Urmărește-ne în Social Media

world music

Ovidiu Lipan Țăndărică și muzica în care ne regăsim - Visul Toboşarului îndeplinit

În seara de 30 ianuarie, Sala Palatului a devenit spațiul unei întâlniri rare. Visul Toboșarului, spectacolul aniversar semnat de Ovidiu Lipan Țăndărică, nu a fost un concert de bifat, ci o traversare. Întins pe parcursul a peste trei ore, evenimentul a cerut timp, răbdare și deschidere, exact lucrurile pe care muzica adevărată le solicită atunci când nu vrea doar să fie auzită, ci înțeleasă.

Publicat

pe

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Există concerte despre care poți scrie rapid și există întâlniri artistice care cer puţin timp, tăcere și onestitate. Visul Toboșarului nu se lasă rezumat într-o știre și nici încadrat într-o formulă comodă. Vorbim despre un spectacol care deschide straturi și cere, la rândul lui, un alt tip de abordare. Acesta nu este un text despre un concert, ci unul despre ce rămâne după. Astfel, voi încerca să redau fragmente din ceea ce s-a întâmplat pe scena Sălii Palatului şi motivaţiile care fac din acest concert unul marcant, practic o pagină a istoriei noastre muzicale.

Alături de Dream Fantasy Orchestra, sub conducerea sigură a Simonei Strungaru, Ovidiu Lipan Țăndărică a deschis seara exclusiv instrumental. Un dialog direct între percuţie și orchestră, fără voce, fără explicații, doar cu multă energie, cadență și respirație comună.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Sub bagheta Simonei Strungaru, orchestra a funcționat ca un organism viu, atent și flexibil, perfect ancorat în pulsul tobelor.

Prezența lui Dan Negru a funcționat ca un liant discret al serii care a știut să lase muzica să conducă și să intervină doar acolo unde era nevoie de respirație. A fost genul de participare care nu deturnează atenția, ci o așază, fiind una dusă cu naturalețe și respect pentru sensul spectacolului.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

"Mă bucur de acest public doritor să asculte muzică bună, altceva decât se cântă de obicei în România. Vă mulţumesc din suflet!", a declarat Ţăndărică la începutul spectacolului.

Acesta nu s-a poziționat ca solist, ci ca forță de gravitație. Pe ecrane a apărut simplu: Space Drummer. Alături de el, Adrian Stavian, prieten, compozitor şi vechi colaborator al acestuia, a construit atmosfera cu synth-uri, pian și sunete ambientale, rezultând un spațiu aproape cinematic, în care energia tribală a tobelor s-a întâlnit firesc cu o lume sonoră modernă. Space Drummer nu s-a explicat, s-a trăit: o curgere de rock progresiv, etno-balcanic și folclor reinterpretat, legate în improvizații hipnotice și intervale de transă artistică.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Tranziția spre Phoenix, prin noua orchestrație a piesei "Lasă, lasă nr. 1", a marcat intrarea într-un teritoriu esențial pentru identitatea noastră muzicală. "Fie să renască" nu a sunat ca un ecou al trecutului, ci ca un mesaj încă viu, parcă mai mult ca niciodată necesar. Un moment de forţă, spus cu gravitate și respect, care a reafirmat legătura dintre muzică, memorie și demnitate.

"Ciuleandra" a reprezentat unul dintre nucleele serii. În această versiune orchestrală, fără voce, Țăndărică a lăsat ritmul să vorbească în numele unui întreg neam. Nu am ascultat doar o piesă din folclor, ci a fost precum o coborâre firească în fâșiile adânci ale identității noastre.

Un alt pasaj instrumental de mare intensitate a fost dublat de un montaj vizual pe o Coloană a Infinitului cu personalități definitorii ale României - de la Avram Iancu și Mihai Eminescu până la George Enescu și Maria Tănase. Figuri care, dincolo de timp, continuă să incomodeze prin verticalitatea lor, prin libertatea gândirii, prin forța autenticităţii. Fără discursuri, compoziţia a funcționat ca o asumare tăcută a memoriei, o amintire că identitatea nu este un decor, ci o responsabilitate.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

"Vremuri" şi apariția pe scenă a lui Mircea Baniciu, întâmpinat de aplauzele publicului. Alături de Ovidiu Lipan Țăndărică, momentul a fost cântat cu o bucurie sinceră, pe o partitură scrisă înainte ca amândoi să devină repere ale trupei Phoenix. Au urmat "Nunta" - "Nunta mirelului cu România", cum a spus Baniciu - "Fata verde" și "Mica Țiganiadă", într-un arc luminos ce a readus firesc în memorie figura şi puterea chiar şi de dincolo a lui Nicolae Covaci, creatorul celui mai puternic fenomen rock românesc, așa cum a punctat Dan Negru.

