Am descoperit HVNDS târziu, faţă de anii buni de activitate pe care îi au. Mă rog, pe solistul Iustin îl ştiam ca MC Răduku, de pe vremea petrecerilor drum'n'bass din 2009-2010, când anima evenimentele Arena DNB sau party-uri din Centrul Vechi (Stamba, Obey, Elephant etc). Ei bine, cândva la final de an 2022, când eram în sala de la cinema, la filmul românesc "Teambuilding", am auzit o melodie stranie la genericul de final.
Teoretic era trap, practic era un rock alternativ muşcător cum nu mai auzisem la noi. Mă plictisisem de Coma, Implant Pentru Refuz, OCS şi alte formaţii de rock alternativ şi căutam ceva nou. Eventual ceva trap-metal. Era vorba de "Vin viu, plec mort" şi imediat am adăugat HNVDS în playlist, devorând tot ce au scos. Mi-au plăcut în special "Fashion" cu Bruja şi "Am şofer" cu OG Eastbull.
Ulterior trupa avea să "bubuie", prin colaborările cu Delia. Fix când se desfăşura SAGA 2023, prin vară a apărut piesa "SKNDL", care a ajuns la toate radio-urile şi le-a adus multă expunere. E mereu în playlistul meu de cardio Aveau să mai urmeze colaborări cu Delia, dar şi cu trapperi, plus coloane sonore bifate de HVNDS, incluşi recent pe "Candidatul Perfect", piesa "Tara te vrea prost".
Alexandra Căpitănescu
Alexandra Căpitănescu a deschis show-ul, o voce tânără, dar cu mare potenţial. A câştigat sezonul 11 din "Vocea României" în 2023 şi m-a surprins în Quantic, cu o interpretare a piesei "Focul" de la Laura Stoica şi cu un "Welcome to the Jungle", care la vremea sa a întors 4 scaune la Vocea. Are multă atitudine şi are una dintre acele voci feminine de rock românesc ale anilor '80 şi '90, care în ziua de azi nu prea mai există.
Mă gândesc la Laura Stoica şi Silvia Dumitrescu, dar şi la Cristina Scarlat de la Schimbul 3. Îmi place că nu a lăsat "Welcome to the Jungle" aşa cum e ea la Guns 'N Roses, ci a făcut nişte modificări, în stil propriu. Poate aşa mult că era să nu recunosc piesa, mai ales la începutul său.
Cojo
Undeva între Kendrick Lamar şi Lin Manuel Miranda se află acest tânăr rapper, exagerând proporţiile puţin. E... altceva în peisajul local, e mai mult poet decât rapper şi are nişte negative cum nu am mai auzit. E ceva foarte dramatic şi cinematic la el şi modul în care îşi contorsionează trupul pe scenă arată mult travaliu artistic şi chin poetic. Are şi timbru, statement social, e acid şi muşcător, dar şi anti-misogin şi prezintă toate laturile unei probleme pe care o atacă. Vă recomand să vă uitaţi şi la Urbanist-ul său din 2019.
Are flow rapid, are momente când îmi aminteşte de Cypress Hill, ba de Racla sau Cedry2k. chiar. Dacă ăsta e viitorul rap-ului românesc, suntem bine. Nu face abuz de vulgarităţi şi construieşte atent poveştile spuse. Până şi reflectoarele mănunchi pe el sunt un "nice touch".
HVNDS
HVNDS e "Bring Me the Horizon de România", am mai zis-o şi o voi mai spune. De la proiecţiile şi visualizerele din spate, la mişcările scenice ale solistului, la stilul muzical şi modul în care atacă versurile. Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta. Se apleacă ceva mai mult înspre trap, decât o face BMTH spre pop în ultima vreme, ceea ce iar, nu e rău.
Ca noutăţi la acest concert, HVNDS ne-a adus conceptul de HVNDS NEXT, adică o serie de piese în limba engleză cu care speră să "spargă" piaţa internaţională. Am auzit vreo 2 care chiar merită atenţie, mai ales una care suna ca Linkin Park.
