Acum 24 de ore pătrundeam în incinta Arenei Naționale, cu sufletul oarecum rupt în două. Latura perfecționistă îmi spunea că nu e cazul să nu-mi fac speranțe deșarte, alimentată și de cele două decenii de activitate scenică, de un progres personal, lent dar constant, pe linie muzicală, dar probabil și de un instinct de autoconservare. Este adevărat, odată cu trecerea anilor, nimeni nu întinerește, iar membrii actuali ai Metallica, cu aproape 50 de ani de experiență live, nu fac excepție de la regulă.
La fel, într-o manieră asemănătoare cu fanii care refuză să accepte muzica Metallica de după 1990, consider că activitatea lor discografică relevantă s-a cam terminat înainte de mileniul în care ne aflăm acum. Pe de altă parte, ca atunci când te duci să-ți încurajezi echipa preferată, chiar dacă știi că dă piept cu Real Madrid sau cu vreun alt colos al fotbalului, exista și un licăr de speranță în suflet. O lumină care arde încă de atunci când un coleg mi-a împrumutat, în liceu, casetele cu “Load” și „Reload”, atunci când videoclipurile de la „King Nothing”, „The Unforgiven II”, „Until It Sleeps” sau „The Memory Remains” mă fascinau la MTV. Spre finele anilor ’90, Metallica a reprezentat acea punte dintre muzica rock și hard rock, pe care o ascultam atunci, și metalul care mi-a dominat, apoi, restul vieții. Mai ales atunci când am descoperit discografia mai veche a trupei, cu acel emblematic „Master of Puppets”, dar și cu producția impecabilă, la cel mai înalt nivel posibil, de pe „Black Album”. Da, Metallica nu mai este cea de-a atunci, dar rămâne echivalentă cu prea multe etape din dezvoltarea personală pentru a o ignora, mai ales într-un show grandios cum se anunța cel de pe Arena Națională.
În ciuda vârstei, Metallica rămâne... Metallica
Consider că a fost foarte bine că mi-am ținut așteptările sub control. Și asta pentru că nu poți să nu remarci, dacă ai vreun pic de pregătire muzicală, că toboșarul Lars Ulrich câteodată parcă “nu mai trage” în aceeași direcție cu restul trupei, poticnind într-un mod evident flow-ul anumitor piese. Și Kirk Hammett are momentele sale de stângăcie, dar mult mai puțin evidente și deranjante. Între timp, “bunicuțul” Hetfield “traforează” în continuare la chitara sa și încearcă, pe cât posibil, să țină stindardul sus când vine vorba de voce. Trujillo este acolo să umple golul rămas, iar bass-ul său chiar se aude, spre deosebire de cel de pe “…And Justice for All”.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: George Stanculeanu / InfoMusic.ro
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul Metallica
Per total, este important că, în mare parte, elementele definitorii pentru muzica Metallica sunt încă acolo, conferind autenticitate pieselor interpretate. Deși ne aflam în turneul M72, teoretic dedicat promovării celui mai recent album al trupei, m-am simțit mai degrabă ca într-un show care aniversa 25 de ani de la Black Album. Și asta pentru că, în timp ce “72 Seasons” a fost reprezentat în setlist de o singură piesă (Lux Æterna), spectatorii de pe Arena Națională au avut ocazia să asculte nu mai puțin de șase piese de pe “Metallica 1991”, dintre care nu puteau lipsi hituri precum „Wherever I May Roam”, „Sad But True” sau „Enter Sandman”.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: George Stanculeanu / InfoMusic.ro
De altfel, toată selecția de piese a fost mai old-school, “Fuel” (1997) fiind cea mai recentă melodie interpretată (în afară de Lux Æterna, de care am amintit mai devreme).
