În 1980, când Roger Waters și colegii săi din Pink Floyd cântau The Wall la Earls Court în Londra, opțiunile muzicale ale majorității românilor erau limitate la Angela Similea și Corina Chiriac. Chiar dacă zidul comunist s-a prăbușit câțiva ani mai târziu, separarea Pink Floyd le năruise deja orice speranțe că își vor mai vedea idolii. De foarte multe ori, în publicul de aseară, puteai auzi oameni care spuneau "nu-mi vine să cred că sunt aici." Însă, după cum spune zicala- speranța moare ultima.
Duetul artistului cu "versiunea sa mai tânără", pe care a descris-o ca "amărâtul ăsta de Roger", în timpul piesei "Mother", a fost o revanșă personală a multora asupra trecutului și unul din cele mai intense momente ale concertului. Pentru câteva momente măcar, au putut să dea timpul înapoi și să experimenteze un concert Pink Floyd în anii de maximă creativitate artistică a trupei.
Roger Waters The Wall la Bucuresti pe 28 august 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic
Iată ce spune Roger Waters despre versiunea sa mai tânară:
"Acum 30 de ani când am scris The Wall, eram un tânar speriat. De fapt, nu chiar atât de tânăr, aveam 36 de ani. Mi-a luat mult timp să îmi depășesc temerile. În orice caz, în anii care au urmat, m-am gândit că poate povestea pierderii și fricii mele, cu inevitabilele rămășițe de ridicol, rușine și pedeapsă, servește ca o alegorie pentru preocupări mai largi: nationalism, rasism, sexism, religie, Orice!"
Ce face din The Wall un spectacol universal este faptul că împărțim cu toții aceleași temeri și, mai devreme sau mai târziu, vom avea aceeași soartă. De aceea, poza tatălui său, a cărui absență l-a marcat pentru totdeauna ("Daddy's gone across the ocean/Leaving just a memory/A snapshot in the family album/Daddy, what else did you leave for me?") deschidea un lung șir de povești diferite, dar în esență la fel, despre oameni care au împărțit aceeași soartă.
Printre zecile de "anonimi" ale căror poze și viață apăreau pe zid, era și scriitorul spaniol Federico Garcia Lorca, ucis în timpul războiului civil spaniol în 1936, sau liderul indian Mahatma Gandhi, asasinat în 1948.
Roger Waters The Wall la Bucuresti pe 28 august 2013
Chiar dacă vorbim despre familie, societate, bani, religie, libertate, sau orice altceva, viziunea lui Roger Waters este că "united we stand, divided we fall" și interpretările personale ale fiecăruia dintre cei prezenți aseară la concert nu pot fi departe de aceasta paradigmă. Pentru oricine a ascultat albumul The Wall și a văzut filmul, personajele familiare ca Profesorul, Mama, Soția, Judecătorul, au ieșit din film și au plutit aievea în fața ochilor lor.
Ca o paranteză, pentru a sărbători căderea Zidului Berlinului, Roger Waters a adus producția The Wall în capitala germană în fața a 200.000 de oameni, iar astăzi, pe una din bucățile din zid care încă mai stau în picioare, unul dintre artiștii care au pictat the East Side Gallery a înfățișat personajele din film.
Roger Waters The Wall la Bucuresti pe 28 august 2013
Însă producția a fost adaptată pentru publicul de la București. Roger Waters a pregătit un discurs într-o limbă română impecabilă (vorbită, dar neînțeleasă, după cum a recunoscut glumind) în care a dedicat concertul lui Jean Charles de Menezes, un brazilian împușcat mortal de poliția din Londra, după ce a fost confundat cu un terorist, precum și tuturor victimelor terorismului de stat din întreaga lume."Cam atât în frumoasa voastră limbă", a spus el, în încheierea unuia dintre cele mai lungi discursuri în limba română ale unor artiști străini.
Mici adăugiri în română apăreau și pe zid. În timp ce cânta "Mother, should I trust the government?", răspunsul "La dracu, nu!" a apărut pe perete în limba româna, întâmpinat cu urale și ropote de aplauze din public. Zidul era dinamic, se recompunea în mod diferit pentru fiecare piesă pentru a servi recuzitei artistului, iar la finalul piesei "The Trial", când toți strigau la unison "Tear down the wall!", s-a năruit complet.
Roger Waters The Wall la Bucuresti pe 28 august 2013
Fiecare a putut experimenta sentimentul de groază dintr-o zonă de război, înconjurați de sunetul avioanelor de luptă și a mitralierelor în timp ce în imagini se succedau simboluri ale unor ideologii cum ar fi fascismul sau comunismul și ale unor branduri cunoscute ca Shell sau Mercedes. Un porc mistreț urias pe care erau scrise mesaje ca "Trust us", "Everything will be ok. Just keep consuming" sau "What is wrong with people?" a plutit deasupra mulțimii, iar către final a coborât și a fost desființat de către cei din public.
Din multe puncte de vedere, experiența The Wall a fost cel mai bun show pe care l-a văzut România până în acest moment. A fost un spectacol complet din care fiecare a putut culege o părticică pentru sine. Poate că nu a reusit să îl dărâme complet, dar aseară Roger Waters a mai rupt o frântură din zidul conștiinței noastre.
Roger Waters The Wall la Bucuresti pe 28 august 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic
După cum afirmă chiar el, "există o viziune cinică conform căreia ființele umane văzute colectiv sunt incapabile să dezvolte relații mai 'umane', mai bune, mai generoase, mai cooperante, mai empatice cu ceilalți. Nu sunt de acord cu acest lucru. În viziunea mea, este prea devreme în povestea noastră să ajungem la o asemenea concluzie, până la urmă suntem o specie tânără. Cred că avem măcar o sansă să aspirăm la ceva mai bun decât ritualul junglei care este răspunsul nostru actual la teama instituționalizată de ceilalți."
Evenimentul The Wall a fost organizat la București de promoterul Emagic, care a reușit să ofere logistic cadrul ideal pentru un asemenea show. Organizarea a decurs fără incidente, cozi inutile sau nemulțumiri de orice fel. Chiar și cei din sectorul Gazon B au beneficiat de o sonorizare bună, chiar dacă distanța le-a permis în mare vizionarea unei proiecții uriașe. Cei din piață s-au bucurat de un sunet surround, așa cum nu le-a mai fost dat să trăiască cu vreun alt prilej la București. Nu de puține ori, efectele sonore în aport la vizualul grandios a stârnit fiori pe șira spinării. Roger Waters le-a dăruit multora trăiri și emoții irepetabile.
