INFO CONCERT:
AWAKE Festival
INFO CONCERT:
BUCHAREST GreenSounds FESTIVAL 2017
INFO CONCERT:
Caro Emerald
INFO CONCERT:
Holograma lui Ronnie James Dio în concert
INFO CONCERT:
Sting
INFO CONCERT:
Hiromi feat. Edmar Castañeda
INFO CONCERT:
2CELLOS

RECENZIE: Boris Berezovsky. Forțând clapele Fortunei

Pe 6 noiembrie 2012 la Ateneu Boris Berezovsky a ilustrat propria declaratie - A cânta la pian e cam același lucru cu a te avânta în jocuri de noroc. Citeste recenzia concertului.
Boris Berezovsky in recital la Ateneu

Boris Berezovsky in recital la Ateneu (foto: Diana Damalan, iconcert.ro)

A cânta la pian e cam același lucru cu a te avânta în jocuri de noroc, afirma Boris Berezovsky, unul dintre cei mai apreciați pianiști ai lumii, lansând o undă de șoc în inimile tuturor melomanilor scorțoși care încă mai păstrează o imagine idealizată a pianistului de geniu - un zeu ascetic care are ca unică rațiune de a trăi mângâierea clapelor.

Berezovsky, însă, încalcă orice principiu al rigorilor scenei. Își face intrarea ca un soldat pe câmpul de luptă… pășind apăsat, fără să-și salute publicul, într-o ținută de după-amiază, cu pantofii lustruiți militărește (până arată ca oglinda), mărșăluind rapid și precis către claviatura pe care o atacă în forță fără vreo vorbă sau vreun gest de prisos, folosindu-se doar de partitura memorată pe buricele degetelor. De altfel, statura impozantă și aspectul simplu, fără fasoane, constituie cea mai nimerită introducere pentru a gusta maniera de interpretare care l-a făcut celebru.

Boris Berezovsky in recital la Ateneu

Boris Berezovsky in recital la Ateneu (foto: Diana Damalan, iconcert.ro)

Stilul lui Berezovsky a fost reliefat cel mai bine în cea de-a doua partitură propusă ad-hoc de pianist ”dejucând” programul prestabilit, așa cum a făcut cu majoritatea compozițiilor interpretate în timpul recitalului de la Ateneu de pe 6 noiembrie 2012. Piesa a fost nici mai mult nici mai puțin decât temuta Gaspard de Nuit, Scarbo, a lui Ravel, una dintre cele mai dificile compoziții de care până și marii pianiști se feresc, dar nu și Berezovsky, care adoră toate ”acrobațiile mortale de digitație”.

A atacat partitura ca și cum i-ar fi declarat război, ca apoi să danseze pe clape cu forță, dar și cu o pasiune incredibilă, cele două caracteristici de interpretare care i-au adus recunoașterea mondială. Stilul său însă este departe de a putea fi descris în doar două trăsături definitorii. Maniera sa este considerată demnă de admirație tocmai pentru că este foarte versatilă, reușind să surprindă atât frumusețea andaluză a Granadei lui Albeniz, de exemplu, așa cum poate materializa dansul nostalgic și rupt al lui Ravel din La Valse.

Boris Berezovsky in recital la Ateneu

Boris Berezovsky in recital la Ateneu (foto: Diana Damalan, iconcert.ro)

Dar elementul surprinzător din interpretarea lui Berezovsky este riscul: pianistul încearcă să dezvăluie o altă față a compozițiilor celebre, una pe care nu am gustat-o niciodată. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie Preludiile lui Gershwin. Preludiile au rămas în memorie ca niște compoziții jucăușe, amintind de anii de debut ai jazz-ului, dar Berezovsky imprimă o nouă fațetă Preludiilor - tumultul dezlănțuit nu a fost niciodată mai pregnant în compozițiile lui Gershwin.

Dar poate cea mai măiestrită interpretare a lui Berezovsky a fost Mephisto Walz, al lui Liszt. Un Mefisto fantomatic se născuse din pianul rusului și dansa fascinant, tentînd, distrugînd sufeletele celor care se lasă vrăjiți de cîntecul său. Această ”tălmăcire” a partiturii lui Liszt mi-a dat și cheia de interpretare a comparației insolite dintre cîntatul la pian și jocurile de noroc. Berezovsky joacă ruleta rusească cu fiecare partitură, introducînd elemente noi, estompîndu-le pe cele consacrate de alți mari pianiști care-l preced și o face cu o pasiune și o senzualitate fără precedent.

Anca Rusu este Reporter colaborator la InfoMusic.ro.
Citește și alte articole ale autorului.
CLOSE
CLOSE