Zetra

Mărturisesc că până la acest concert nu am auzit de Zetra, un duo londonez, care abordează un gen numit oficial synth-metal. În realitate e şi darkwave, gothic metal, gothic rock şi parcă şi un pic de doom. Chitara care a acoperit pregnant vocile cu siguranţă ducea spre Chelsea Wolfe şi al său doom de nouă factură, asta sigur. Ca show vizual avem două personaje în robe, cu machiaj de efect pe faţă şi ceva artwork 3D în spate, în stil Cyberpunk.

Se foloseşte un sintetizator, o chitară, un sequencer, dar din păcate vocile nu s-au auzit. Au ceva de Type-O Negative mai synthy, dar am auzit şi elemente de Depeche Mode întunecat. Îmi amintesc şi de nişte ucrainieni pe care i-am văzut la noi, Farba Kingdom, dar ceva mai duri şi mai edgy. Nu m-am putut dezbăra de senzaţia de trupă de bal de liceu în vreo tară nordică. Bal de liceu mai spre "Carrie" aşa...

Ville Valo la Sala Palatului pe 8 aprilie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Ville Valo

Mărturisesc, deşi în introducerea acestui articol am listat descinderile lui Valo pe teritoriu românesc, nu am mai fost la vreuna până acum. Am consumat mult Love Metal în liceu, adică la început de ani 2000 şi am fost la majorate cu această temă. Bucureştiul era plin de imitatori Ville Valo pe atunci, cu căciulă trademark dată pe spate şi machiaj gothic la ochi. Ce e drept rockerii hardcore din Sovata, Underworld, Fire, Venom, Viking, The Jack priveau cu dispreţ spre Love Metal, faţă de metalul clasic.

Povestea HIM se termina prin 2017, după ce începuse în 1991, dar Ville Valo a continuat în cariera solo. Şi-a păstrat heartagram-ul, pe care de altfel el l-a inventat şi l-a desenat pe un caiet în tinereţe, dar i-a adăugat şi iniţiatele "VV" în centru. Primul său album solo apărea la început de an 2023, "Neon Noir" şi acesta e raison d'etre-ul turneului actual.

Am găsit un Ville Valo la 47 de ani, arătând ca un personaj din "Peaky Blinders", cu basca pe cap şi un aer de dandy relaxat, cu mişcări fluide, de vampir care se strecoară prin mulţime.

Am avut parte de o seară cu două bis-uri şi de un total de 20 de piese. Una HIM, una solo, una HIM, una solo, de la început până la sfârşit. Cu o întârziere de doar 2 minute, "vampirul" Ville Hermani Valo a intrat pe scenă, cu o eleganţă de personaj de Tim Burton combinat cu un nobil britanic. De altfel, cine l-a văzut în interviuri ştie că îi place la nebunie engleza lui Shakespeare.

Ville Valo la Sala Palatului pe 8 aprilie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Glumeţ, şugubăţ, dar vizibil obosit, artistul nu prea a vorbit cu publicul, decât spre final, când ne-a mulţumit şi a mai spus ceva neinteligibil. Show-ul a început cu "Echolocate Your Love", single de pe albumul solo, apoi ne-am dus prin 2005 la "Killing Loneliness", dacă mă întrebaţi pe mine momentul când HIM a început să se strice. Mă rog, "Venus Doom" a fost o încercare interesantă a trupei de a deveni heavy, după "Dark Light".

A patra piesă a fost "Right Here In My Arms", ritmată şi cu riff-uri catchy, tipice de gothic metal nordic. Are 20 de ani vechime, dar a îmbătrânit bine, fix ca Valo. Pe muzicienii care îl însoţesc i-am simţit mai heavy decât pe colegii de la HIM. Cu mai multe floricele şi solo-uri la chitară, cu un tempo mai sus uneori. Nu e chiar "your mama's HIM".

Deja publicul a început să se ridice în picioare, subliniind futilitatea ţinerii unui concert de genul la Sala Palatului. Problema a fost cu cei care au plătit bilet în primele rânduri şi cărora li s-au postat în faţă cei veniţi buluc din spate.

Ville Valo la Sala Palatului pe 8 aprilie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Ne-am făcut de cap cu "Join Me In Death" pe la mijlocul setului, livrata perfect de Ville. Cumva îl pot complimenta doar pentru clasice: "Gone With the Sin" a avut clasicul său bariton, "Poison Girl" a fost miere veninoasă în ureche, dar parcă un pic grăbită. "The Funeral of Hearts" a fost absolut perfectă, dar au fost şi momente când vocea solistului a fost acoperită de instrumente. Solo impecabil.

Au fost şi destule secvenţe în care se simţea că are vocea obosită de turneu şi are nevoie de repaus. Cumva finlandezul prieten cu Bam Margera simţea nevoia să se revanşeze ţipând la final de piese, când trebuia să auzim cele mai intense vocalize. Un pic s-a redresat pe parcurs, dar mi s-a părut şi că a uitat versurile sau a intrat greşit pe o piesă la un moment dat.

Ville Valo la Sala Palatului pe 8 aprilie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

La "Neon Noir" s-a cam greşit chitara, o combinaţie de electrică şi acustică la intro, care s-a auzit cel puţin bizar la Sala Palatului. În setlist s-au mai aflat şi "Buried Alive By Love" şi totul s-a încheiat cu un stroboscop romantic şi "When Love and Death Embrace". A sunat balul de clasa a noua.. Trupei lui VV nu prea am ce îi reproşa, dar lui Ville... cred că îi pot inputa că nu şi-a odihnit vocea cum trebuie.

Mă gândeam că o fi de la sonorizare, de vreme ce "Gone With the Sin" şi de fapt toate ultimele 5 piese s-au auzit chiar bine, la voce cel puţin. Să spunem că a fost o reprezentaţie inconstantă...

Concluzie

Marea problemă e să îmi dau seama dacă evenimentul a livrat angoasă, tristeţea, depresia şi rememorarea de poveşti de dragoste neîmplinite la care mă aşteptam. Aşa cum spuneam cuiva "la HIM nu mergi cu băieţii, cu tovarăşii, vii să plângi". Cumva simt că publicul a venit cu "prânzul emo" de acasă şi l-a desfăcut acolo pentru picnic, dar dacă nu făceam cu toţii asta, nu cred că trupa ne-ar fi dat destul feeling gothic, emoţie şi angoasă.

Toate clasicele s-au auzit bine şi au rezonat, dar... cumva doream mai multă emoţie. Am crescut cu Valo dându-şi sufletul pe scenă, plângând la balade, lăsând totul pe scenele pe care îl urmăream în video-uri de pe vremea când nu era YouTube. Acum e un gentleman care îşi dozează prea bine ce are să ne ofere, cu un poker face carismatic şi îşi foloseşte vocea suficient cât să ne atingă sufletele... cu picătura.