Mereu a crezut că știe ce este dragostea și a căutat-o peste tot. Dar mereu a recunoscut că nu se pricepe la relații și c-a suferit enorm. Dintotdeauna a dorit să fie înțeles, dar nu s-a ales decât cu inima frântă de prea multe ori. Și de fiecare dată a scris câte o piesă în care și-a curățat abisurile și s-a pregătit pentru o nouă aventură sufletească. Acum are 28 de ani și admite că scrie numai despre experiențele pe care le trăiește și care-l fac uman și-l apropie de public. Se simte bine doar atunci când compune muzică, doar atunci când cântă pe scenă. În rest este timid, nu-i place să vorbească despre el decât cu ajutorul notelor, al pianului și al vocii. Tom Odell....

”You’re gonna break my heart tonight”, spune mereu Tom Odell. Uneori, după ce i-am tot ascultat piesele, m-am întrebat câte inimi are băiatul ăsta de-și permite să i se tot frângă. E încă tânăr, are inima precum ficatul, se regenerează rapid și cât ai clipi din pleoape, pică din nou în mrejele dragostei. La Arene, unde a avut un concert, pe 16 februarie, n-a spus-o, dar noi, cei din public, cu siguranță nu i-am zdrobit nicio inimă, din contră, l-am încărcat pentru încă cinci vieți, astfel încât s-a decis că vrea să mai vină să ne viziteze. Și vine sigur cu pianul, pentru că fără el nu poate.

Dacă aș fi fost pianul lui Tom Odell...

Pentru mine, concertul lui Tom Odell a fost o surpriză extrem de plăcută. Dacă aș fi fost pianul lui de pe scenă, acum cu siguranță aș fi avut nevoie de câteva zile de relaxare într-un spa al pianelor, dacă mă înțelegeți, pentru că toate clapele alea albe și negre au fost bătute cu atâta forță, încât sufletul lor a ajuns până la ceruri și-napoi.

Dacă aș fi fost pianul lui Tom Odell, acum aș povești despre pasiunea tânărului Tom care-și găsește în instrumentul ăsta cel mai bun prieten, confident și care este pentru un el un fel de portavoce a sufletului. Dacă aș fi fost pianul lui, puteți fi siguri că aș avea multe de povestit despre încercările lui de a face față lumii, despre zbaterile lui, despre suferințele lui și despre bucuriile care-l fac să urce pe scenă.

Dacă aș fi fost pianul lui, v-aș fi spus că fiecare vers din acea nouă piesă, 28, pe care a cântat-o pentru prima oară, pe scena de la Arene, este adevărat. Da, Tom Odell tocmai a împlinit această vârstă și poate pentru el a reprezentat un prag, cine știe, încât a simțit nevoia s-o imortalizeze într-un cântec. Oricum, e mai bine decât să-și fi cumpărat vreo mașină scumpă, haha.

Da, până la 28 de ani, a avut câteva iubite, dar o singură iubire, se simte de multe ori singur, a suferit, și-a făcut părinții mândri când îi ascultă muzica la posturile de radio, știe că va suferi, știe că va mai pierde, dar totuși va rămâne același om. Da, asta v-aș fi spus dacă aș fi fost pianul lui Tom Odell.

Tom Odell este un tip extrem de interesant pe scenă. Se vede de la mare depărtare că se simte bine acolo, sus, printre instrumente, cu colegii lui de trupă. Se observă că băieților le place să se joace cu notele, le place să primească feedback de la cei din fața scenei și atunci când fetele oftează, parcă totul se vede altfel, nu? Parcă orice suferință nu mai doare, parcă totul capătă un sens, măcar pentru două ore cât durează un concert.

Atunci când tu, ca artist, simți că cei din fața ta vibrează la toate versurile tale, la fiecare clapă pe care o atingi, atunci parcă știi că nu ești singur în durerea cauzată de-o iubire trecătoare. Și cu piesele lui Tom Odell au rezonat mulți dintre cei veniți la Arene, oooooooooo, daaaa! Au rezonat atât de bine, încât momentul piesei „Hold me” a fost unul extrem de interactiv, refrenul fiind interpretat alături de o fată din public (care, apropo, a dovedit că are o voce superbă). Fata s-a descurcat extrem de bine, Tom a fost încântat, publicul a aplaudat și toată lumea a fost fericită. Ce simplă e rețeta unui concert care aduce un plus de bucurie, nu?

Dinamic, exploziv și interactiv

Dinamic, exploziv și interactiv sunt cele trei cuvinte sub semnul cărora a stat concertul lui Tom Odell de la Arenele Romane. Piesele au curs de la sine, au creat o poveste, au plecat de la ultimul album, Jubilee Road (care a dat și numele turneului) și au punctat momente deosebite, astfel încât fiecare și-a auzit live măcar o piesă preferată, fie c-a fost ”I know”, ”Heal”, ”Can’t pretend”, ”Half as good as you” sau ”Another Love”, pe care a păstrat-o pentru final, așa, ca să dea emoții celor care musai voiau s-o asculte. Și au ascultat-o, au lăcrimat un pic în colțul ochiului și au plecat.....