Cum a trecut vremea… Parcă ieri ascultam pentru prima dată "The Number of The Beast", pe o casetă ponosită împrumutată de la un coleg de clasă. Parcă ieri îmi făceam bagajele și petreceam două zile în trenul spre Atena, special pentru a vedea Iron Maiden live pentru prima oară, convins fiind că britanicii nu ne vor mai vizita niciodată în cariera lor. Parcă ieri ieșeam de pe stadionul Cotroceni, fascinat de ceea ce am văzut și ascultat. Cam ăsta este efectul Iron Maiden: în ciuda vârstei membrilor formației, muzica nu a îmbătrânit deloc, emanând o anumită stare de spirit capabilă să atragă toate categoriile de vârstă.
Click pentru a deschide galeria foto cu publicul de la Iron Maiden
În căutarea acestei ambrozii spirituale am pornit și ieri spre Piața Constituției, pregătit să retrăiesc parte din sentimentele ce mi-au marcat adolescența și care, ceva mai târziu, m-au convins să mă apuc de muzică la rândul meu. Voiam să văd și să ascult din nou Iron Maiden live, cea de-a patra astfel de experiență la care urma să am ocazia de a participa (după Atena 2007, București 2008 și Cluj 2010). Să pornim însă cu începutul.
Organizare, ofertă, prețuri
Unul dintre avantajele oferite de o acreditare jurnalistică pentru un astfel de eveniment este posibilitatea de a te plimba nestingherit prin locul unde urmează să aibă loc concertul, nederanjat de nimeni. Astfel, am avut ocazia să admir cele trei zone (Golden Circle, Silver Circle și Normal Circle) în toată “splendoarea” lor, mirându-mă în legătura cu dimensiunile mult prea mici ale cercului argintiu, ceva mai încăpător pe alocuri decât un vagon de metrou.
Deși nu suferea de pe urma spațiului claustrofobic, Golden Circle-ul împărțea un alt neajuns cu surata sa argintie: lipsa punctelor de comercializare a băuturilor și a toaletelor din respectivele zone. Astfel, ca să-ți poti potoli setea, era nevoie să treci prin niște porți prea înguste și prin niste filtre câteodată mult prea zeloase. E lesne de înțeles că s-a creat o aglomerație de nedescris la standurile cu bere și mâncare, amplificată și de stângăcia serviciului de catering contractat.
Publicul venit la concertul Iron Maiden pe 24 iulie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Nu voi insista prea mult asupra prețurilor pentru mâncare sau băutură (7 lei via jeton pentru o bere/apă/un suc/hot dog). Deranjant este că, la deschiderea porților, serviciile de vânzare a acestor jetoane nu funcționau încă. Soarele dogorea la 33 de grade Celsius și mulți așteptau de ore bune pentru locurile fruntașe. De asemenea, în momentul în care doreai să schimbi jetoanele pe băuturi, aveai neplăcută surpriză de a primi apa sau berea calde și o gamă foarte limitată de băuturi răcoritoare. Nu mai vorbesc de berile la doză, a căror “tranziție” către paharele de plastic dura parcă o eternitate.
Totuși, trebuie scoase în evidență prețurile practicate la standurile de merchandise. În momentul în care am ajuns în Piața Constituției, cam cu 30-40 minute înainte de ora ce permitea accesul publicului, prețurile acestor materiale era încă afișat în euro. Tricourile porneau de la 30 de euro și ajungeau și până la 50 de euro, costuri mult prea ridicate pentru publicul din România, mai ales în condițiile în care articole similare pot fi comandate de pe Internet la prețuri mult mai accesibile. Spre comparație, în 2010, la Cluj, am putut cumpăra un tricou cu Final Frontier (cel mai recent album Iron Maiden) pentru doar 60 lei.
Prețurile articolelor de merchandise au fost probabil corelate cu cele ale biletelor pentru acest concert, la rândul lor parcă prea scumpe pentru vremurile actuale și perioada anului. Peste 200 lei pentru acces la Silver Circle în condițiile în care la sfârșitul săptămânii mai urmează un festival de mare amploare este totuși un pic cam mult pentru spectatorul român. Iar aceste costuri și-au lăsat amprenta și asupra numărului de participanți la acest concert: chiar și în timpul spectacolului Maiden, în zona Gold erau spații destul de mari în care te puteai mișca în voie, situație aflată în evident contrast cu evenimentele similare din 2008 și 2010, unde abia aveai loc să faci un pas din cauza afluenței de public.
