O punte între generaţii. Este formularea care îmi sună cel mai bine acum, la câteva ore după încheierea show-ului susţinut de Queen şi Adam Lambert la Bucureşti. Un spectacol care se anunţa magnific prin prisma prezenţei celor doi mari artişti de geniu, Brian May şi Roger Taylor.

Poate că pentru orice ascultător care a crescut cu muzica semnată Queen, o înlocuire a unuia dintre cei mai mari solişti de trupă din istorie, Freddie Mercury, poate reprezenta un sacrilegiu. Nu este un rol uşor să vii după în locul unei legende, dar în rândurile următoare vom detalia ce a însemnat concertul Queen + Adam Lambert şi din perspectiva aceasta.

RECOMANDARE: Deschide galeria de poze Queen + Adam Lambert

Pe o căldură istovitoare, Piaţa Constituţiei a strâns peste 20.000 de suflete în cadrul concertului organizat de Emagic. Electric Pyramid, o trupă extrem de nouă, a fost prima care a păşit pe scenă. Formată din Linda (chitară), Marco (tobe) din Italia şi Oli (voce) alături de Emma (bass) din Marea Britanie, trupa avut un setlist eclectic, din care nu a lipsit single-ul de debut "1989". În prezent, Electric Pyramid înregistrează  pentru materialul de debut produs de John Cornfield (Muse).

Jeremy?, un band din Bulgaria a continuat pe linia de indie-alternative, din componenţă făcând parte Ersin Mustafov (voce, chitară), Tasho Kolev (chitară),  Rosen Vatev (tobe) şi Emo Bonev (bass, voce).

Grimus, cea de-a treia formaţie din deschidere, a strălucit. Cu un Bogdan Mezofi la fel de exuberant şi cu coeziunea deja evidentă între componenţi, ne-am contopit o dată cu piesele alese. "In Your Eyes", "High", "Face The Light", "Started", "Umbre", "Priveşte-mă", "Ultima oară" au sunat intens, hipnotic spre final, solistul stând printre oamenii din primele rânduri, ştiind cum să îi atingă şi să îi facă parte dintr-un gig memorabil. Bassisul Titus Vadan a făcut o poză mulţimii adunate, iar băieţii au părăsit scena pe acordurile aceleaşi creaţii cu care au păşit pe ea, "Peregrine".

RECOMANDARE: Deschide galeria de poze cu Grimus

Cele trei trupe vor deschide și show-ul Queen + Adam Lambert de la Sofia de pe 23 iunie.

La ora 21:04, magia avea să capete o altă dimensiune. Oameni de toate vârstele aşteptaseră parcă un timp infinit pentru a savura live melodii istorice, creaţii care spun poveşti despre perfecţiune şi rolul muzicii adevărate în vieţile acestora. "The Hero" şi primul impact real cu vocea lui Adam Lambert. Zâmbeam, asta făceau şi cei din preajma mea. Nu, nu era Freddie şi nici nu ar fi putut să fie. E drept că întreaga reprezentaţie care a urmat am perceput-o ca una de tip omagiu pentru viaţa şi cariera unui om unic, creator şi vizionar. Adam a fost numit de Brian într-un interviu drept "un dar de la Dumnezeu". Este cert că artistul de 34 de ani este acum la apogeul carierei prin şansa pe care trupa i-a oferit-o. Să ai de partea ta publicul tânăr şi să reuseşti să cinsteşti memoria lui Freddie este un mare atu. Având în vedere prietenia intensă dintre Brian, Roger şi Freddie, cred că cel din urmă le-a dat acordul să ducă mai departe muzica scrisă de ei, atunci când vor avea personajul potrivit.

