cum arată cele mai apreciate 5 piese ale formaţiei:

5. War Ensemble

"War Ensemble" este o piesă extrasă de pe albumul Slayer "Seasons în the Abyss", lansat în anul 1990. Aluzia este clară: atacul lui George Bush Senior asupra Orientului Mijlociu, care a dus la Războiul din Golf. Arraya and co nu se feresc să evoce imagini dure, precum "cadavre care putrezesc în noapte". Războiul este descris ca un sport, iar victoria vine prin masacru. Am putea spune că acesta este pentru Slayer ceea ce "One" este pentru Metallica, păstrând proporţiile totuşi.

Fanii trupei se contrazic în teorii despre piesă, unii afirmând că este despre Primul Război Mondial, alţii despre Războiul din Golf şi alţii despre Al Doilea Război Mondial. Ce e drept apare o referire la râul Rin din Germania. Pe de altă parte ideea de propagandă şi război televizat e clar aluzie la conflictul din Golf, primul război acoperit complet la TV în direct.

4. Seasons In the Abyss

Încă o piesă care dă numele unui album întreg, "Seasons In the Abyss" sosea în anul 1990. Era ultimul material al trupei care avea contribuţia toboşarului Dave Lombardo, cel puţin până la "Christ Illusion" în 2006. Descopeream un Slayer mai melodic pe acest track şi o compoziţie complexă, care te introducea într-un soi de operă întunecată.

Sunetul aminteşte de evoluţia Metallica în acea perioadă de început de ani '90. Cu această piesă aflam ce poate face Slayer când scade tempo-ul puţin şi se dedă la virtuozitate. Are ceva din coşmarescul lui "Enter Sandman" şi ameninţarea constantă a vocii lui Arraya peste riffurile nervoase din fundal. Videoclipul acestei piese a făcut istorie, prezentând trupa la picioarele Sfinxului.

Totul se petrecea după primul atac al lui Bush asupra Irakului. În regiune tensiunile erau la apogeu şi a fost nevoie de mită pentru a putea filma la Sfinx şi Piramide. Clipul prezintă contrastul dintre trupa care se plimba cu o barcă pe Nil şi oamenii care trăiau în sărăcie în Egipt. Vedem şi o procesiune şi o sumedenie de simboluri egiptene.

3. South of Heaven

"South of Heaven" începe cu unul dintre cele mai uşor de recunoscut riff-uri din istoria thrash metal-ului. A fost imitat şi a primit tributuri de la mulţi artişti din acest gen muzical. Este chiar prima piesă de pe albumul omonim din 1988, a doua colaborare Slayer cu Rick Rubin, care a ajutat trupa să evolueze la capitolul producţie.

Nu are un BPM aşa ridicat ca alte hituri Slayer, dar este ca o cobră, cu riffuri ameninţătoare şi versuri şi percuţie care "toacă" mărunt fiecare silabă. Un ascultător superficial ar putea crede că piesa este de spre iad şi creaturile de acolo, dar este de fapt despre demoralizarea rasei umane. În special decăderea Americii este vizată de creaţia lui Arraya. Imoralitatea, obscenitatea şi "generaţia uitată" sunt acoperite de această realizare muzicală.

Faţă de alte piese Slayer, aceasta era mai bine structurată şi nu mai trecea atât de brusc la solo-uri sau breakdown-uri.

2. Angel of Death

Poate cea mai controversată piesa de la Slayer, "Angel of Death" este extrasă de pe albumul "Reign In Blood" din 1986. Versurile şi muzica au fost scrise de către chitaristul Jeff Hanneman. Controversa vine din subiectul abordat şi anume experimentele realizate de infamnul doctor nazist Josef Mengele. E vorba depsre testele pe prizonierii de la Auschwitz în perioada celui de-al doilea război mondial.

Chitaristul avea o fascinaţie pentru acest personaj şi după ce a citit câteva cărţi despre el, a compus această melodie. Versurile acestui single au întârziat lansarea albumului, casa de discuri Def Jam refuzând să lanseze această compoziţie, pentru că era prea dură.

"Angel of Death" este una dintre cele mai lungi piese Slayer de pe albumul din 1986. Acest track a apărut pe toate DVD-urile şi compilaţiile live ale formaţiei. "Angel of Death" este citată de către mulţi muzicieni ca piatra de temelie atât pentru thrash metal, cât şi pentru speed metal. Un boost de popularitate a venit când un sample din melodie a fost integrat de Public Enemy în piesa "She Watch Channel Zero" din 1988.

1. Raining Blood

Una dintre cele mai legendare piese rock din toate timpurile, "Raining Blood" va ridica părul pe mâna oricărui prim ascultător. Este piesa cu numărul 10 de pe albumul "Reign In Blood" şi este compusă de către Jeff Hanneman şi Kerry King. Versurile sale abordează teme precum religia, în special conceptul de a cuceri şi distruge raiul şi divinitatea.

Acest track este de departe cel mai popular din discografia Slayer şi se află mereu în setlisturile trupei în concerte. Atât Hanneman, cât şi King au recunoscut că este piesa lor preferată de cântat live. Melodia a apărut în producţii precum South Park, dar şi în jocuri ca GTA Vice City sau Guitar Hero III. Povestea lui "Raining Blood" implică un suflet prins în Purgatoriu, pentru că a fost alungat din Rai. Vrea răzbunare şi doreşte să distrugă raiul. Solo-urile dinspre final sunt o injecţie cu adrenalină direct în inima ascultătorului şi provoacă mereu moshing la concerte.

O menţiune specială merge şi la "Disciple", piesa definitorie de pe albumul "God Hates Us All". Este poate cea mai "zgomotoasă" melodie Slayer, cu veleităţi de punk distorsionat, mult distors şi pe voce şi o furie fără control. Piesa a primit o nominalizare la Grammy ulterior.