Publicul venit la concertul Iron Maiden în fața Casei Poporului din București │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Totuși, odată cu venirea orei ce permitea accesul publicului, toate gândurile cenușii mi-au zburat din minte. Publicul tânăr care fugea spre scenă, în încercarea de a obține un loc cât mai apropiat de idolii lor este o priveliște minunată, care n-ar trebui ratată la niciun concert. Mai ales la unul ținut de Iron Maiden.
Voodoo Six și Anthrax
Să fim înțeleși: am venit la acest concert pentru Iron Maiden, trupa de suflet a “copilăriei” mele, celelalte două nume de pe afiș – Voodoo Six și Anthrax – netrezindu-mi mai deloc interesul. Totuși, englezii de la Voodoo Six au făcut o figură destul de frumoasă, cu un hard rock bine înghegat, primit cu căldură de publicul român. Deși muzica lor poate fi considerată îmbătrânită (chiar și în comparație cu ceea ce cântă Iron Maiden), Voodoo Six și-a făcut treaba, de remarcat fiind solistul vocal neașteptat de bun.
Voodoo Six in deschiderea concertului Iron Maiden din Piata Constitutiei pe 24 iulie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Click pentru a deschide galeria foto Voodoo Six
În schimb, nu pot zice că am gustat recitalul celor de la Anthrax. Era ceva în thrash-ul acela cu serioase influențe de punk care pur și simplu nu se “pupa” cu atmosfera pe care o așteptam de la un concert Iron Maiden. Capacul a fost pus, ca să zic așa, de cover-ul "TNT" de la AC/DC, care m-a lăsat rece, oferindu-mi impresia că Anthrax are nevoie să apeleze la melodii faimoase ale altor formații pentru a capta atenția publicului. Sigur, sunt subiectiv când vine vorba de aceste aprecieri, Anthrax fiind foarte bine primiți de spectatori. Rămân totuși la părerea personală că excelentul solist vocal Joey Belladonna își cam pierde vremea cu această formație.
Anthrax în concert la Bucuresti - 24 iulie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Click pentru a deschide galeria foto Anthrax
Iron Maiden
Şi a venit momentul mult așteptat: pe cele două ecrane gigantice plasate lângă scenă au început să fie proiectate imagini cu decorul înghețat aferent copertei albumului "Seventh Son of a Seventh Son", iar pe fundal s-a auzit intro-ul melodiei "Moonchild". De altfel, această perioadă din cariera Iron Maiden face subiectul turneului mondial, britanicii aniversând 25 de ani de la lansarea albumului live "Maiden England", setlistul actual fiind conceput în jurul melodiilor din acel faimos concert.
După un început furtunos cu "Moonchild" și "Can I Play With Madness", ne-am întors la perioada "Number of The Beast" cu "The Prisoner", dar și la faimosul "Powerslave" cu "2 Minutes To Midnight". Bruce Dickinson a anunțat apoi că, deși avem parte de o “reproducere” Maiden England, trupa va interpreta și două melodii mai noi, prima dintre acestea fiind "Afraid To Shoot Strangers", o piesă foarte apreciată de pe "Fear of The Dark". S-a trecut apoi din nou prin materialul clasic: "The Trooper", "The Number of The Beast", "Phantom of The Opera", "Run to The Hills" și "Wasted Years".
Bruce Dickinson - Iron Maiden in concert in Piata Constitutiei din Bucuresti pe 24 iulie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Punctul culminant al serii a fost piesa ce dă titlul albumului "Seventh Son of a Seventh Son", pusă în scenă cu ajutorul unui Eddie gigantic ce “ghicea” într-un glob de cristal. Nu mă așteptam ca melodia în sine să sune atât de bine după perioada destul de lungă în care nu a mai fost interpretată live. Totuși, Bruce & Co. s-au descurcat admirabil. “Epopeea” Seventh Son of a Seventh Son a continuat cu "The Clairvoyant", setlistul fiind încheiat cu "Fear of The Dark" (putea oare să lipsească?) și "Iron Maiden", moment care a marcat apariția pe scenă a celui de-al doilea Eddie gigantic, acesta ținând în mână o inimă care încă bătea.
