Pe Jack White întotdeauna l-am privit ca pe un fel de cameleon: de fiecare dată când mi se făcea dor de el, trebuia să mă pun la curent cu ce trupă a mai fondat sau cu ce alți muzicieni a mai colaborat. Este un actor în muzică, capabil să compună la fel de bine un country tune sau o baladă rock. De fapt, White chiar este și actor iar look-ul său excentric m-au făcut de multe ori să îl asociez cu personaje din film ca Edward Scissorhands sau în real life, cu actorul Johnny Depp ori regizorul Tim Burton. Câteodată ajungi să te întrebi: cine este de fapt Jack White?

Concert Jack White la Romexpo Bucuresti pe 9 noiembrie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

RECOMANDARE: Deschide galeria de poze de la concertul Jack White

Concertul de pe 9 noiembrie, parte a turneului prin care White își promovează cel mai recent album solo ("Lazaretto"), a fost preponderent rock cu interludii de blues sau country, când intervenea o muzicuță, vioara se auzea mai pregnant, apărea un violoncel pe scenă sau White se așeza la pianină, lucrurile luând repede altă turnură.

Setlistul variat a inclus piese de pe noul album cum ar fi "Lazaretto" sau "Would You Fight for My Love" sau din repertoriul White Stripes, cum ar fi "You Don’t Know What Love Is (You Just Do What You’re Told)", "Hotel Yorba" sau "Seven Nations Army", ultima închizând concertul la bis, în euforia generală.

Concert Jack White la Romexpo Bucuresti pe 9 noiembrie 2014

“Acum zece ani mă plimbam prin cartierul meu și vedeam garduri peste tot. În cartierul în care obișnuiam să mă joc când eram copil....erau garduri peste tot si nu exista nici o ieșire. Așa că am construit o scara și am evadat”, a spus Jack White, în deschiderea melodiei "Top Yourself" (The Raconteurs).

Unul din cele mai frumoase și intime momente ale concertului, care în general era invadat de guitar riffs și ritmuri zgomotoase, a fost acela când White a luat chitara acustică și a interpretat melodia "I Can Tell That We Are Gonna Be Friends" în duet împreună cu solista Lillie Mae Rische, o melodie încântătoare despre începerea școlii și puritatea iubirii din copilărie. Versurile sunau așa: "Walk with me, Suzy Lee / Through the park and by the tree / We will rest upon the ground / And look at all the bugs we found / Safely walk to school without a sound."

Concert Jack White la Romexpo Bucuresti pe 9 noiembrie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

De la o repriză muzicală la alta, White și band-ul său treceau pe nesimțite de la riff-uri rock la acorduri country sau blues. Ceea ce nu e surprinzător dacă ne gândim că unul din idolii lui White a fost music icon-ul Bob Dylan, cu care a și colaborat. Până și lista de artiști cu care a lucrat White este extrem de variată - între Alicia Keys și Bob Dylan e o mare muzicală de experiență și stiluri.

De remarcat și toboșarul, cu care White (la chitară) făcea un duo fantastic. Cred că în puține concerte am auzit atât de multe riff-uri de chitară, atât de variate și cu un ritm atât de cool. Să nu uităm totuși că revista Rolling Stone l-a plasat pe poziția 70 în topul celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor.

Scena a fost învăluită într-o lumină difuză albastră și de multe ori muzicienii se vedeau doar ca niște siluete, fiind destul de greu să îi distingi de fundal. Scena era parcă scoasă dintr-un film, cu un televizor ce reda dungi și cu niște obiecte vintage. White este cunoscut pentru pasiunea sa pentru artefacte vechi.

Concert Jack White la Romexpo Bucuresti pe 9 noiembrie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Chiar dacă a fost primul său concert în România, Jack White a mai venit în țara noastră. Cântărețul a povestit o întâmplare inedită din Brașov.

"Este cineva de aici din Brașov? M-am plimbat pe acolo acum câțiva ani. Am ajuns la un câmp mare plin de flori și acolo am văzut o fată foarte frumoasă cu un buchet de flori. M-am dus la ea și am întrebat-o pentru cine sunt florile, dar nu știa engleză și nu înțelegea ce spun. Dar era foarte frumoasă, ca majoritatea femeilor din România”, a povestit el.

"Seven Nations Army" a fost cea mai așteptată melodie a serii, dar și cea care a închis un concert bun al artistului. A lipsit totuși acel spunk care l-ar fi făcut fantastic. Poate din cauza faptului că de multe ori publicul părea derutat în ceea ce privește cântecele interpretate. De câteva ori am auzit în jurul meu oameni spunând că nu au recunoscut decât 2-3 melodii din tot setlistul. Ceea ce era de așteptat, având în vedere că White s-a lansat pe cont propriu de numai două albume încoace - până în acel moment fusese component al trupelor The White Stripes, The Raconteurs sau The Dead Weather (e drept, toate fondate tot de el).

Însă pentru fanii săi, cât și pentru fanii de muzică bună în general, concertul a fost un no-miss.