Odată cu prezenţa sopranei Iana Novac, registrul serii a căpătat nuanţe noi, prin "Harem", o piesă care poartă în ea ADN-ul celebrului fado portughez "Canção do Mar" - cântecul mării, dorului și chemării, făcut celebru de Amália Rodrigues și rescris, mai târziu, în cheie etnică și modernă și de Sarah Brightman. Nu a fost deloc întâmplător selectat în playlist: are acel "ceva" etnic, visceral, care se așază perfect în universul lui Țăndărică. Iana a cântat superb, reprezintă realmente o voce puternică, sigură, piesa crescând către un allegro, cu inflexiuni vocale precise, ce au conferit melodiei nu doar sensibilitate, ci şi puls.

Iana Novac

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Clipa în care scena i-a aparținut fetiţei Miriam Alice Vultur a fost una plină de emoţie. La doar 10 ani, aceasta compune muzică, iar "Glow" mi-a rămas în minte prin sinceritatea ei. Faptul că Miriam a filmat la Paris un clip alături de Richard Clayderman și că a cântat deja în deschiderea acestuia, vorbește despre un parcurs care depășește vârsta. Prezența ei în Visul Toboșarului nu a fost întâmplătoare: a fost o punte vizibilă între generații, un semn că muzică adevărată nu ține de ani, ci de sinceritate și sens.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Au urmat Diana Jipa și Ștefan Doniga, muzicieni care au dus muzica românească pe toate cele șapte continente, performanță omologată de Guinness World Records. Au ales să cânte "Dor de România", o compoziție proprie inspirată de balada lui Ciprian Porumbescu, devenind o clipă de o simplitate care a atins adânc.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Vioara și pianul au țesut, într-un singur fir, dorul, memoria și sentimentul de apartenență, ca o Românie purtată prin lume, dar care s-a reîntors acasă.

Intrarea celor din Fanfara Zece Prăjini, cei cu care Ţăndărică colaborează din 1999, am simțit-o fizic, asemeni unei izbucniri, totul mutându-se şi mai acut în ritm, în respirație, în sânge. Fix astfel a început partea balcanică pentru mine: directă, sălbatică, imposibil de filtrat.

"Tiribabușca (M-a învățat să trag cu pușca)" a fost momentul în care muzica a lăsat loc instinctului. A sunat plină de viață, nu ca o poveste spusă, ci ca o energie eliberată. Asemeni unui joc, cu mult umor şi forţă, zâmbeam şi ascultăm un cântec care nu se ascultă stând pe gânduri, ci te prinde din interior și te poartă cu el.

"Ciocârlia" a fost un instantaneu magistral, o eliberare care se trăieşte la nivel de fibră şi vibraţie. Un cântec care nu ține de spectacol, ci de identitate, de ceva foarte vechi și viu în conştiinţa noastră. Nu întâmplător genialul George Enescu a simțit nevoia să-l ducă mai departe, în Rapsodia Română nr.1. Aici, partitura nu a fost citată, ci efectiv dezlănțuită.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Una dintre cele mai profunde și asumate întâlniri artistice din parcursul lui Ovidiu Lipan Țăndărică rămâne cea cu Stelu Enache. Clipa apariției sale pe scenă a mutat concertul într-o altă dimensiune. "Natalis" a deschis ca o chemare venită din adânc, ca un pas făcut înapoi spre un timp al începuturilor, unde muzica nu se cânta, ci se trăia. "Mă luai" a fost o baladă de o intensitate copleșitoare, redată de Stelu într-o manieră până la lacrimi, pentru ca apoi "Anji'i (Bachița)" să revină cu o tărie arhaică în care bucuria și dorul se întrepătrund.

