Pink Floyd este una dintre cele mai de succes și influente trupe rock ale tuturor timpurilor. Formația a vândut peste 250 de milioane de albume la nivel internațional, o reușită extraordinară pentru o trupă căreia nu i-a păsat nicio secundă de șabloanele sau "cerințele" industriei.

E o sarcină aproape imposibilă să alegi doar 10 piese din repertoriul Pink Floyd, așa încât am căutat "salvarea" în clasificările altor publicații precum Billboard, Ultimate Rock, The Rolling Stones sau UK Official Charts. Din păcate, însă, ne-am afundat și mai mult în șovăială. Dacă ne uităm pe cifrele de vânzări din UK, topul arată într-un fel, iar dacă luăm în considerare popularitatea pieselor Pink Floyd în Statele Unite, clasamentul capătă o altă formă. Am fost, de exemplu, surprinși să constatăm că o piesă precum "Money", de pe excepționalul album "The Dark Side of the Moon", a urcat până pe poziția a 13-a în Billboard Hot 100, iar în UK nici măcar nu a intrat în Official Charts. Nu există, deci, o alegere "corectă" atunci când vine vorba de a întocmi un top scurt cu piese Pink Floyd, astfel încât ne-am bazat selecția pe componenta emoțională, asumându-ne din start faptul că vom stârni eventuale nemulțumiri în rândul unora dintre fani.

10. "See Emily Play" ("The Piper at the Gates of Dawn", 1967)

Inclusă în lista "500 Songs that Shaped Rock and Roll" a Rock and Roll Hall of Fame, piesa este un testament al geniului regretatului Syd Barrett. Forma în care piesa a fost lansată ca single este diferită de cea în care Syd și-ar fi dorit să ajungă la public, producătorul Norman Smith bănuind că acesta se temea că melodia va deveni prea populară. Considerând că a ocupat poziția a 6-a în UK Official Charts, am putea spune că temerile sale s-au adeverit.

În ce privește conținutul liric al piesei, "See Emily Play" ar fi despre o fată pe care Syd Barrett ar fi văzut-o în vis, în timp ce dormea în pădure, după ce consumase droguri psihedelice. Aceasta este doar o versiune dintre multe altele care au circulat în presa vremii.

9. "Echoes" (Meddle, 1971)

Piesa de 23 de minute și 31 de secunde a fost interpretată live la Pompeii, marcând un moment istoric în cariera trupei și evoluția rockului progresiv și psihedelic. În documentarul regizat de Adrian Maben, piesa este împărțită în două bucăți, pentru a deschide și închide filmul.

Puține sunt prestațiile live care schimbă complet percepția industriei asupra modului în care arta poate fi prezentată, iar Pink Floyd a marcat fără doar și poate un astfel de moment, ce nu a mai putut fi reprodus ulterior de nicio altă trupă rock. Decizia de a face un concert live în ruinele orașului din Roma antică Pompeii a avut acea nebunie soră cu geniul. Doar în acest context, piesa "Echoes" a putut străluci la maximul ei potențial, versiunea live fiind preferată versiunii de studio.

8. "Money" ("The Dark Side Of The Moon", 1973)

Piesa prin care Pink Floyd critică materialismul și consumerismul a adus formației recunoașterea în Statele Unite. Acesta a fost primul mare hit al trupei în America, urcând până pe poziția a 13-a în topul Billboard Hot 100.

Compusă de Roger Waters, piesa a avut o însemnătate aparte pentru muzician, după cum avea să explice într-un interviu pentru Observer Magazine, la aniversarea a 20 de ani de la apariția discului "The Dark Side Of The Moon":

"Banii m-au interesat extrem de mult. Îmi amintesc că mă gândeam: <<Gata, ăsta e momentul, trebuie să mă hotărăsc dacă sunt sau nu cu adevărat socialist. Încă sunt preocupat de starea de bunăstare a societății, dar am devenit capitalist. Trebuie să accept asta. Îmi amintesc ce mult râvneam să am un Bentley. Singurul mod prin care mi-aș fi putut lua așa ceva era făcând rock sau jucând la pariuri sportive. Îmi doream foarte mult toate lucrurile astea ce țin de materialism>>."

7. "Pigs" (Three Different Ones) ("Animals", 1977)

Porcii lui Roger Waters sunt oamenii aflați la cel mai înalt nivel al scării sociale, cei care controlează puterea politică și economică. Tot ei sunt cei care manipulează societatea și încurajează oamenii de rând să fie competitivi și lipsiți de scrupule, astfel încât porcii să rămână în control.

Piesa a fost inclusă și în setlistul recent al lui Waters, în concertele din cadrul turneului "Us + Them" (2017). Interpretată în versiunea sa integrală (17 minute), melodia a fost însoțită de mesaje anti-Trump, care au stârnit reacții mixte în rândul fanilor, inclusiv huiduieli. Waters le-a transmis celor care l-au criticat în concerte invitația de a se uita la show-ul "The Kardashians", declarând: "Mi se pare surprinzător faptul că cineva a putut să-mi asculte piesele vreme de 50 de ani fără să înțeleagă despre ce sunt". 

6. "Time" ("The Dark Side of the Moon", 1974)

Trecerea ireversibilă a timpului este adesea neobservată, momentul realizării acestei realități venind de-abia spre finalul vieții. În piesa "Time" ni se prezintă acest adevăr dureros, pe care Waters l-a conștientizat la vârsta de doar 28 de ani. Potrivit interviurilor acordate în acea perioadă, Waters a constatat că nu se mai pregătește pentru nicio viitoare etapă din viața sa și că a ajuns la acea maturitate care nu-ți mai permite să copilărești.