Am avut parte și de tradiționalul moment de jam, în care Robert Trujillo și Kirk Hammett și-au dat toată silința pentru a interpreta o piesă din repertoriul românesc. Alegerea - “Cine esti tu oare?” de la Compact - nu pot să zic că a fost cea mai fericită, prin caracterul lipsei de notorietate în rândul publicului mainstream, de departe cel mai numeros la acest concert. Reacția molcomă din rândurile participanților a fost compensată însă de veritabila explozie de energie care a avut loc la primele acorduri din “Nothing Else Matters”.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
La fel, scena plasată central, turnurile înalte de sunet, echipate cu ecrane circulare pe care erau fie difuzate filmări din timpul concertului, fie tot felul de elemente animate legate de subiectul pieselor interpretate, luminile, efectele pirotehnice și, nu în ultimul rând, baloanele imense (inscripționate cu logo-ul trupei) lansate în mijlocul publicului au creat un veritabil show, pe care nu-l poate nega nici cel mai cârcotaș dintre cârcotași. Mi-a adus aminte, păstrând proporțiile, de concertul de adio Kiss de la Romexpo, de acum câțiva ani, unde, deși playback-ul a fost la putere, punerea în scenă a fost atât de spectaculoasă încât a meritat pe deplin să participi. Din fericire, în ciuda problemelor, Metallica are încă decența de a cânta totul live.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Am văzut multă lume plângându-se că s-a auzit prost. Este adevărat, acustica Arenei Naționale abia face față anunțurilor venite de la crainic pe timpul unui meci de fotbal. Iar acest neajuns a fost mai mult decât evident în timpul a ce am reușit să prind din recitalul Gojira, tot sunetul trupei fiind înecat în reverberații continue. Din fericire, lucrurile s-au mai reglat la Metallica, unde, după cum aminteam mai devreme, puteai să distingi clar fiecare instrument în parte, în ciuda reverberațiilor. Vocea a fost cea mai afectată, iar faptul că Hetfield se depărta de microfon destul de des a afectat constanța volumului și prezenței acesteia.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: George Stanculeanu / InfoMusic.ro
Dar, sincer, nimeni dintre cei care au participat nu cred că au stat în întregime concentrați să asculte exact ce se cânta pe scenă. Și asta pentru că, odată început riff-ul principal al unei piese, parcă peste “îți intra” versiunea pe care tu o ții minte de pe casetă, disc, mp3 sau ce-o mai fi. Și, apoi, te vedeai cântând cu voce tare versuri pe care credeai că le-ai uitat acum 20 de ani, amintindu-ți de vremurile “din tinerețe” din Argentin, Club A, Iron City sau Le Noir.
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul Metallica
Și atunci realizezi că, în ciuda anilor care au trecut peste membrii trupei, a materialelor discografice recente nu atât de inspirate și a inexactităților din prestația live, în fața ta se află tot legendara Metallica, o veritabilă lecție de istorie rock, pe care niciun degustător de muzică contemporană nu o poate ignora.
Setlist Metallica, 13 mai 2026 – Arena Națională, București
- Creeping Death
- For Whom the Bell Tolls
- Holier Than Thou
- Harvester of Sorrow
- Lux Æterna
- The Unforgiven
- Fuel
- Jam Kirk și Rob (Compact – Cine esti tu oare?)
- Fade to Black
- Wherever I May Roam
- Nothing Else Matters
- Sad But True
- One
- Seek & Destroy
- Master of Puppets
- Enter Sandman
Concert Metallica la București pe 13 mai 2026 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Ca la orice concert major în București, experiențele live sunt pertubate de factori ce țin de transport, acces sau acustica locului. Bazându-mă pe experiențele anterioare de pe Arena Națională, am plecat spre concertul Metallica cu speranța că voi prinde măcar show-ul Gojira. Nu a fost cazul. Drumul dinspre Piața Unirii spre stadion a arătat încă o dată cât de prost este pregătit Bucureștiul pentru evenimente majore. Având în vedere vânzarea record a biletelor la concertul Metallica, autoritățile locale știau că peste 60.000 de oameni urmau să ajungă pe 13 mai la Arena Națională. Știau și că zona Piața Muncii – Maior Coravu avea să fie intens solicitată. Cu toate acestea, autobuzul 104 s-a transformat rapid într-un mijloc de testare a răbdării colective, blocat în trafic. În același interval, garniturile de metrou circulau mai înghesuite decât la ora de ieșire a corporatiștilor din Pipera, în ciuda suplimentărilor.
Ajuns, în cele din urmă, la Maior Coravu, descopeream un alt blocaj. Accesul spre stadion era direcționat printr-un culoar îngust, delimitat de garduri metalice. Mulțimea avansa lent, într-o așteptare de aproape 40 de minute. În interior, orientarea către sectoare a fost la rândul ei confuză, iar publicul s-a descurcat mai mult din instinct decât ghidat eficient.
Metallica a pus stop reprezentației în jurul orei 22:45. Peste jumătate de oră, am reușit să ieșim din incinta stadionului, realizând cu stupefacție că, în zona Bulevardul Basarabia – Bulevardul Nicolae Grigorescu – Titan nu mai circula niciun mijloc de transport în comun spre centru. O pregătire “exemplară” a autorităților pentru un asemenea eveniment. Eu am ajuns acasă abia pe la 00:30, după zeci de minute de mers, așteptat și apeluri refuzate pe aplicațiile de ride-sharing. Un final previzibil într-un oraș care nu a învățat încă să trateze evenimentele cu zeci de mii de oameni.