În vocea lui Stelu Enache, spiritul aromân nu este doar prezent, ci respirat. Alături de Țăndărică şi Fanfară, aceste cântece nu au sunat ca părţi dintr-un simplu repertoriu, ci chiar din destinul şi din identitatea care nu necesită explicaţii suplimentare. Minute de adevăr, de matcă și de continuitate, care m-au făcut să recunosc ceva vechi și esențial în mine.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Legat de revenierea Ianei Novac în scenă, muzicianul a ţinut să puncteze unul din concertele marcante din cariera lor:

"Am fost împreună la The Kennedy Center din Washington, la un eveniment cu circuit închis al Ambasadelor unde au performat Led Zeppelin, Madonna etc. Cu rock nu puteam să mă duc în America, cu R&B, soul nici atât, astfel că am făcut o formulă de Balkano. Vreau să vă spun că a fost ceva sclipitor, alături de Iana care deţine un repertoriu foarte vast. Am reprezentat şi continuam să reprezentăm Romania peste tot din punct de vedere cultural și spiritual."

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Am ascultat "Ederlezi", un moment folcloric tradițional cu valoare de ritual, tribut pentru Rona Hartner. Acesta este un cântec al sărbătorii primăverii, al renașterii și al vieții care merge mai departe. Inclusă aici, piesa a avut un sens vital: a reamintit că bucuria și durerea pot coexista fără să se anuleze. Vocea Ianei Novac a fost sublimă, curată, așezată exact acolo unde trebuie, lăsând mesajul să ajungă direct. Pentru mine, a fost una din acele reprezentaţii live care te opresc din gânduri şi te adună pentru a fi prezent cu tot sufletul.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

"Margareta" a fost punctul în care toate firele serii s-au legat firesc. Stelu Enache, Fanfara Zece Prăjini, Iana Novac și Ovidiu Lipan Țăndărică au cântat împreună un cântec care poartă în el dansul, dorul și acel ceva ancestral care ne aparține tuturor. Compoziţia vorbește despre așteptare, fragilitate și despre viață așa cum funcţionează pentru noi toți, cu extremele care o conţin neîncetat. O asemenea compoziție se simte în corp, în ritm, înainte de a fi înțeleasă cu mintea. Pentru mine, a fost unul dintre acele momente în care muzica te invită să te ridici nu ca gest exterior, ci ca stare interioară. Nu s-a întâmplat astfel şi poate că explicația devine una simplă: nu toți suntem pregătiți să răspundem atunci când muzica nu ne cere aplauze, ci prezență.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

"Cântă cucu-n Bucovina" a fost de asemenea un instantaneu special, când Costică Panțîru a cântat la rândul lui cu vocea, alături de Stelu, Iana și Țăndărică. Un gest simplu, dar plin de sens, care mizez că va rămâne în memoria colectivă.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Au fost clipe în cadrul concertului în care ceea ce primeam, ca ascultător, depășea muzica. Semăna cu o rugăciune nerostită, cu un sprijin discret atunci când lucrurile personale nu sunt așezate. În ritm, în repetiție, în respirația comună dintre scenă și cei care au rămas deschiși, s-a simțit o ordine care nu vine mereu de la oameni. Pe scenă, muzica și credința s-au întâlnit firesc, fără să mai fie nevoie de explicații.

Apoi, pe scenă a apărut preotul și profesorul universitar Constantin Necula, care a spus lucruri simple și apăsate, din acelea care opresc pentru câteva clipe rumoarea din jur. A vorbit despre muzică, despre memorie și despre felul în care înaintaşi din neamurile noastre s-au ținut în picioare şi prin cântec:

"O generație întreagă din România s-a salvat cu muzica lor. Și, oricât vor vrea unii să recunoască ori ba, există o Românie care rezistă duhovnicește și spiritual pentru că încă mai cântăm în limba română. În cântecul de mai devreme, cu versurile «Bucovina plai cu flori / Unde sunt ai tăi feciori? / Au fost duși în altă țară / Dar se-ntorc la primăvară», poate am uitat, dar la Înviere vom fi toți acasă.

