Moonspell – comandanți pe o corabie de întuneric
Moonspell au urcat primii pe scenă și au instaurat instant o atmosferă ritualică. Cu Fernando Ribeiro în frunte, o figură de lider veritabil, cu brațele în aer ca un dirijor al apelor negre, portughezii și-au deschis setul cu hipnoticul "Opium", un imn al decadenței care a vibrat adânc în podeaua clubului.
Încă de la primele acorduri, Fernando a demonstrat că nu e doar un solist, ci un adevărat maestru de ceremonii. A vorbit mult cu publicul, a primit steaguri, a aruncat bezele și a fost deopotrivă vrăjitor și camarad. Comunicarea aceasta autentică a făcut ca fiecare piesă să pară mai personală, mai aproape de inimile noastre.
Concert Moonspell în Quantic, București, pe 24 aprilie 2025 │ FOTO: Ciprian „Cipane” Vladut / InfoMusic.ro
Conceptul noului lor album, inspirat de izolare, a adus un strat suplimentar de gravitate pieselor mai noi, precum "Common Prayers" sau "Breathe (Until We Are No More)", în timp ce clasicele "Everything Invaded" și "Night Eternal" au fost primite ca niște vechi prieteni de drum lung. Tematic, albumul cel mai nou, cel din 2021 vorbește despre nevoia de izolare, de regăsire de sine, într-o lume marcată de incertitudine și frământări. Sonor, Hermitage combină metalul gotic cu elemente progresive și pasaje ambientale, creând o atmosferă meditativă și profundă. Piese ca "The Greater Good" și "Common Prayers" ilustrează perfect această abordare mai introspectivă și mai melancolică.
Momentul culminant a fost, fără îndoială, "Alma Mater", o piesă cu o încărcătură specială atât pentru trupă, cât și pentru fani. Lansată în 1995 pe albumul Wolfheart, "Alma Mater" a fost piesa care a deschis lumii porțile către universul Moonspell, amestecând metalul gotic cu mândria națională portugheză și cu teme mistice. În Quantic, "Alma Mater" a devenit un urlet comun, o explozie de pumni ridicați și fețe iluminate de focul pasiunii.
În încheiere, "Full Moon Madness" a adus cu ea un solo splendid, o improvizație jucăușă a lui Ricardo Amorim (chitarist) și, desigur, acea aluzie inevitabilă la vampirism și România ( pe piesa "Vampiria" din 1995") – cu un public care a îmbrățișat pe deplin gluma. Magia a fost completă.
Concert Dark Tranquility în Quantic București pe 24 aprilie 2025 │ FOTO: Ciprian „Cipane” Vladut / InfoMusic.ro
Dark Tranquillity – un val suedez de forță și melancolie
După momentul de magie lusitană, Dark Tranquillity a preluat ștafeta și au injectat o doză sănătoasă de energie brută și melancolie rece. Deși primele piese au fost afectate de probleme vocale – growl-ul nu a avut atacul așteptat – trupa și-a găsit repede ritmul. Sau poate s-a reglat sonorizarea...
Deschiderea cu "Shivers and Voids" a anunțat clar direcția: riff-uri sacadate, tobe viteziste și piese compacte, croite pentru moshpit și adrenaline workout. Solistul, carismatic și plin de mișcare, a părut un amestec de Mikael Åkerfeldt și Tobias Forge, cu acea relaxare tipic suedeză amestecată cu un entuziasm calm.
Concert Dark Tranquility în Quantic București pe 24 aprilie 2025 │ FOTO: Ciprian „Cipane” Vladut / InfoMusic.ro
Pentru fanii albumului "Atoma" din 2016, ca și pentru mine, concertul a avut un gust aparte. Atoma nu a fost doar un album de studio; a fost o revoluție în cadrul melodic death metalului. După o perioadă în care genul părea să se repete, Dark Tranquillity au adus în 2016 o colecție de piese introspective, sofisticate, cu o textură mai bogată și o atmosferă melancolică aparte. Din păcate, la concert, vocea curată din single-ul titular "Atoma" nu a strălucit cum trebuia din cauza sonorizării (sau poate a oboselii vocale a solistului), dar instrumental, piesa a avut acea greutate emoțională specială.
Piese precum "Cathode Ray Sunshine", "Terminus (Where Death Is Most Alive)" și "Final Resistance" au fost veritabile bombe energetice, în timp ce momente ca "The Dark Unbroken" și "ThereIn" au adus acel strat de melancolie specific suedezilor.
Publicul a fost în transă și, la bis, "The Wonders at Your Feet", "Lost to Apathy" și "Misery’s Crown" au încheiat o seară care a pus deopotrivă inimile și mușchii la încercare. Ne-am intors chiar in 2007, cu "Misery's Crown" (cea mai ascultata piesa a trupei de pe platformele de streaming), cu riff-uri de chitară energice cu secțiuni melodice și atmosferice. Vocea lui Mikael Stanne a alternat între growl-uri puternice și pasaje vocale curate (e drept mai modest auzite), adăugând profunzime emoțională piesei. Această alternanță vocală a contribuit la crearea unei atmosfere tensionate și introspective, reflectând lupta interioară descrisă în versuri.
Am mai spus-o şi o să o spun mereu: Dark Tranquility e un fel de În Flames fără mixaje electronice, cu aceeaşi sacadere a chitarii de ritm şi fără prea multe solo-uri. Are şi o doză de melancolie prin clapele presărate mai ales pe "Atoma". Şi fără vocalul energetic În Flames, care pare numai bun şi de alte sub-genuri muzicale, nu doar de melodic death metal.
Concert Moonspell în Quantic, București, pe 24 aprilie 2025 │ FOTO: Ciprian „Cipane” Vladut / InfoMusic.ro
Setlist Moonspell – Quantic, București
- Opium
- Awake!
- Common Prayers
- Extinct
- Night Eternal
- Finisterra
- In and Above Men
- From Lowering Skies
- Everything Invaded
- Breathe (Until We Are No More)
- Vampiria
- Alma Mater
- Full Moon Madness
Concert Dark Tranquility în Quantic București pe 24 aprilie 2025 │ FOTO: Ciprian „Cipane” Vladut / InfoMusic.ro
Setlist Dark Tranquillity – Quantic, București
- Shivers and Voids
- Hours Passed in Exile
- Unforgivable
- Cathode Ray Sunshine
- Terminus (Where Death Is Most Alive)
- Atoma
- Nothing to No One
- The Last Imagination
- Damage Done
- The Dark Unbroken
- Empty Me
- Not Nothing
- Single Part of Two
- Phantom Days
- Final Resistance
- ThereIn
Bis:
- The Wonders at Your Feet
- Lost to Apathy
- Misery's Crown