Astfel, am pornit într-o călătorie înapoi în timp şi cu fiecare piesă ropotele de aplauze se intensificau, versurile fiind cântate la unison. Cred că aici este fantastic. Să vezi tineri de 16-20 de ani care cunosc repertoriul Queen şi versurile unor compoziţii lansate în anii de glorie reprezintă o speranţă pentru viitor în vremuri incerte din punct de vedere al originalităţii. Am admirat dicţia lui Adam în special în momentul "Stone Cold Crazy", iar secţia ritmică cu precizia de metronom şi riff-urile din altă galaxie ale lui Brian, atât de recognoscibile, au fost elemente care nu puteau să te lase inert. Priveai spre scenă şi uitai pur şi simplu de timpul subiectiv sau obiectiv şi doar îi lăsai să îţi facă sufletul să tresalte de bucurie pură.

Adam a mizat însă şi pe latura teatrală, deşi a ţinut să menţioneze că vrea doar să celebreze alături de public muzica semnată Queen. Un spirit parcă coborât din zona Broadway, androginul Lambert a schimbat ţinute, a purtat tocuri, a sorbit dintr-un pocal, a stat pe un tron şi cumva inevitabil, juca un rol. Nu aș spune neapărat că vorbim de unul de contre-emploi pentru că Adam este parte dintr-un film cu excentricităţi, ochelari futurişti, limbaj colorat, mers de catwalk şi voce de tenor al operetei (ambitus de trei octave şi şase semitonuri).

Compoziţia lui John Deacon retras din viaţa artistică în 1997, "Another Bites The Dust" s-a auzit la fel de exact şi cu basistul prezent, Neil Fairclough, pentru ca apoi amuzanta "Fat Bottomed Girls" să adune o mare de telefoane care înregistrau momentul. În aplauze şi lumini care se colorau într-un halo roşiatic la refren, am rămas plăcut surprinsă de rezultat. Am primit apoi sfatul de a nu uita să căutam, să experimentăm în complexul mix al iubirii prin "Play The Game", pentru ca imediat, fără pauză, să urmeze controversata la vremea ei, "Killer Queen".

Legat de creaţia lansată în 1974, Mercury declara: "Oamenii sunt obişnuiţi cu energia hard rock a trupei noastre şi aceasta este total diferită. Piesa vorbeşte despre o fată din înalta societate. Ce vreau eu să spun este că şi oamenii aparent de clasă pot fi profund depravaţi, dar ascultătorii îi pot oferi piesei ce înţelesuri doresc."

Brian May: "Piesa a fost pentru noi un punct de cotitură. Este un fel de rezumat al tipului nostru de creaţie şi un hit enorm de care aveam nevoie disperată pentru ca ceva de succes să ni se întâmple. Întregul album mă face şi acum fericit când îl ascult, iar melodia aceasta mă încântă prin acel solo şi prin vocile noastre. E un fel de vintage Queen."

Adam a menţionat că îşi doreşte să fie iubit, moment prielnic să reauzim capodopera "Somebody to Love", pentru ca după să se retragă, iar May să ofere un moment de o sensibilitate aproape fragilă. Pe un scaun, cu aer său bonom, cu una din chitarele acustice de colecţie, a cântat "Love of My Life", iar imaginea lui Freddie a apărut pe ecran, mesajul fiindu-i practic închinat. Cu un Brian May înlăcrimat şi declarând că este uimitoare candoarea cu care sunt primiţi, regalul a continuat de data aceasta cu Roger Taylor în prim plan. "A Kind Of Magic", piesa compusă de el, l-a găsit acum în postura de solist, pentru ca la tobe să rămână fiul său Rufus Tiger Taylor care a întregit show-ul pe tot parcursul serii. Imediat după, marele Roger, succedat de tânărul Tiger (nume ales de Freddie) a oferit un solo de tobe la fel de halucinant ca în anii de glorie.

Schimbat într-un shirt cu simbolul ochiului în piramidă "atoatevăzător", Lambert a continuat show-ul după ce Taylor a declarat cu emoţie: "Am pierdut un mare prieten şi un mare geniu în luna ianuarie. Momentul acesta este pentru tine, David Bowie. " După "Under Pressure", era necesar să ne aducem aminte fiecare de lucrurile pe care le facem cu şi din dragoste, iar "Crazy Little Thing Called Love" devenea momentul potrivit. Brian ne-a făcut cunoştinţă cu o cameră ataşată la chitara sa cu care a filmat audienţa, dar şi un selfie-stick cu ajutorul căruia a făcut poze.