Mâinile care s-au încordat o viață bătând tobele, să știți că au în ele os basarabean, iar Visul Toboşarului este titlul cărții la care lucrăm amândoi. Am promis solemn că o vom termina și acest fapt dintr-un singur motiv: m-am săturat să văd că oamenii ne iubesc doar după ce murim.

Poate, dacă vom reînvăța să ascultăm muzică decentă, de calitate și de bun-simț, ne vine înapoi bătaia inimii."

Țăndărică a ținut să amintească faptul că s-a gândit să dea la Teologie, dar drumul lui a început în muzică rock - pentru că știe că și aceasta se poate duce spre lumină ("lemnul ținut în mână, sfințit și transmis, pentru că fiecare bătaie este o apropiere de aceasta").

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Menţiunea părintelui Necula mi se pare extrem de importantă, pentru că este o lecție care depășește muzica: aceea a recunoașterii la timp. Avem tendința, în societatea în care trăim, să vorbim despre artiștii noștri ca despre "genii" abia după ce ne părăsesc. Știm foarte bine să-i așezăm în cuvinte mari când nu le mai pot auzi. Concertul acestui creator a fost o dovadă vie că admirația trebuie trăită acum, cât energia, creativitatea și focul sunt încă pe scenă. Nu postum. Nu tardiv.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Annes, alături de grupul vocal de copii Vlăstarele Cântecului Românesc, coordonat de Valeria Arnăutu, a interpretat "România, mamă", o compoziție semnată de Annes. Piesa a vorbit limpede despre rădăcini, continuitate și importanța păstrării filonului românesc într-o perioadă tulbure, în care sensul apartenenței ne este pus la încercare.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Vocile copiilor au adus o notă de sinceritate în plus, transformând cântecul într-o afirmație limpede a identității românești, rostită cu inocență, dar şi cu putere.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Apariţia lui Marius Mihalache a fost o altă surpriză a serii. Cei doi muzicieni au stat minute în șir într-un dialog de o armonie rară, dus la limită cu o energie aproape supraomenească. Țambalul lui Mihalache a sunat amplu, luminos, cu o precizie care îți taie respirația, în timp ce bateria lui Țăndărică a fost forța care a ținut totul în mișcare. Jazz-fusionul lor nu a fost o demonstrație tehnică, ci o întâlnire vie care m-a năucit prin felul firesc în care s-au completat, ca și cum muzica s-ar fi scris singură între ei.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Această armonie nu s-a născut întâmplător, ci derivă dintr-un drum lung, trăit împreună. Ovidiu Lipan Țăndărică a amintit de turneele făcute alături de Marius Mihalache în Canada, Statele Unite, Mexic sau Panama, ieşind complet din tipare şi năucind audienţe. Aceeași libertate, aceeași încredere și aceeași bucurie de a construi muzică din mers s-au simțit și aici în mod firesc. Un dialog care a crescut în timp și care, oriunde ar ajunge, vorbește aceeași limbă: cea a muzicii trăite cu tot sufletul şi ca extensie a propriei existențe.

"Îți mulțumesc enorm pentru tot ce ai făcut pentru cultura românească și pentru mine, personal. L-am cunoscut pe Ovidiu când aveam 22 de ani. Vă dați seama ce a însemnat pentru mine să împart scena cu un colos, cu un monstru sacru. Într-o zi am avut o repetiție de aproximativ jumătate de oră, în care am pus cap la cap un program de zece minute. Apoi, am primit un telefon de la un manager din Ungaria, care ne-a invitat să cântăm la un concert de jazz de 90 de minute. Am acceptat, am pornit la drum și am început să construim restul programului chiar în mașină - eu la volan, Ovidiu pe bord. Programul a ieșit senzațional", a declarat Marius Mihalache cu respiraţia aproape tăiată la finalul dialogului muzical dintre aceştia.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Pentru că programul să fie cu adevărat complet, prezența trupei Iris (Minculescu, Valter & Boro) a adus explozia de rock pur. "Pasărea Roc...k And Roll" cântată alături de Ovidiu Lipan Țăndărică, este una dintre compozițiile semnate de Josef Kappl, inclusă pe albumul emblematic Cantafabule. Kappl, membru marcant al formațiilor Phoenix, Madhouse - grup în care a activat și Țăndărică în perioada sa din Germania - și Pasărea Rock, a semnat o piesă care sună la fel de actuală și de tăioasă.

