M-am întrebat întreaga săptămână ce zi e. Concertul, în mintea mea era joi iar eu trăiam într-o marți continuă. Așa că am ajuns mai mult din greșeală în Control, pe data de 13. Ca într-o nuvelă de-a lui Eliade, am intrat în casa cu iederă, ok, grădina cu iederă a clubului. In semi-obscuritatea sălii Berlin, lumea aștepta în tăcere. Am așteptat și am așteptat și am așteptat până am uitat cu totul de lumea de afară, iar grupurile de hipsteri cu ochelari cu rame largi și cămași închise până la ultimul nasture au devenit singurul univers cunoscut. Mi se făcuse somn.
Concert Efterklang în Club Control, 13 noiembrie 2013 │ FOTO: Valeriu Catalineanu
Lumea începea să se agite. Pe scenă a urcat o tipă cu trăsături androgine, îmbrăcată într-o cămașă roșie. A fost urmată de un tip frumușel, un justin bieber nordic, iar la tobe un tip cu barbă. Bun, am greșit concertul. Sunt trei dar parcă nu seamănă. Eliade se amuză pe seama mea.
Cu puțin înainte de ora 11:00, a intrat pe scenă vocalistul Casper Clausen. Inconfundabil.Înalt, deșirat și palid precum o fantomă. Rasmus Stolberg (bass) i s-a alăturat răsucindu-și simandicos mustața. Mads Christian Brauer(electronics, programming) a apărut și el parcă doar pentru a primi premiul pentru "the mad scientist".
Concert Efterklang în Club Control, 13 noiembrie 2013 │ FOTO: Valeriu Catalineanu -
"And I wonder, I wonder, I wonder…", vocea melancolică a lui Casper Clausen s-a răspândit pe "Hollow Mountain" între pereții sălii pline. Aducea aminte de anii '80. Zâmbea din când în când, iar liniile nordice ce-i conturau fața se încurcau între ele. Tipa în roșu, Katinka Fogh Vindelev împletea versurile lui Casper cu tonalitățile sale, când înalte, când joase. Aveam să aflu mai târziu... Katinka este la origine soprană și s-a alăturat trupei în urma concertului cu orchestra din Sidney. De fapt, Efterklang lucrează cu o serie de artiști sau chiar cu orchestre. Concertele lor sunt adevărate "art performances" construite în jurul unui concept.
Efterklang colecționează. Genuri post-rock, electronic, classic, experimentalist. De toate. Ultimul album a fost construit din sunete culese din apropierea polului nord, pe o insulă din arhipeleagul Svalbard, dintr-un oraș fantomă ce purta numele Piramida. De unde și notele metalice și reci ce înghețau inima în tine pe piesele "The Ghost", "Monument" sau "Told To Be Fine".
Concert Efterklang în Club Control, 13 noiembrie 2013 │ FOTO: Valeriu Catalineanu
Efterklang spun povești. Adevărate sau fantastice. Au împărțit nimicuri cu povești din Sofia. Un pliculeț de zahăr sau o fotografie minusculă a unui cuplu ce tocmai se căsătorise. Publicul voia să creadă și dădea mai departe poveștile lor prin mici nimicuri. "Go on let your ears define it", te îndeamnă pe "Black Summer".
Efterklang experimentează. Cu un "silent drum" în care artiștii s-au prefăcut în statui de ceară. Doar Rasmus părea să audă sunetul și se agita de nebun în liniștea din sală, ca mai apoi să te ia pe sus solo-ul de tobe al lui Tatu Rönkkö.
În timp ce muzica devenea tot mai dark și mai alambicată, lumina din sală scădea, iar silueta fantomatică a lui Casper(predestinat nume!) îți șoptea: "Turn away, turn away, turn away love, They’re covering all of the grave" (Monument).
Efterklang mă ducea cu gândul la un cârlig, ce te prinde cu un "kling-klang" și te obligă să-ți aduci aminte. Adu-ți aminte! Adu-ți aminte!
Am ieșit în stradă. Este data de 14. Kling-klang.
Concert Efterklang în Club Control, 13 noiembrie 2013 │ FOTO: Valeriu Catalineanu