Au folosit toate artificile trupelor mari: ne lăsăm cu toţii jos şi sărim împreună, "open the circle up" să se facă cerc de mosh pit, acum cântă partea dreaptă şi acum stânga, glumiţe între muzicieni, apariţii surpriză şi aşa mai departe. Apariţiile surpriză au fost ale lui Super Ed şi Lu-K Beats de la Şatra Benz, fără Keed de data asta. Plus Dora Gaitanovici pentru o baladă catchy.
La concertul din noiembrie 2023, când abia apăruse "Sifon" a urcat şi Macanache pe scenă. O parte din mine spera să îl vadă şi pe Rava pe "Grijă", poate piesa care a stârnit cea mai multă rumoare în public. De ce rumoare? Am văzut un număr de dans la bară fabulos al unei invitate speciale, iubita solistului dacă nu mă înşel, care a furat privirile celor prezenţi mai ceva decât acolita lui LVX Machina la Summer Well. Greu de zis cine s-a rotit mai abitir la bară, dar aş înclina spre numărul de la HVNDS.
Completând la fix beat-ul agresiv de pe "Grijă" şi m-a intrigat faptul că au schimbat versurile "Îmi place viaţa şi co..ina" cu "her..ina". Ocazie cu care am aflat şi ce zicea pe versiunea de studio, "Să vedem care mă omoară prima". În capul meu o fredonasem complet diferit.
Ce m-a frapat cel mai mult e că mosh pit-ul cel mai aprig a ieşit pe piesa cu Delia, cea nouă, "Suflet". Nici pe "Vin Viu Plec Mort" sau bis-ul de la "Cu Brigada" nu a ieşit aşa.
Am mai fost în Quantic de multe ori şi trupe din afară nu au reuşit să "deschidă cercul" aşa bine şi cu atâta spor. Nici Cradle of Filth, nici Rotting Christ. Cred că băieţii pot să instige şi mai mult mulţimile la un concert în aer liber. Poate chiar un Wall of Death?
S-a auzit şi "Tokyo Drift", una din situaţiile când piesa live sună mai bne decât cea de studio şi autotune-ul ajuta, nu încurcă solistul.
Au fost şi vreo 2-3 balade, pe care multă lume le ştia şi pe care solistul a arătat că are şi voce, în spatele autotune-ului şi ţipătului ca Chester Bennington sau Oliver Sykes de la Bring Me the Horizon. Nucleul de fani e acolo, toţi ştiau piesele, unii ştiau şi ce urmează şi în ce ordine se petrece haosul controlat. Că înainte de "Vin Viu Plec Mort" e "Viu că Universul spre exemplu".
Iar Super Ed de la Şatra a făcut ca de obicei haos pe scenă şi o să îmi menţin mereu părerea că "Jonathan Davis din Berceni" ar trebui să îşi facă o trupă de metal. Dacă nu are deja...
Concluzii
La un nivel personal cred că nu am mai ţopăit atâta la un concert de ani buni. E ceva contagios, infecţios la concertele HVNDS, o frenezie care curprinde lumea, ca piranha când dau de sânge în apă. S-a făcut mosh pit cu cap, nimeni nu a fost rănit sau lovit, lumea s-a "bestializat" şi a defulat după perioada asta stresantă. Aluziile la politică au fost subţiri de la HVNDS, grele de la Cojo, care nu ezita să înjure candidatul problema al momentului.
HVNDS are aer de trupă mare, rutinată, fără bâlbe, microfonii şi probleme. Vocea solistului mai "alunecă" uneori şi eu mi-aş dori mai multe solo-uri de la ei, dar cânta pentru generaţia ADHD şi au piese de 2 minute care sunt despre a da afară tot ce ai în tine. Nu degeaba tot zice Iustin "fac sport" des în versurile pieselor sale. HVNDS e un sport, arzi 400 calorii lejer la concertele trupei. Şi arzi şi emoţii negative. O experienţă de încercat.
Iar pentru puriştii virtuozităţii, nu vânăm acorduri de Led Zeppelin aici şi inspiraţie cerească de Mozart. Ci un act mai degrabă spre punk, care să îţi pună creierul pe OFF şi simţirea pe ON, să scoată animalul din lesă.