A doua compoziţie,"Strada ta" din repertoriul Iris ne-a activat şi oferit şi o doză de nostalgie. Cristi Minculescu nu este doar solistul unei trupe legendare, ci o emblemă a rockului românesc, o prezență adânc fixată în conștiința colectivă. Vocea lui conţine profunzime, timp, istorie și adevăr, care livrează un rock fără compromisuri.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Pe ecrane au curs, ca un fir firesc al recunoașterii, mesajele de bine și de sănătate ale prietenilor lui Ovidiu Lipan Țăndărică, oameni de mare valoare și calibru. De la Nancy Brandes - din Roșu și Negru, formația care a marcat începutul unei cariere fulminante - la Miodrag Belodedici, Mihai Covaliu, Elisabeta Lipă, Gheorghe Hagi, până la nume precum Al Di Meola, Ștefan Bănică și Dan Bittman, pe care l-am remarcat și în sală. Un moment cu totul special l-a constituit mesajul venit din suflet de la fiul său, Alexander Lipan, muzician la rândul său.

Spre final, concertul a atins un vârf de energie printr-o reprezentație de virtuozitate a lui Ovidiu Lipan Țăndărică alături de încă trei toboșari - Ionuț Micu (Phoenix, Compact, Talisman), Adi Tetrade (The Humans) și Narcis Chiamil (Ovidiu Lipan Țăndărică, 3 Sud Est). A fost o dovadă de impact sonor major, rock în stare pură, construit cu vigoare precizie și dialog. Țăndărică a dirijat din centru cu naturalețe și autoritate, lăsând fiecăruia spațiu să strălucească.

"Andrii Popa", compoziția lui Mircea Baniciu, a marcat reapariția sa pe scenă și a funcționat ca un prag simbolic: din acel moment, totul era desăvârşit. I-am cântat "La mulți ani", iar Ovidiu Lipan Țăndărică a îngenuncheat în fața noastră - un gest de o forță tăcută, de recunoștință și smerenie, care a spus mai mult decât orice discurs. Finalul a venit firesc, cu "Fie să renască", în varianta "Fie să renască Țara Românească / astăzi ca și mâine, pururi și acum" - nu ca un refren reluat, ci ca o speranță rostită împreună. Un final care nu a închis seara, ci a lăsat-o să continue dincolo de scenă.

Un astfel de spectacol, construit cu munca și coerență, nu se naște întâmplător. Visul Toboșarului a fost posibil și prin viziunea producătorului Radu Groza, cel care a adunat acest univers artistic într-o formă vie, asumată și amplă. Un rol esenţial pentru un eveniment care a cerut nu doar artiști mari, ci și o construcție pe măsura lor.

Există artiști care urcă pe scenă ca să interpreteze şi există artiști care ard. Ovidiu Lipan Țăndărică aparține celei de-a doua categorii. A ars cu o energie care nu ține de vârstă, ci de sens. Privindu-l, aveai senzația că ritmul nu doar că nu l-a părăsit, ci că l-a întinerit. Influența acestuia în cultura românească nu se măsoară doar în proiecte, colaborări sau etape istorice. Cred că se poate cuantifica în felul în care ne-am obișnuit să ne recunoaștem şi noi în sunete, apreciind curajul său de a aduce arhaicul lângă rock, balcanicul lângă simfonic, ritualul pe scenă. Țăndărică ne-a arătat, ani la rând, că muzica nu trebuie "tradusă" ca să fie înțeleasa, ci doar aprofundată.

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Am fost martorii unei forme de generozitate rară: timpul, energia şi focul său interior preţ de trei ore și un sfert în care nu a economisit nimic. A fost un dar făcut publicului, chiar și atunci când acesta, obosit sau reținut, nu a știut întotdeauna cum să răspundă. Dar, poate tocmai aici a fost unul dintre cele mai puternice adevăruri ale serii: un asemenea performance nu cere confirmare imediată. Va lucra în profunzime, va rămâne şi se va întoarce mai târziu, sub forma unui dor greu de explicat, dar imposibil de ignorat.

