Pe 9 noiembrie, la Sala Radio, am luat parte la un fel de preambul al aniversării care va urma luna viitoare pentru formația byron. Atunci se vor împlini 18 ani de la momentul în care Daniel Radu s-a desprins din alte proiecte şi a pus bazele acestei trupe. O trupă pe care a conturat-o după chipul şi dorinţele sale muzicale, în valuri de rock alternativ, art rock și variate influențe de blues și jazz, care în ultimii ani s-a apropiat mai mult de oameni prin decizia de a compune în limba romană şi de a face întregul concept muzical mai accesibil şi în ton cu vremurile actuale.
Am mers cu multe aşteptări la acest concert cu nume intrigant, Sindromul Impostorului în 4 acte. Din postura de ascultător care a urmărit evoluţia trupei şi a scris de multe ori despre activitatea acesteia, am sperat la o trecere în revistă a Acelor piese, marcante, speciale, care trec uneori repetitiv prin conştiinţa celor care s-au înălţat o dată cu trupa. Însă, nu a fost pe deplin astfel şi s-a decis ca spectacolul să fie mai light şi uşor digerabil.
Începutul concertului sau actul I a fost definit de prezenţa solistului a cărui voce s-a auzit cel mai bine în acest prim act acustic. Instrumentiştii au venit pe rând, pentru ca la ultima piesă din act să fie toţi pe scenă. Un deliciu a fost să ascultăm cover-ul după "Perfect" a celor de la Timpuri Noi în formula de cvartet.
Pentru prima dată l-am auzit pe noul chitarist, Dany Serrano (cel care l-a înlocuit pe Dan Georgescu), care şi-a făcut apariţia pe "Anima".
După ce versurile unei piese noi "Totul e sub control" au fost recitate de către actriţa Vichi Răileanu, am ajuns în cel de-al II-lea act care a început cu "FMR", una din bijuteriile de pe cel mai recent material, "Efemeride", despre care am scris aici. Un alt moment excelent a fost alegerea piesei KUMM, "1000 de chipuri", piesa care poartă şi semnătura lui Dan Byron.
Printre modulaţiile de voce, variaţiile secţiei ritmice, noile teme alese de clăparul 6fingers, au existat şi momente în care toată partea instrumentală a fost peste vocea solistului, ceea ce a fost uşor deranjant. Notez aici şi solo-ul toboşarului Andrei Ilie de o durată extinsă de la jumătatea piesei "Cadou", care a stârnit ropote de aplauze.
Apariţia Muse Quartet a marcat actul III care a început cu "Forbidden Drama" şi "A Peaceful Mind" de pe cele două albume ale trupei, în opinia mea în continuare rămânând cele mai bune materiale de studio. Un minus din punctul meu de vedere a fost fix acesta: atunci când ai foarte multe piese excelente, alegi pentru un concert la Sala Radio în bună parte doar piesele uşor recognoscibile de publicul mai nou format, în limba română, care se identifică strict cu acelea şi la care va reacţiona negreşit.
Dacă tot vorbim şi promovăm o temă psihologică, aş fi mizat pe următoarele piese: "I Don’t Want To Entertain You", "King of Clowns", "On The Road", "A Crazy Ballet", "City On Fire", "Nouă" şi lista poate continua. Mi s-a părut trist mai mult pentru turnura pe care band-ul a trebuit să o ia acum nişte ani pentru a se face mai auzit şi cunoscut, lucru care s-a simţit şi în seara de noiembrie. Chiar şi pentru ‘’The Puppet’’ sau "Road Trip" s-au preferat variantele în limba romană. Dar, poate, la un moment dat, va exista o nouă abordare byron şi vom asista măcar la o serie de reprezentaţii care să ne treacă prin istoricul trupei şi toate bijuteriile din punct de vedere auditiv pe care aceşti artişti le-au creat la un moment dat, de dragul acelor ani şi ai fanilor Melancolici.
Amintesc aici şi de "În Infern", care a beneficiat şi de gingăşia şi puterea deopotrivă a vocii Dorei Gaitanovici, rezultând un moment de înaltă clasă muzicală.
Trecerea în actul IV s-a făcut prin livrarea unui nou mesaj, de această dată de către actorul Şerban Pavlu. În opinia mea, dacă s-a dorit punctarea declinului clasei politice, mult mai de bun augur era alegerea unor creaţii care au avut acest subiect în focus şi care sunt foarte bune din punct de vedere compoziţional: "Șobolani şi ciocoi", "Râzi", "Songul pușcăriașului", "Cântec de Leagăn".
byron rămâne un nume etalon în muzica românească şi mă bucur că toată munca lor a reuşit să ajungă şi la un alt fel de public, însă sper sincer ca ei să aleagă la un moment dat să se întoarcă la esenţă şi să revină la muzicalitatea și viziunea anilor de început, cu mai mult aplomb în limba engleză, cu riscul de a pierde pe drum din ascultătorii de astăzi.
Succes pe mai departe, byron!
Setlist byron la Sala Radio
Act I
- Oricât ai vrea să fii mai mult
- XX
- El Dorado
- Perfect
- Anima
Act II
- FMR
- Azi
- Totul e sub control
- Cadou
- 1000 de chipuri
Act III
- Forbidden Drama
- A Peaceful Mind
- Mă simt minunat
- Marioneta
- Melancolic
- Marea
- Apă și cer
- În Infern
Act IV
- Memento
- Consumatori de vise
- Cu capul în nori