Compoziția muzicală este semnată de toți cei patru membri ai trupei, pasajul introductiv fiind o înregistrare a unui test cvadrofonic realizat de Alan Parsons, un reputat muzician, inginer de sunet și producător. Solo-ul de chitară al lui David Gilmour a fost descris de către Jimmy Brown de la Guitar World drept "o capodoperă a frazării și structurii ritmice".

5. "High Hopes" ("The Division Bell", 1994)

Compusă de David Gilmour, piesa vorbește despre lucrurile pe care le-a câștigat și le-a pierdut în viață. Chitaristul a explicat că versurile fac referire îndeosebi la perioada de început a vieții sale, plecarea din orașul natal și primele discuții care au dus la destrămarea formației.

"Piesa a pornit de la o frază pe care iubita mea (Polly Samson) mi-a sugerat-o, despre felul în care timpul te întristează. Ciudat e faptul că fraza pe care mi-a spus-o nu era cu adevărat importantă. Conținea însă ceva care m-a făcut să mă gândesc la copilăria și viața mea în Cambridge, Anglia. Așa că prima piesa care a fost scrisă pentru album a fost mult mai personală decât am intenționat să fie", povestea David Gilmour într-un interviu acordat pentru Guitar World în 1994.

4. "Comfortably Numb" ("The Wall", 1979)

Una dintre cele mai apreciate piese Pink Floyd, "Comfortably Numb" este totodată și una dintre compozițiile care au stârnit cele mai puternice discuții în contradictoriu între David Gilmour și Roger Waters. Cei doi nu s-au putut pune de acord în privința secțiunii ritmice, în final ajungându-se la un compromis: un mix al preferințelor celor doi.

Melodia a fost inclusă în lista The 500 Greatest Songs of All Time a revistei Rolling Stone, în 2005 fiind piesa cu care Roger Waters, David Gilmour, Richard Wright și Nick Mason au încheiat ultimul concert Pink Floyd.

3. "Another Brick in the Wall (Part II)" ("The Wall", 1979)

Piesa de protest împotriva unui sistem de învățământ strict și rigid a adus trupei Pink Floyd prima poziție în topul single-urilor din UK, SUA, Germania, Noua Zeelandă, Finlanda, Austria și Canada, piesa vânzându-se în peste 4 milioane de exemplare la nivel internațional. Single-ul a fost, de asemenea, nominalizat la Grammy în categoria Best Rock Performance by a Duo or Group with Vocal.

Elementele disco și corul de copii au ajuns în piesă la insistențele producătorului Bob Ezrin, care a fost convins că are pe mână o piesă cu potențial de hit. Formația s-a opus inițial ideilor lui Ezrin, Waters spunându-i acestuia: <<N-ai decât să-ți pierzi timpul cu sugestiile tale prostești>>. Ascultând ulterior versiunea lui Ezrin, ce conținea părțile interpretate de corul de copii, Waters și-a schimbat părerea, admițând că piesa a căpătat o cu totul altă gravitate: <<A devenit deodată extraordinară>>.

2. "Shine On You Crazy Diamond" ("Wish You Were Here", 1975)

Compusă de David Gilmour, Roger Waters și Rick Wright, piesa este un omagiu adus lui Syd Barrett și geniului său creativ. Barrett a fost exclus din trupă în 1968 din cauza consumului excesiv de droguri psihedelice și a problemelor sale de sănătate mintală. A fost înlocuit de David Gilmour, prieten și fost coleg de școală al lui Syd. Membrii formației au regretat că această decizie a fost luată, însă au considerat că a fost necesară, Barrett nemaiputând face față activității din trupă.

Piesa a fost înregistrată în multiple versiuni pâna la finalizarea ei, Gilmour explicând într-un interviu că acest lucru a fost necesar. O nouă consolă de mixaj fusese instalată la Abbey Road Studios, iar acest lucru cauza o distorsionare a liniei de tobe.

În perioada înregistrărilor albumului "Wish You Were Here", Syd Barrett a vizitat neanunțat Abbey Road Studios. Cu un aspect fizic diferit, ce-l făcea de nerecunoscut, Syd a trecut inițial neobservat pe lângă foștii săi colegi. Când au realizat cine era, Roger Waters a fost atât de tulburat de aspectul și prezența sa încât a izbucnit în lacrimi. Potrivit lui Rick Wright, piesa la care lucrau în acel moment era chiar "Shine On You Crazy Diamond".

1. "Wish You Were Here" ("Wish You Were Here", 1975)

Piesa care denumește albumul conceptual lansat de Pink Floyd în 1975 este considerată, adeseori, un omagiu adus aceluiași genial Syd Barrett, rememorat și în piesa "Shine On You Crazy Diamond". Melodia are însă o altă semnificație pentru Roger Waters, acesta scriind versurile din perspectiva vieții sale. Potrivit acestuia, se face referire la dorința de a trăi viața la maximă intensitate și de a te elibera de orice constrângeri. Gilmour, pe de altă parte, a mărturisit că nu poate interpreta această piesă fără a se gândi la Syd.

Colaborarea dintre David și Roger pe această compoziție a fost una fructuoasă. "Toate părțile ce compun această melodie sunt foarte, foarte bune. Sunt foarte mulțumit de ea", mărturisea Waters într-un documentar realizat de Eagle Rock Entertainment. Pentru David Gilmour, "Wish You Were Here" este "o foarte simplă piesă country", care "datorită rezonanței și emoției pe care o transmite, este una dintre cele mai bune piese Pink Floyd".