Bineînțeles că britanicii au revenit și la bis, încântând publicul din Piața Constituției cu "Aces High", "The Evil That Men Do" (o ultimă parte a poveștii din "Seventh Son of a Seventh Son") și, la final, un "Running Free" parcă mai energic ca niciodată.
Pe lângă muzica propriu-zisă, un concert Iron Maiden impresionează și prin partea sa teatrală. Bruce Dickinson nu și-a folosit doar vocea pentru a încânta audiența: și părul solistului Iron Maiden a avut un cuvânt greu de spus. Totul a început pe "Seventh Son of a Seventh Son", unde pelerina purtată a fost acompaniată de o coafură “artistică” și a continuat pe "The Clairvoyant", unde titlul și mesajul melodiei erau amplificate de freza de “savant nebun” a lui Dickinson. Nu în ultimul rând, pe "Seventh Son" și-a făcut apariția pe scenă și un clăpar mascat, al cărui aspect mi-a adus aminte de “monștrii” de la Lordi.
În ceea ce privește prestația muzicală în sine, se vede că membrii Iron Maiden nu mai sunt tocmai la prima tinerețe. Dickinson a cântat în maniera sa obișnuită, cu mai multă atenție oferită mișcării neîncetate pe scenă și aspectului teatral decât interpretării propriu-zise, în timp ce veteranul Nicko McBrain (tobe) părea că se chinuie să țină pasul cu colegii săi. Ce parcă nu s-a schimbat mai deloc odată cu trecerea anilor sunt prestațiile lui Steve Harris (bass), la fel de exact și energic ca întotdeauna, și ale colegilor săi de la chitare (Adrian Smith, Dave Murray și Janick Gers), ale căror solo-uri încă nu au egal în peisajul classic heavy metal.
Steve Harris - Iron Maiden in concert in Piata Constitutiei din Bucuresti pe 24 iulie 2013 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Referitor la sunet, lucrurile au stat destul de bine, secția ritmică fiind scoasă în evidență. Poate singura nemulțumire legată de acest aspect a fost vocea lui Dickinson, dată parcă prea tare și cu frecvențele înalte tăiate, creându-se astfel impresia că solistul Iron Maiden ar fi cântat printr-un soi de porta-voce. Şi nu, nu a confundat nimeni Bucureștiul cu Budapesta, iar steagul bulgăresc oferit de niște fani de la sudul Dunării a fost înlocuit rapid cu un drapel tricolor, cerut insistent de Bruce. Mai merită menționată și calitatea excepțională a imaginilor proiectate pe cele două ecrane de lângă scenă, transmisia fiind asemănătoare cu ceea ce putem urmări pe Blu-ray-urile contemporane.
Da, Iron Maiden a îmbătrânit, însă a făcut-o frumos, iar lunga istorie a formației se află în deplin contrast cu vârsta fragedă a multor fani, la concertul de ieri seară fiind prezenți chiar și copii de sub 10 ani, echipați cu tricourile cu Eddie, o priveliște ce oferă speranțe pentru o țară lovită în ultima vreme de un val parcă nesfârșit de incultură și kitsch. Acestea fiind spuse, sper ca într-un viitor cât mai apropiat să putem asculta un nou album de studio de la Iron Maiden și, de ce nu, să-i putem vedea live din nou pe britanici la lucru.
Setlist Iron Maiden, 24 iulie 2013, Piața Constituției, București:
- Moonchild
- Can I Play with Madness
- The Prisoner
- 2 Minutes to Midnight
- Afraid to Shoot Strangers
- The Trooper
- The Number of the Beast
- Phantom of the Opera
- Run to the Hills
- Wasted Years
- Seventh Son of a Seventh Son
- The Clairvoyant
- Fear of the Dark
- Iron MaidenBis:
- Aces High
- The Evil That Men Do
- Running Free
