Activi din 1993, artiştii ne-au prezentat un număr în două acte, primul strict bazat pe violoncel, iar al doilea cu contribuţia unui set de tobe. În spatele său se afla Mikko Siren, membru oficial Apocalyptica de ani buni deja. Atunci când începi un concert cu "Enter Sandman" nu ai cum să dai greş. Mai ales când îl urmezi cu "Master of Puppets" şi ridici sala în picioare de la primele acorduri.

Showul părea simplu în concept şi artiştii păreau tăcuţi după primele 2 numere. Eicca Toppinen a luat totuşi cuvântul şi s-a declarat încântat să fie în Bucureşti şi România, amintind că ne-a mai vizitat de multe ori până acum. Am aflat că prima piesă aranjată pentru violoncel a trupei a fost "Escape", pe care nici măcar Metallica nu o cântă live.

Fondatorul Apocalyptica a povestit cum la vârsta de 13 ani era fascinat de albumul "Ride the Lightning" şi visa să îl aranjeze sub forma unei compoziţii proprii. Apocalyptica a pornit la drum sperând să obţină câte un gig şi să se distreze cu coverurile după Metallica, dar apoi au ajuns un fenomen internaţional. Am fost surprins să văd şi unul dintre membrii trupei apărând pe scenă cu piciorul în ghips, Paavo Lotjonen nefiind totuşi influenţat în prestaţia sa de acest impediment.

Apocalyptica în concert la Sala Palatului pe 6 aprilie 2017

Publicul numeros a dat din cap pe "Sad But True" şi am văzut şi lacrimi atunci când a început "Sanitarium". Prima parte a showului s-a încheiat după 8 piese, urmate de o pauză de 20 de minute. În spatele muzicienilor s-au aflat mereu panouri pe care vedeam siluetele lor mişcându-se cu frenezie în vreme ce mânuiau violoncelul cu virtuozitate. Apocalyptica nu a avut nevoie de număr în deschidere şi nici de vreun intro spectaculos, cu fum şi lumini.

Jocul de lumini a fost simplu şi arta curată, finlandeză, corectă şi calibrată s-a revărsat pe scenă în valuri fonice. Nici o notă nu a fost greşită şi simpaticul Perttu Kivilaakso a cântat chiar întins pe spate, mânuind violoncelul ca Jimmy Hendrix chitara. Dacă prima parte a fost "all cello", a doua a inclus şi percuţie, apărând şi Mikko Siren pe scenă.

Apocalyptica în concert la Sala Palatului pe 6 aprilie 2017

În această formaţie de cvintet Apocalyptica a început cu "Fade to Black", confirmând din nou pasiunea finlandezilor pentru fantasticul album Metalllica "Ride the Lightning". A urmat "For Whom the Bell Tolls" şi îndemnul muzicienilor să ne ridicăm în picioare, să dăm din cap şi să fim cu adevărat metal. Şi cum această formaţie e strict instrumentală, vocea a rămas pe seama publicului.

Asta s-a simţit perfect la "Until it Sleeps", fredonat de la primul vers şi până la ultimele acorduri. Am avut parte şi de clasice pe care le auzim mai rar interpretate chiar şi de Metallica, precum "Orion", piesă extrasă de pe albumul "Master of Puppets". Instrumentalul a fost numit astfel pentru că are un sunet cosmic. Scrisă de James Hetfield, Lars Ulrich şi Cliff Burton, piesa este mult mai progresivă decât ne-a obişnuit Metallica.

Apocalyptica în concert la Sala Palatului pe 6 aprilie 2017

Spre final lucrurile au devenit foarte heavy, cu "Battery" şi "Seek and Destroy" combinate cu un joc roşiatic de lumini ridicând pulsul tuturor celor din sală. Headbanging-ul se făcea intens în faţă, nimeni nu mai stătea jos şi muzicienii îşi intraseră complet în ritm. Eicca şi colegii săi se plimbau pe scenă cu instrumentele clasice, dădeau din cap în ritm cu muzica şi degetele zburau pe coarde cu o frecvenţă fantastică.

Publicul din Sala Palatului a aplaudat frenetic la ultimele bătăi explozive de tobă pentru "Seek and Destroy", dar acesta nu era finalul. Apocalyptica a păstrat pentru bis ce era mai bun şi anume "Nothing Else Matters" şi "One". Cu telefoane aprinse pe post de brichete, cea mai celebră baladă din lume a curs din violoncelele nordicilor sub formă de miere metalică direct în urechile noastre.

Apocalyptica în concert la Sala Palatului pe 6 aprilie 2017

Momentul când au încetinit tempo-ul şi au scăzut volumul pentru a lăsa publicul să cânte versurile a fost magic. Se ajunsese la apogeul showului şi atât publicul, cât şi formaţia tocmai câştigaseră un trofeu mental de încuiat în cutiuţa cu amintiri proprie. Şi pentru a duce încântarea la paroxism a venit şi "One" cu momentul pe care îl aşteptam cu toţii şi care nu ţine neapărat de showul clasic Apocalyptica: solo-ul de tobe.

Mikko Siren şi-ar fi câştigat o bătaie pe umăr cu siguranţă de la Lars Ulrich, iar violonceliştii au fost magistrali. Eicca ne-a îndemnat să avem grijă de noi, să ne iubim şi a amintit şi de cruntele conflicte de pe glob, atunci când a prezentat ultima piesă. Per total a fost un concert excelent, cu sonorizare perfectă, o prestaţie artistică fără cusur, cu mult suflet.

Apocalyptica în concert la Sala Palatului pe 6 aprilie 2017

Apocalyptica a promis că va reveni şi speram să îi vedem mereu la fel de efervescenţi.

Selist Apocalyptica, 6 aprilie 2017, Sala Palatului, Bucureşti:

1. Enter Sandman
2. Master of Puppets
3. Harvester of Sorrow
4. The Unforgiven
5. Sad but True
6. Creeping Death
7. Wherever I May Roam
8. Welcome Home (Sanitarium)
9. Fade to Black
10. For Whom the Bell Tolls
11. Fight Fire With Fire
12. Until It Sleeps
13. Orion
14. Escape
15. Battery
16. Seek & Destroy

Bis:

1. Nothing Else Matters
2. One