Povestea emoționantă a faimosului Cocoșat de la Notre-Dame, scrisă de Victor Hugo la începutul secolului XIX a servit ca bază pentru această producție grandioasă, cu muzica scrisă de compozitorul italian Riccardo Cocciante și versuri de Luc Plamondon. Spectacolul este regizat de Gilles Maheu, coregrafiat de Martino Müller și călătorește în diverse părți ale lumii sub producția Charles Talar, Nicolas Talar și Enzo Products Ltd.
Pentru cei care nu au văzut spectacolul în niciuna dintre producțiile sale de-a lungul anilor și nu știu prea multe din povestea romanului lui Victor Hugo, acțiunea se desfășoară în Parisul secolului XV și pictează un peisaj în care dorința și libertatea, reprezentată de o tânără nomadă gitane (gitana) din Spania, pe nume Esmeralda, schimbă ordinea socială în dinamicile sociale ale orașului. Aceasta îi provoacă prin puritatea prezenței și dansului ei, pe rând, pe bărbați din diferite categorii sociale, să își dovedească slăbiciunea, frica, umanitatea, și virtutea. Povestea este dramatică, iar Quasimodo, cocoșatul clopotar este o apariție cutremurătoare, reprezentativă simbolic pentru distanțele sociale, dogmatice și emoționale dintre oameni.
O poveste cutremurătoare, despre dorință, libertate și capcanele dogmatismului social, care transcende granițele timpului.
Spectacolul este în întregime cântat, fiecare piesă în sine reprezentând o parte din acțiune. Impactul și succesul spectacolului este dat, cu siguranță într-o bună măsură de intensitatea dramatică a muzicii și din modul extraordinar în care versurile și muzica împreună construiesc tensiunea și etapele poveștii, precum și descrierile fiecărui personaj în parte. Cântece precum "Belle", "Le temps de Cathedrales" sau "Vivre" au devenit hituri internaționale și au produs fiori de această dată live și în rândurile publicului românesc.
Spectacolul Notre Dame de Paris la Romexpo, ianuarie 2026 │ FOTO: Anca Cernat / Sens Music
Din punct de vedere personal, a fost o mare bucurie și un eveniment plin de emoție, să fiu martoră la reprezentația live a unui musical pe care în adolescență l-am devorat în repetate rânduri sub forma sa înregistrată. Alături de mama mea am văzut cum două generații pot fi atinse în moduri diferite de un spectacol care deși își are acțiunea cu câteva secole în urmă, atinge aceleași probleme profunde umane și ne amintește de puterea artei de a ne pune întrebări și a ne aminti cum e să simțim în profunzime. Au fost lacrimi și bucurie să aud cântecele atât de emoționante pe care le-am ascultat de nenumărate ori și de asemenea surpriza de a-l vedea pe singurul actor din castul original francez, Daniel Lavoie, cum își joacă rolul exemplar al preotului Frollo în anii șaptezeci ai vieții sale.
Cum două generații pot fi atinse în moduri diferite de un spectacol care își are acțiunea cu câteva secole în urmă
Angelo del Vecchio a interpretat rolul lui Quasimodo cu mult talent și sensibilitate, amintind foarte mult de Garou și amprenta puternică pe care vocea sa a lăsat-o asupra acestui personaj. Gian Marco Schiaretti a fost în rolul poetului Gringoire, povestitorul, personajul care ține coperțile poveștii și cântă despre vremea catedralelor. Vocea sa mângâietoare a atins publicul și a amintit, desigur de Bruno Pelletier din castul original. Jay în rolul lui Clopin, Martin Giroux în rolul lui Pheobus și Alyzée Lalande ca Fleur-de-Lys, cu toții au onorat amprenta spectacolului cu vocile lor superbe și prezența lor scenică deosebită. Desigur, nu uităm de rolul central al spectacolului, Esmeralda, în interpretarea cântăreței albaneze Elhaida Dani care a strălucit și ne-a mângâiat profund cu grația și în același timp puterea vocii sale.
Spectacolul Notre Dame de Paris la Romexpo, ianuarie 2026 │ FOTO: Anca Cernat / Sens Music
Notre Dame de Paris este un spectacol care poate fi privit din numeroase perspective, atât politică, istorică, spirituală, cât și sufletească, emoțională. Talentul creatorilor de a extrage esența din povestea Cocoșatului de la Notre Dame și a-l reda sub formă muzicală este unul lăudabil, iar echipa de producție și toți cei care au contribuit la părțile constituente ale spectacolului au un merit la fel de mare. Decoruri spectaculoase, costume și machiaj emblematice, o coregrafie plină de impact, toate ingredientele fac din acest spectacol unul pe parcursul căruia publicul de diferite vârste cu siguranță nu are momente în care se poate plictisi. Un spectacol care trece testul timpului, după aproape 30 de ani de producție.
Spectacolul Notre Dame de Paris la Romexpo, ianuarie 2026 │ FOTO: Anca Cernat / Sens Music
Aimer jusqu'à en mourir d'amour…
Modul în care realizatorii au ales să încheie spectacolul este, de asemenea, unul deosebit. După ce ultima cortină a căzut iar piesa "Le temps de cathédrales" a unit toți actorii și dansatorii pe scenă din nou, compozitorul Riccardo Cocciante a fost invitat pe scenă pentru a adresa câteva cuvinte publicului, oferind un sentiment cald, de apropiere. Mesajul său a fost o frântură din piesa "Vivre" cântată de Esmeralda, un îndemn pentru noi toți de a ne trăi viața astfel, cumva mesajul central al spectacolului: "Aimer jusqu'à en mourir d'amour."
Spectacolul Notre Dame de Paris la Romexpo, ianuarie 2026 │ FOTO: Anca Cernat / Sens Music
Evenimentul a fost adus în România de Sens Music. Următorul eveniment de excepție din categoria musical în București va fi Moliere. L'Opera Urbain, în luna octombrie a acestui an.
