Cine este Tony Macalpine? Cu o carieră de aproape 30 de ani în muzică, Tony Macalpine este unul dintre exponenții de bază ai muzicii rock instrumentale, ce contribuie din plin la evoluția curentului neo-clasic încă din a doua parte a anilor 80'. Continuând prin colaborări cu nume celebre precum Steve Vai sau Derek Sherinian și Virgil Donati (in proiectul Planet X) în anii 2000, demonstrează cu fiecare ocazie că stăpânește la fel de bine chitara precum și pianul în vasta sa discografie.
După o aşteptare de îndelungată, lumea a intrat încet, încet în club, iar la scurt timp, cei de la Agent Cooper au inceput concertul. O trupă cel putin interesantă, care abordează un rock progresiv apropiat de stilul celor de la Spock's Beard iar pe alocuri, simţindu-se si influenţe Dream Theater. Chiar dacă sonorizarea a lăsat puţin de dorit, Agent Cooper au oferit un spectacol deosebit, în special din moment ce genul acesta de muzică presupune abilităţi tehnice desăvârșite.
În sală, au fost prezenți foarte mulți muzicieni români, printre care Nelu Dumitrescu, bateristul de la Iris, Coiotul și Balaurul de la Trooper, băieții de la Voodoo și Aria, Neuro de la Bere Gratis și mulți alții care au venit să asiste la spectacolul oferit de Tony.
După o scurtă pauză, Tony Macalpine și colegii săi de trupă au pus stăpânire pe scenă, conducând publicul într-o călătorie muzicală, cu sonorități de rock neo-clasic și progresiv, demonstrând virtuozitate, simț melodic și o execuție impecabilă.
De remarcat a fost prezența în trupă a tinerei chitariste Nili Brosh, care la doar 23 de ani, a amuțit publicul cu măiestria ei încă din primele minute ale concertului. De asemenea, bateristul brazilian Aquiles Priester a făcut parte din echipă, acesta fiind unul din cei 7 bateriști faimoși care au participat la audiția pentru postul lăsat liber în Dream Theater de către Mike Portnoy. Bjorn Englund, un basist pe măsura colegilor de trupa, a completat perfect sinergia creată între aceștia.
În concluzie, Tony Macalpine a răsplatit din plin aşteptările publicului român şi a demonstrat că muzica rock instrumentală este încă foarte vie şi poate transmite enorm cântată de profesionişti.
