Ziua a doua a festivalului a fost deschisă de clujenii de la Vespera printr-un intro misterios și temperat al piesei "Your Weakness". Formația a trecut însă rapid la o stare plină de forță odată cu intrarea pe scenă a solistului Dudu Isabel, o prezență foarte activă în fața publicului, cu o voce puternică, ieșită din comun. Făcând o scurtă trecere prin albumul lor - "Desert of the Real", lansat în 2011 - ce reușește să îmbine plăcut industrial, electro și pe alocuri oriental sau death metal-ul, Vespera a încărcat mulțimea prezentă cu energia necesară unei seri de o mare amploare. Prestația lor a fost încheiată de melodia "Lullaby", o reprezentare plină de fermitate, care trădează o puternică stare de spirit.
Atmosfera a devenit instant rigidă și obscură prin apariția fugitivă pe scenă a unei umbre ce își lumina calea cu un felinar vechi. Pe scenă și-au făcut apariția Abigail, un nume consacrat al doom și death metal-ului din România. Măștile purtate de membrii trupei pe parcursul melodiei de deschidere, "It is the Night I Fear", au accentuat sentimentul de mister și frică de necunoscut creat inițial. Abigail au oferit un spectacol care reflectă întru totul tematica muzicii lor, în care vibrează acorduri sumbre și în care plutesc obsesii morbide. Mihu a anunțat interpretarea unei piese noi, inclusă pe următorul album, "care va apărea cel mai probabil în primăvara anului viitor", spre bucuria fanilor. Noua piesă este cântată cu entuziasm, păstrând în aer aceeași atmosferă apăsătoare, evocând parcă și o dorință de eliberare și descătușare. Din păcate, vocea lui Răzvan s-a auzit foarte greu, ca o șoaptă, dar cu toate acestea băieții nu și-au pierdut din farmecul creat până atunci. Cel mai intens moment a fost redarea piesei "Bitterness/Tears", de pe primul album "Sonnets", apărut în 1998. Momentul a fost într-adevăr pătrunzător, cu riff-uri presante și grele. O îmbinare copleșitoare de teroare și teamă, între speranță și chin, spectacolul celor de la Abigail a meritat pe deplin să se afle în deschiderea concertului celor de la My Dying Bride.
Scena a fost acaparată în continuare de cei de la Goodbye To Gravity, o trupă metal apărută în România în anul 2011. Plini de energie, cum ne-au obișnuit la toate concertele lor, Goodbye To Gravity au reîmprospătat publicul cu forțe noi. Printre pasaje agresive și o mișcare intensă pe scenă, băieții au interpretat melodii precum "Horizons", "The Cage", sau "Vanishing Point". Cei cinci membri ai formației au debordat de energie, s-au simțit bine pe scenă și au oferit un spectacol dus spre violent.
Au urmat maramureșenii Dirty Shirt, cu o prestație interesantă și plină de violență, pe alocuri simțindu-se și furia lor împotriva politicienilor. Muzica celor de la Dirty Shirt combină mai multe genuri, de la rock și metal la industrial, toate acestea purtând amprenta muzicii maramureșene. Melodii de pe recentul album "Freak Show", precum "Bad Apples", "Ride" sau piesa care dă titlul albumului au făcut publicul să se dezlănțuie, să-și arunce pletele în aer și să strige alături de cei doi soliști de pe scenă. Un succes a fost reprezentat de piesa "Săracă Inima Me", melodie tradițională din Maramureș, adaptată de băieții de la Dirty Shirt, realizând o versiune agresivă a acesteia, cu unele pasaje mai liniștite, o versiune ce pare că exprimă mult mai bine mesajul melodiei.
Leaves' Eyes în concert la Maximum Rock Festival
Vezi galeria completă de poze cu Leaves' Eyes la Maximum Rock Festival 2013
Seara a fost continuată de Leaves’ Eye, o formație de symphonic metal norvegian-germană, din a cărei componență face parte tot line-up-ul Atrocity, căruia i se alătură frumoasa Liv Kristine, fosta solistă a trupei Theatre of Tragedy. Publicul a fost încântat de prezența celor de la Atrocity din nou pe scena din Turbohalle, acompaniați acum de vocea delicată a lui Liv. Dând o notă de eleganță formației, Liv, împreună cu soțul ei, solistul Alexander Krull, au format un duet care a scos din monotonie pasajele de death metal. Luna noiembrie a acestui an a marcat lansarea unui nou album Leaves’ Eye, "Symphonies of The Night". Cu această ocazie, fanii symphonic metal au putut savura câteva din melodiile noi incluse pe acest album, printre care se numără și "Galswinta", "Symphony of The Night" sau "Hell To The Heavens". Din setlistul formației nu au lipsit nici melodii de pe albumul "Njord", lansat în 2009, iar germanii au oferit românilor și melodia "Elegy", ce face parte dintr-un album conceptual mai vechi, din 2005 - "Vinland Saga". Cum ne-a obișnuit deja cu o seară înainte, Alex îndemna publicul să izbucnească și să se dezlănțuie alături de ei, făcând chiar o glumă în sensul acesta - dezamăgit fiind de slaba activitate a mulțimii, Alex le-a spus râzând "la revedere", dar nu a fost nevoit să plece de pe scenă, căci publicul s-a animat imediat. Leaves’ Eye au ieșit de pe scenă în scandările celor prezenți, lăsând mulțimea plină de energie.
