Când te gândești la Dream Theater, cu siguranță îți vine în minte un cuvânt: profesionism. În imediata apropiere a acestuia se mai află și un munte de pasiune și ambiție. Toate acestea ne-au fost dovedite de-a lungul a trei ore luni seara la Romexpo București. Încă de la început a fost frapant cum primele note ce deschideau concertul s-au auzit la orele 20:00. Niciun minut mai devreme sau mai târziu. Cum eram obișnuiți ca trupele să se lase așteptate, ne-am dat seama de pe atunci că băieții de la Dream Theater sunt profesioniști și puși pe treabă. Cu toate acestea, spectatorii au fost în număr mic pentru nivelul formației, estimând în jur de 5000 de oameni strânși după lăsarea întunericului.

Chitaristul John Petrucci în concertul Dream Theater de la Romexpo București pe 28 iulie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

În decursul a trei ore, Dream Theater a încercat să ne familiarizeze cu lumea lor. Concertul a fost structurat în trei părți. Prima s-a concentrat pe albumul eponim al trupei, acesta fiind și ultimul lansat - în septembrie 2013. Publicul a fost introdus în lumea “teatrului” de pe scenă prin “False Awakening Suite”. Printre melodii aflate pe albumul “Dream Theater”, americanii au mai presărat câtea piese. Au făcut un pas înapoi în timp, redând melodia “On the Backs of Angels” de pe albumul “A Dramatic Turn of Events”. Fanii albumelor ceva mai vechi (de dinainte de 2000) s-au bucurat asculând piesa “Trial of Tears”.

Basistul John Myung în concertul Dream Theater de la Romexpo București pe 28 iulie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Cea de-a doua parte a concertului ne-a dus cu adevărat departe în timp. În 1994, pe când în trupă activa toboșarul Portnoy, unul dintre oamenii care au înființat trupa, alături de John Petrucci și John Myung, a fost lansat albumul “Awake”. Membrii de atunci Dream Theater au încercat să se individualizeze, la versurile pieselor contribuind fiecare dintre ei. Acest lucru s-a observat și luni la Romexpo, americanii interpretând melodii ale căror versuri au fost concepute de persoane diferite: The Mirror (M. Portnoy), Lie (Moore), Lifting Shadows off a Dream (J. Myung), Scarred (Petrucci), Space-Dye Vest (K. Moore). Interpretarea melodiei din urmă a adus la Romexpo 8 minute de liniște în rândul fanilor. Cu toate acestea, se simțea în aer o tensiune și o trăire foarte intensă. Schimbul de replici din filme introdus în melodie, vocea mai calmă a lui James LaBrie și riff-urile mai liniștite de chitară au adus o pauză ritmului alert cu care publicul era obișnuit.

Solistul James LaBrie în concertul Dream Theater de la Romexpo București pe 28 iulie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

În prezent, locul toboșarului este ocupat de Mike Mangini, un nume greu printre bateriști la nivel mondial. Setul său de tobe impresionează chiar și la nivel vizual, efectul amplificându-se de zece ori când Mangini începe să le și lovească.

Partea finală a fost dedicată albumului “Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory”, albumul de primire în trupă a lui Rudess, un monstru sacru al clapelor. Foarte interesant la acest album este modul în care este structurat: în acte și scene, exact ca o piesă de teatru. Personajele piesei: Nicholas, hipnoterapeutul, omul în vârstă (aflate în prezent), și Victoria Page, Edward și Julian Baynes (din trecut) au fost readuse la viață la București prin piese precum “Overture 1928”, “Strange Deja Vu” și au ieșit din scenă în aplauzele publicului după interpretarea melodiei “Finally Free”.

Clăparul Jordan Rudess în concertul Dream Theater de la Romexpo București pe 28 iulie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Trei ore am avut prilejul să îi vedem în acțiune pe acești zei ai instrumentelor. Activând de aproape 30 de ani, Dream Theater este în continuare o sursă de inspirație pentru orice instrumentist, fie că se află la începutul carierei sau că are în spate ani grei de experiență. În fața unor astfel de oameni nu poți decât să te înclini și să îi respecți pentru pasiunea, ambiția și perseverența care se remarcă prin muzica lor. Concertul a fost împânzit cu solo-uri pentru fiecare dintre cei de pe scenă, toate lăudate de către public.

Deși este incredibil ce reușesc acești super-eroi să facă, pentru cei necunoscători într-ale instrumentelor muzicale, piesele Dream Theater sunt mai greu de digerat, iar trei ore pot deveni puțin obositoare, mai ales când vocea nu-l mai ajută acum la fel de mult pe LaBrie. Concertul a fost însoțit și de proiecții video și câteva jocuri inocente de lumini.

Chitaristul John Petrucci în concertul Dream Theater de la Romexpo București pe 28 iulie 2014 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Publicul a fost destul de liniștit pentru un astfel de gen de muzică. Exceptând primele rânduri care erau pline de viață, nu s-a observat nicio dezlănțuire din partea fanilor sosiți la concert. Paradoxal, aceștia se exteriorizau mai mult pe melodiile liniștite, unde toate mâinile erau ridicate și legănate prin aer.

În concluzie, Dream Theater este o trupă ce trebuie văzută live cel puțin o dată în viață. Americanii au fost la fel de bucuroși să revadă publicul român după 12 ani, solistul întrebându-se cu regret de ce le-a luat atât de mult să revină pe meleagurile românești. A fost o seară de ținut minte, rar ai în față 5 legende muzicale.

Poze concert Dream Theater - Romexpo Bucuresti 2014

* Numărul de spectatori ne-a fost comunicat ulterior de Phoenix Entertaiment.