Dragă Al Bano,

Am plecat spre concertul tău cu gândul că am ajuns prea târziu, că vocea după acea casetă pe care o ascultam când eram mică, acea casetă cu coperta scrisă de mână care răsuna dintr-un casetofon cu butoane roz, vocea aceea nu mai există. Toată viața când mi-am rostit numele, întrebarea a venit instant: “aaa Romina, de la Al Bano și Romina Power?”. Da, cam așa stăteau lucrurile, mama e de vină. Aveam părul lung când eram mică, lung ca al Rominei. Înțelegi deci că așteptările mele erau mari, de peste 20 și de ani.

Când ai urcat pe scenă și ai început să cânți în acordurile celor 90 de instrumentiști care te înconjurau, m-am lămurit de ce publicul se strânge aproape în fiecare an la concertele tale în România. Cu un timbru inconfundabil, ai învăluit sala cu vocea ta puternică. Nu știam de pasiunea ta pentru operă. Ascultând însă “Ave Maria” sau când publicul ți se alătura pe “Santa Lucia”, mi-a fost ușor să mi te imaginez pe scenă alături de Placido Domingo sau Jose Carreras. Am aflat mai apoi că l-ai înlocuit pe Luciano Pavarotti într-un concert cu celebrii tenori.

“Sei grande!”, a exclamat cineva din sală. Și erai! Purtai un costum negru, impecabil, cu pantofi de lac și eșarfa albă. Puțin bronzat. Ce mai, un “italiano vero”! Pe ecran defilau imagini din Italia, o scenă din viața unei familii la țară, în soarele torid al verii. La pauze primeai buchete de flori. Ai promis că îți vei deschide o florărie. Ne-ai promis multe lucruri de altfel, ne-ai spus povești și glume. În italiană. Sala înțelegea sau se lăsa purtată de muzicalitatea limbii cu rădăcini latine. Eu prindeam cuvinte în zbor, dar nu mă străduiam să urmăresc sensul complet pentru că erau frumoase doar ca frânturi “sono nato, mondo, le cose, la liberta, sempre, amari, pensiero, la sera” sau “o sognato tanto amore e iho trovato qui con te” (Sharazan), “Mi fa bene se rimani ancora un po” (Angeli).

Mi s-a părut fantastic (știu că îți place cuvântul) momentul în care ți s-a alăturat Alex, acel băiețel de câțiva ani. Săracul copil, părea atât de speriat încât mi-era teamă că va uita versurile. Prospețimea din glasul lui și vocea ta cu tonalități grave s-au împletit minunat pe “Ci sara” pentru a crea “un mondo migliore”. Mai trebuie să exersezi un pic “Deșteaptă-te, române!”, Alex s-a descurat mai bine cu versurile!

Îți mărturisesc însă că fiul tău, Yari Marco, nu ți-a moștenit talentul. Publicul a primit cu aplauze debutul său pe scena din România pentru că ține atât de mult la tine, însă îți spun sincer că îi lipsește acea naturalețe și eleganță cu care lași tu sunetul liber. Între noi fie vorba, contrasta haios fularul și cămașa lui în carouri cu eșarfa și costumul tău. Dar Yolanda Romina, fiica ta cea mică, a moștenit senzualitatea din vocea mamei. Ați fost magnetici împreună!

Era limpede că îți face plăcere să fii înconjurat de oameni și să cânți. Ai coborât printre ei și i-ai invitat pe scenă la o piațetă improvizată. O stradă din Italia, în mijlocul Bucureștiului, câteva mese, câteva scaune și pahare umplute cu vin roșu. După aproape trei ore live, publicul a plecat fericit. “abbassare la luce per fare pace” (La felicita).

Mulțumesc, Al Bano. Mă bucur că ne leagă un nume.

Cu drag,
Romina

Vezi galeria de poze cu Al Bano la Sala Palatului, 9 mai 2014