The 69 Eyes în concert la Maximum Rock Festival pe 26 octombrie 2013 la Turbohalle
Vezi galeria completă de poze cu The 69 Eyes la Maximum Rock Festival 2013
Pe scenă au urcat în continuare finlandezii de la The 69 Eyes, un grup care se vrea a fi hard rock, cu rădăcini în glam metal, adus parcă să cânte pentru un alt public decât cel adunat deja în Turbohalle, public care agreează vizibil note agresive, violente de death și doom metal, presărate pe alocuri cu symphonic și gothic. Îmbrăcați în piele și purtând ochelari de soare, The 69 Eyes au adus pe scena românească un look întunecat și comercial. Spre deliciul unor doamne și domnișoare, grupul finlandez a cântat melodii precum "Dance d’Amour", "Gothic Girl" sau "Bad Boys". De pe ultimul lor material discografic, "X", lansat în septembrie anul trecut, băieții au cântat doar 3 melodii: "Tonight", "Run Loves Away" și "Red". Pe 1 noiembrie The 69 Eyes a lansat un album best-of, numit "The Best of Helsinki Vampires", care a inclus și o piesă nouă, "Lost Without Love", piesă ce nu s-a auzit totuși sâmbătă pe scena bucureșteană. Pentru a-și arăta bucuria de a se afla în România - "tărâmul vampirilor", sintagmă ce finlandezilor le-a surâs foarte mult, fiind în ton cu tematica muzicii lor, Jyrki69 a adus pe scenă steagul României. Pentru câteva fane din fața scenei, ce au făcut și un afiș cu mesajul "Jussi, Jyrki Bite me", spectacolul finlandezilor a însemnat o călătorie melodică într-o lume a vampirilor. Pentru majoritatea celor prezenți însă, The 69 Eyes a reprezentat o oră de pauză, în care s-au relaxat, au savurat în spate o bere, s-au bucurat de micile reprezentări de la Drum Stage, au mai aruncat o privire la târgul de produse rock sau la expoziția inedită de biciclete chopper/cruiser.
My Dying Bride în concert la Maximum Rock Festival 2013
Vezi galeria completă de poze cu My Dying Bride la Maximum Rock Festival 2013
Miezul nopții i-a adus pe scenă pe headlinerii festivalului, My Dying Bride, considerată una din formațiile ce au pus bazele death/doom metalului. Aspectul serios, gothic și impunător al lui Aaron a marcat doar începutul unei experiențe ce a îmbrățișat o explozie de sentimente. Trăind alături de publicul hipnotizat, membrii formației au dat tot ce era mai bun pe melodii din ultimul lor material discografic, "A Map of All Our Failures"(2012), dar au realizat și o retrospecțiune, trecând sumar, dar foarte pătrunzător, prin albume din trecut, foarte dragi fanilor. Incluzând piesa "Turn Loose The Swans", piesă ce dă titlul celui de-al doilea album al englezilor, My Dying Bride a făcut o trecere haotică din punct de vedere cronologic, prin mare parte din discografia lor. Ideile chinuitoare, referitoare la moarte, distrugere sau o altă soartă teribilă, au fost exprimate într-un mod foarte real prin interpretarea unor piese precum "Thy Raven Wings", "My Body, a Funeral" sau "The Cry of Mankind".
Cele 80 de minute în compania My Dying Bride au trecut pe nesimțite, lăsând în urmă doar un sentiment întunecat, presărat cu fiori. Spectacolul a reprezentat o adevărată trăire pentru toți care au fost prinși în aceeași încăpere cu cei cinci doomeri de pe scenă, lăsând în aer o neputință de evadare dintr-o celulă ce părea că reprezintă o recompensă, dar în același timp și o condamnare, o pedeapsă severă. O așteptare în groază, care te ține cu sufletul la gură, care te rupe în mii de piese și apoi te reasamblează înapoi, prestația englezilor i-a lăsat pe toți fără cuvinte. Încheind desăvârșit, ireproșabil cu o interpretare a piesei "The Dreadful Hours", My Dying Bride s-au prăbușit într-o mare de suferință, acompaniată de un tremur de durere, după cum a și anunțat Aaron: "It’s gonna get a little bit worse".
Experiența My Dying Bride din Turbohalle a fost asemănătoare unui dezastru natural care a făcut ravagii irecuperabile în sufletele celor adunați, iar la sfârșit a rămas doar speranța și dorința de a ieși din întuneric.
Setlist My Dying Bride
- Kneel Till Doomsday
- Like Gods of the Sun
- The Raven and the Rose
- From Darkest Skies
- Turn Loose the Swans
- The Whore, the Cook and the Mother
- Thy Raven Wings
- Like a Perpetual Funeral
- My Body, a Funeral
- The Cry of Mankind
- She is the Dark
- The Poorest Waltz
- The Dreadful Hours
