După ce a făcut ce i-a spus inima, Brenciu a revenit la Sala Palatului pentru un concert nou, retrospectiv, mai așezat, și mai aproape de pasiunea sa pentru un anumit gen de muzică, invocând melodii ale greilor industriei din anii '40, '50, '60. Astfel, cu ceva mai puține vorbe și confetti, Horia Brenciu a redat glasul swing-ului, care ”există de când suntem noi pe lume”. De la Sinatra la Gică Petrescu, muzica a curs pe firul poveștilor țesute în jurul fiecărei piese, ieșind la iveală o latură nouă a personalității showman-ului Brenciu. Efortul ținerii în frâu a energiei sale contagioase s-a putut simți pe alocuri, scurte rafale din vechiul show făcându-și loc pe ici pe colo. A fost, însă, de această dată, un capitol nou - capitolul 1 din ”Brenciana swing-ului”.
Horia Brenciu in concert la Sala Palatului pe 29 noiembrie 2012 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
”Bună seara! Arătați foarte bine. Mulți bărbați astăzi...pe scenă. Mi s-a atras atenția să vorbesc puțin, pentru că peste câteva zile e Vocea României”
Acesta a fost discursul care a dat startul spectacolului. Iar înainte de acesta, introducerea în atmosfera swing-ului a fost asigurată de HB Orchestra Big Band, prima melodie debutând cu câteva minute după ora 8.
Horia Brenciu si orchestra sa HB │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
As Long As I'm Singing, din repertoriul lui Bobby Darin, a încălzit spiritele în rândurile din față, dând publicului primul indiciu cu privire la mesajul acestui concert și a muzicii pe care o vor auzi. A urmat apoi o piesă din portofoliul legendarului Frank Sinatra, My Kind Of Town căpătând o nouă armonie în tonalitate și un altfel de spirit.
Horia Brenciu in mediul sau pe scena Salii Palatului │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Vezi toată galeria de poze de la concertul lui Horia Brenciu
Vocea lui Horia Brenciu a urcat și coborât fără șovăială treptele swing-ului, abordând linii melodice extrem de cunoscute și îndrăgite de publicul larg. Timbrul său cald a îmbrăcat pe rând balade precum Strangers In The Night, Singing In The Rain, I've Got You Unde My Skin sau Everybody Loves Somebody, păstrând din eleganța acestui gen muzical și din trăirea impregnată adânc, în istoria acestor piese.
Horia Brenciu in spectacolul My Way │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Un moment emoționant a fost acela al interpretării piesei That's Life, dedicată regretatului Șerban Ionescu. Recunoscut pentru rolurile interpretate în Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii (ecranizarea romanului lui Liviu Rebreanu), Capcana mercenarilor sau Mircea, Șerban Ionescu s-a stins din viață pe 21 noiembrie 2012, cu doar câteva zile înainte de susținerea acestui concert.
”Americanii îl au pe Frank Sinatra, noi îl avem pe Gică Petrescu”. Aceasta a fost replica ce a dat tonul piesei Suflet canbriu de papugiu, singura melodie a unui artist român din întregul repertoriu al serii.
Horia Brenciu și Andreea Miclici, Sala Palatului, 29 noiembrie 2012 │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Spectacolul s-a bucurat și de o serie de invitați. Pentru piesa Unforgettable, Horia Benciu a avut-o drept parteneră pe Andreea Miclici, ce a completat linia melodică a acestei balade legendare prin șarmul, distincția și vocea articulată întocmai personalității ei. A urmat apoi un alt duet cu Maria Alexievici, fostă concurentă a emisiunii Vocea României, melodia interpretată fiind I Get A Kick Out Of You, din repertoriul lui Frank Sinatra. Seria invitaților a fost încheiată de cei trei maeștri culinari ai emisiunii MasterChef, respectiv Florin Dumitrescu, Sorin Bontea și Cătălin Scărlătescu. Cei trei au degustat împreună cu Brenciu un pahar de vin roșu, cântând Singing In The Rain și Just a Gigolo.
Horia Brenciu in concert la Sala Palatului │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Gluma serii, invocată pe parcursul spectacolului în mai multe rânduri, a fost un apropo cu privire la durata lungă a concertelor unui coleg de breaslă, ce a anunțat de curând că se retrage din industria muzicală.
”Vă dau o veste proastă. Concertul n-o să fie de 5 ore, ca la Fuego.”
Interacțiunea cu publicul a fost constantă pe parcursul întregului show. Fie prin poveștile introductive ale pieselor, fie prin scurte scenarii care au făcut legătura dintre piese, repertoriul a curs șnur, singurele ruperi de ritm apărând în momentele de spontaneitate date de reacția publicului la diverse replici ale lui Brenciu. De la ”Horia, te iubesc!” ,strigat de un bărbat de undeva din sală, la un ”Nu” hotărât al unei fetițe din public ce a răspuns la întrebarea ”Îți place spectacolul?”, umorul neplanificat a dat savoarea bunei-dispoziții create, de altfel, prin întreaga reprezentație.
Concertul s-a încheiat cu piesa care a dat numele acestui spectacol. My Way, aici The Brenciu Way, a fost interpretată într-o notă emoțională, pe ecranul din spatele său apărând la finalul piesei o poză cu fetița lui. Rândurile de la Sala Palatului, înțesate de oameni de jos până la loje, au început apoi să se golească treptat, în timp ce aplauzele încă se mai auzeau.
Horia Brenciu in concert la Sala Palatului │ FOTO: Mihai Anghel / InfoMusic.ro
Am cunoscut în această seară un altfel de Brenciu, mai interesat de mesaj și mai puțin distras de lumini și baloane. Deși spectacolul a beneficiat de un decor pe măsură, corpul de balet fiind prezent, de asemenea, la aproape fiecare piesă, interesul a rămas constant asupra muzicii căreia i-a dat glas. A fost, aș putea spune, un concert tribut în memoria marilor Frank Sinatra, Dean Martin, Nat King Cole, Bobby Darin și nu în ultimul rând Gică Petrescu. Un cadou de Crăciun simbolic pentru cunoscători și nostalgici.
