Show cu un concept inedit gândit de Gabe Reed, un promoter american care se face vinovat de realizarea unor turnee de excepție, Metal All Stars a ajuns și la București, după ce cu o zi înainte greii metalului au făcut senzație în Sofia. A fost, pot să spun, un maraton care a durat aproape patru ore, timp în care s-au interpretat în jur de 26 de piese, care mai de care mai cunoscută și mai apreciată de rockeri. Mulți s-au întristat că Phil Anselmo (PANTERA, DOWN) și Nick Menza (ex-MEGADETH) au anunțat cu puțin timp înainte că nu vor mai participa la turneu, dar restul participanților au reușit să facă în așa fel încât să nu li se simtă lipsa.

Pentru încălzire a fost pusă în lumina refletoarelor o trupă relativ nouă, „copilul” chitaristului Ross "The Boss" Friedman, care deja nu mai are nevoie de nicio prezentare în lumea muzicală. Deși de ceva timp nu a prea fost implicat în vreun proiect muzical și unii chiar se intrebau dacă „se coace” ceva marca „The Boss”, iată că a intrat rapid cu bandul Death Dealer, cu care are și un prim album, "Warmaster". Așa cum a spus-o și el în destul de multe interviuri, trupa Death Dealer aduce în aceeași încăpere cinci muzicieni de elită care au în spate colaborări cu diverse alte nume sonore. Deci și pe scena de la Romexpo a urcat vocalistul trupei, Sean Peck, care a întreținut atmosfera într-un mod extrem de plăcut și care a uimit prin acutele și notele înalte pe care a reușit să le atingă. Nu au lipsit, din cadrul reprezentației Death Dealer câteva momente Ross The Boss, adică o serie de intervenții pe care numai chitara lui le putea face.

Nici nu s-au dezmeticit bine rockerii, abia au avut timp să se repeadă spre standurile cu bere, că în forță au intrat canadienii struniți de Kobra Paige. Nu este vorba despre niciun nou film al lui Stallone, ci de o trupă canadiană care are la activ abia două albume, „Out of the Pit”, „Kobra and the Lotus”, (dar al treilea este așteptat pe piață în primăvara aceasta). Putem spune că tipa blondă nu a trecut neobservată, mai ales că a interpretat și o piesă pe care unii o știau doar în varianta Iron Maiden, „Fear of the dark”. Solista Kobra Paige a spus că melodia aceasta este potrivită pentru România, pentru că aici este „tărâmul vampirilor”.

După alte două piese, „Kings of Metal” și „Fifty shades of evil”, pe scenă a urcat Speedy Gonzalesul festivalului, Brian Fair (Shadows Fall). Plin de energie și cu deja cunoscutele lui dreaduri pe care le are de când avea vreo 16 ani, (acum să tot aibă vreo 38 de ani), Brian a interpretat, potrivit programului show-ului, trei piese („That light that blinds”, „What drives the weak” și 'Thoughts without words”).

"Salutare, maestre."

Cam așa ar fi trebuit să-l întâmpinăm pe UDO, cel care prin 1987 părăsea trupa ACCEPT și punea bazele celei care-i poartă numele, UDO. Seniorul spectacolului a demonstrat, prin forta sa, că heavy metalul este o vitamină perfectă și că atunci când este administrată zilnic și la ore regulate, sănătatea și vitalitatea sunt asigurate. UDO a aruncat în timpanele rockerilor tot trei piese, „Animal House”, „Metal Heart” și „Balls to the wall”, ale căror versuri evident că le știau toți, mai ales că ele sunt oarecum un fel de abecedar al oricărui iubitor de metal, rock.

Din Brazilia, direct la Metal All Stars, Max Cavalera. Nu te poți numi rocker adevărat dacă n-ai ascultat măcar o dată o piesă Sepultura sau Soulfly, iar Max le-a împăcat pe amândouă. Cu nostalgia anilor în care activa în trupa Sepultura, Max a forțat microfonul cu piese ca „Refuse/ Resist”, apoi a trecut la „Back to the primitive” și „Eye for an eye” care au pus jar pe focul deja încins de atâta rockăreala. La cea de-a treia piesă, Max a cerut publicului să fredoneze „Ole, ole, Soulfly, Soulfly”. Nu i-a spus nimeni că noi, românii, alegem ole-ul ăsta doar la meciuri de fotbal...dar ce importanță mai are? Metal All Stars nu a fost un meci, ci doar o întâlnire a unor prieteni foarte buni, după cum am putut observa la final, când toți cei care au urcat pe scenă au venit în fața publicului și au primit aplauzele bine-meritate, așa cum fac actorii aceia care se bucură că se mai încheie, cu brio, o reprezentație.

Vezi galeria completă de poze de la Metal All Stars - București 2014

Puțin thrash, se poate? Numai puțin, așa, marca Joey Belladonna. Pe numele său adevărat, Joseph Bellardini, vocalistul de la Anthrax nu s-a lăsat mai prejos și a menținut ștacheta sus. Cu piese precum "Medusa" sau "TNT" care i-au făcut pe toti cei prezenți să cânte efectiv cu el, nu avea cum să dea greș. Chiar nu avea cum, piesa "TNT" a celor de la AC/DC fiind o adevarată „dinamită”.

Dar doamnelor, ce avem noi aici? Zakk Wylde și a lui chitară magică. Cei care ascultă Black Label Society știu că Zakk are o relație specială cu instrumentul său, iar acest lucru se observă ori de câte ori cei doi au o întâlnire „amoroasă” pe scenă. Cum o atinge, cum o gâdilă, cum o face să scoată acele note, numai el știe, dar cert este că după minutele pe care le petreci acultându-l, te întrebi cum reușește... El spune că e un dar divin și ori de câte ori încheie o reprezentație, Zakk ridică chitara deasupra capului (pentru că ea este adevărata artistă, spune el), apoi face semnul crucii, o sărută și merge mai departe. Așa a făcut și de data aceasta, când parcă i-a mulțumit că a fost cu el și la acest spectacol.

Câte trei piese de căciulă și una la despărțire. Acesta a fost formatul pe care l-au respectat toți cei care au urcat pe scena show-ului Metal All Stars. Chiar dacă au intervenit acele schimbări de ultim moment, spectacolul a mers mai departe. Că a lipsit Anselmo, nu-i nimic, în locul lui a cântat Kobra Paige, care nu a avut doar o piesă, la final, ci două, una dintre ele fiind deja cunscuta „Symphony of distruction”, apoi Belladona a intrat în forță cu „Man on a silver mountain”, urmat de UDO, Max Cavalera care a păstrat „Roots bloody roots” pentru tușa finală și, evident, Zakk Wylde.

V-a plăcut? Cu siguanță. Mai vreți? Oricând. Aplauze? Mii. Așteptări? Da.