"Am reprezentat cultura, muzica și tradiția românească peste tot în Europa și în lume. Am vorbit despre unitate nu ca despre un concept, ci ca despre un flux de energie — unul care să ne înalțe spiritual și să rămână cu noi, peste ani, ca o amintire frumoasă" - Ovidiu Lipan Ţăndărică

Un reminder despre cine suntem atunci când nu ne ferim de profunzime. Despre rădăcini, curaj artistic și continuitate. Poate că exact de asta avem nevoie astăzi, mai mult decât de orice de acum înainte: să reînvățăm să simțim, să fim cu totul prezenţi în această viaţă, nu doar să asistăm.

La mulţi ani, maestre! Să ne revedem anul viitor cu noul Vis al Toboşarului!

Ovidiu Lipan Țăndărică - Visul Toboșarului, Sala Palatului pe 30 ianuarie 2026

Rămâi alături de noi, abonează-te la newsletterul cu știri și evenimente!

Muzică nouă

VIDEO: "Nunta" trupei Phoenix are o versiune modernă, cântată de Keo, Țăndărică și Alina Crișan

Keo, Ovidiu Lipan Țăndărică și Alina Crișan îndrăznesc să pășească pe un pământ sacru, al moștenirii muzicale lăsate de trupa Phoenix. "Nunta", una dintre cele mai apreciate piese din repertoriul trupei, a fost reinterpretată de cei trei artiști într-o manieră modernă. Nu putem afla ce ar fi crezut Nicu Covaci despre această versiune, dar credem că publicul va aprecia păstrarea esenței acestei melodii.

Publicat

pe

Ovidiu Lipan Țăndărică / Keo / Alina Crișan
Ovidiu Lipan Țăndărică / Keo / Alina Crișan │ FOTO: Colaj de capturi din videoclip

"Nunta" era lansată în 1972, fiind inclusă pe albumul "Cei ce ne-au dat nume", primul LP al formației Phoenix. Piesa a făcut parte din conceptul unui spectacol amplu, inspirat din ciclul anotimpurilor și din marile ritualuri ale satului românesc. Muzica a fost compusă de regretatul solist Phoenix, Nicu Covaci, iar textul îi aparține poetului Victor Cârcu.

În viziunea lui Nicu Covaci, nunta simboliza punctul culminant al vieții și al continuității comunității. Această compoziție cu motive și ritmuri inspirate din muzica tradițională a redefinit rock-ul românesc, demonstrând că folclorul poate fi integrat într-un limbaj muzical modern.

Noua versiune a acestei emblematice piese duce mai departe moștenirea lăsată de trupa Phoenix. În interpretarea lui Keo, Ovidiu Lipan Țăndărică și Alina Crișan, "Nunta" renaște încă o dată, reamintind publicului de valoarea incontestabilă a acestei compoziții. Linia melodică, esența rock și motivele tradiționale au fost păstrate, adăugându-se o producție modernă. Interpretarea vocală oferită de Keo și Alina Crișan (vocalista Direcția 5) amplifică forța piesei, Ovidiu Lipan Țăndărică fiind elementul cheie, care ține împreună întregul ansamblu.

Orchestrația acestei versiuni a fost realizată de Keo. Mixul și masterul sunt semnate de Christian Eberhard, iar regizorul videoclipului este Mihai Laz.

VIDEO: Keo, Țăndărică și Alina Crișan - "Nunta"

Cu un stil pop-rock modern, Keo și-a consolidat statutul în industria muzicală românească. Piesele lui au adunat milioane de stream-uri, iar colaborarea cu Alexandra Ungureanu la "Cel mai frumos cadou" a devenit un adevărat fenomen online.

Ovidiu Lipan Țăndărică a dus muzica sa în spectacole internaționale din Europa, America de Nord și America Latină. În 2003, la împlinirea vârstei de 50 de ani, Ministerul Culturii i-a oferit artistului Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate. A fondat împreună cu Mircea Baniciu şi Josef Kappl Pasărea Rock, iar în concertele susţinute are propriul său "moment de exprimare" cu solo de tobe.

Alina Crișan este fostă membră a trupei ASIA. În ultimii ani a colaborat cu Direcția 5 în calitate de vocalistă.

Citește în continuare

Trending