Clipele se succedau cu rapiditate, cântam cu toţii fiecare vers în parte, iar momentul de rugăciune colectivă parcă s-a conturat din nou prin magnifica "Who Wants To Live Forever". Freddie era acolo, poate îl simţeam mai mult prin prisma versurilor, iar pe Lambert l-am perceput de această dată şi mai implicat.

Din mijlocul unui glob de lasere, May şi-a desăvârşit partitura solo, improvizând pe "Last Horizon", cea care a fost inclusă şi în show-ul său de la Sala Palatului. Te năuceau cu adevărat acele riff-uri, dexteritatea cu care le interpreta, uşurinţa cu care te făcea martor spectacolului cu iz pur celest.

Capodopera, imnul unor generaţii, piesa care a stat luni în şir pe primul loc în clasamente mondiale şi care s-a vândut în milioane de exemplare ne-a învăluit cu aerul acela, al desăvârşirii. Dacă prima strofă a "Bohemian Rhapsody" a fost cântată de Adam, cea de-a doua şi partea de simfonie rock au rămas cele originale. Proiecţia lui Freddie cântând live şi apoi momentul culminant au fost lăsate intacte spre bucuria melomanilor nostalgici. În definitiv, nu ar fi onest să cânte altcineva în totalitate într-un show Queen această melodie. Capa strălucitoare a lui Brian a fost şi ea un deliciu vizual.

Un lucru pe care l-am remarcat pe parcursul show-ului a fost suprapunerea de voci în texturi tehnice care bineînţeles îl aveau pe Mercury.

Palmele tuturor au bătut ritmul perfect pe "Radio Gaga", iar clipa de encore a venit rapid cu cele două creaţii arhicunoscute şi aflate pe materialul din 1977. Doar că, Adam Lambert a purtat în timpul acestora o coroană de rege, când totuși un alt artificiu estetic ar fi fost de preferat. Dar, chiar şi aşa, am zâmbit şi am înţeles că moştenirea culturală lăsată de această trupă cu valoare inestimabilă va dăinui şi oricâte imitaţii ar surveni în drum, va exista întotdeauna o singură trupă cu numele de Queen şi patru vizionari.

După fix două ore de magie, am plecat pe melodia "Heroes" a lui David Bowie. Se auzea în surdină şi înţelegeam poate şi mai pregnant mesajul acesteia, "We could be heroes, just for one day." There is only one Queen. Mulţumim!

SETLIST Queen + Adam Lambert, Piața Constituției, 21 iunie 2016

• Flash  (intro)
• The Hero ("Flash Gordon", 1980)
• One Vision ("A Kind Of Magic", 1986)
• Hammer to Fall ("The Works", 1984)
• Seven Seas Of Rhye ("Queen", 1973)
• Stone Cold Crazy ("Sheer Heart Attack", 1974)
• Another One Bites The Dust ("The Game", 1980)
• Fat Bottomed Girls ("Jazz", 1978)
• Play The Game ("The Game", 1980)
• Killer Queen ("Sheer Heart Attack", 1974)
• Don't Stop Me Now ("Jazz", 1978)
• Somebody to Love ("A Day At The Races", 1976)
• Love of My Life (Brian) ("A Night At The Opera", 1975)
• A Kind Of Magic (Roger) ("A Kind Of Magic", 1986)
• Drum Solo
• Under Pressure ("Hot Space", 1982)
• Crazy Little Thing Called Love ("The Game", 1980)
• I Want To Break Free ("The Works", 1984)
• I Want It All ("The Miracle", 1989)
• Who Wants To Live Forever ("A Kind Of Magic", 1986)
• Guitar Solo - "Last Horizon"
• Tie Your Mother Down ("A Day At The Races", 1976)
• Bohemian Rhapsody ("A Night At The Opera", 1975)
• Radio Ga Ga ("The Works", 1984)
  Encore
• We Will Rock You ("News of the World", 1977)
• We Are the Champions ("News of the World", 1977)