Noul album Hurts este o declaraţie de maturitate din partea celor doi componenţi. O dată cu "Exile", Theo Hutchcraft şi Adam Anderson ies din zona de confort experimentată acum câţiva ani cu hitul "Wonderful Life", oferind valenţe şi identităţi sonore mult mai conceptuale. Astfel, noul disc abundă în motive si fapte existenţiale, corelaţii despre viaţă şi moarte, credinţă, dragoste şi mântuire, iertare şi păcat, tinereţe şi bătrâneţe.
Hurts
Albumul este deschis cu piesa care poartă numele acestuia, "Exile" fiind melodia care defineşte de fapt tot conceptul de la care materialul a pornit. Cu un aer hipnotic şi funebru, creaţia dezvăluie însemnătatea unei părăsiri nu neaparat a locului, cât a faptelor şi sentimentelor experimentate în trecut, totul pentru a renaşte într-un alt cadru. ( "Make me young again and we'll go where we are free again...This is not the end, we'll be young again.")
Firesc, apare piesa mistică, de o senzualitate întunecată, "Miracle", cea care a beneficiat de două clipuri, fiind poate una dintre cele mai expresive şi puternice creaţii semnate de duo-ul englez.
Nu este însă un album perfect, deoarece acum urmează câteva minusuri uşor de semnalat în piese previzibile, de un pop simplist precum "Sandman","Blind" sau "Only you", cea din urmă fiind una uşor de reţinut prin linia melodică care îndeamnă la paşi de dans: "When we used to dance we never cast a shadow".
"The Road" începe să adauge valoare discului prin distorsionări agresive, mesaj incitant, punerea în evidenţă a jocului de lumini şi umbre, putând fi aleasă cu uşurinţă pentru a servi drept soundtrack de film.
Piesa cu numărul şapte, "Cupid", pare un tribut adus trupei Depeche Mode, de la care Hurts a preluat, conştient sau nu, stilul de a creea muzica. Piesa m-a dus cu gândul la "A Pain That I'm Used To", având valenţe stilistice şi muzicale similare.
AUDIO HURTS - Cupid
"Mercy" - este o creaţie de o gravitate sfâşietoare, discursul sonor căpătând o abordare asemănătoare cu cea a lui Wookid din piesa "Iron". Piesele au o temă în comun, însă Hurts face din cea de faţă un statement în care se reliefează noţiunea de mântuire, care poate fi atinsă în momentul iertării. Însă iertatea este calitatea celor puternici, aşa cum bine puncta înţeleptul Gandhi, versurile piesei evidenţiind noţiunea de răzbunare. ("Feed me your hate in the echoing silence, I shiver each time that you say M-E-R-C-Y"). Duritatea piesei este susţinută de intervenţiile melodico-ritmice ale unui cor, care pare a fi unul dintr-o catedrală.
AUDIO HURTS - Mercy
După tumultul sufletesc resimţit, apare prima baladă de pe album intitulată "The Crow". Melodia este într-adevăr excepţională, deţinând o orchestraţie aerisită, dar şi o forţă de expresie rafinată. Strucutura piesei este în armonie perfectă cu versurile, deosebirea dintre poezie şi lirica regăsită în melodie fiind constituită din acele accente bine alese şi înţelept interpretate de solistul trupei.
AUDIO HURTS - The Crow
"Somebody To Die For" accentuează sentimentul dramei prezent în totalitate pe acest disc, fiind o producţie echilibrată, uşor paranoidă, dar cu un aer hipnotic. Structura teatrală a piesei oferă acesteia un farmec incontestabil, alături de alternanţa tempourilor din ce în ce mai diverse şi gradual dozate.
AUDIO HURTS - Somebody To Die For
Urmează o nouă piesă ("The Rope") de o frenezie electrizantă, uşor obositoare în câteva părţi, ce abundă în sonorităţi şi efecte electronice (distorsiuni, reverberaţii).
"Help" este a două baladă de pe albumul "Exile", care oferă ascultătorului un moment melodic relaxant, ce culmină cu un solo de chitară şi un discurs susţinut de un cor minunat ales: "I can feel the darkness coming and I'm afraid of myself...Call my name and I'll come running, 'cause I just need some help."
AUDIO HURTS - Help
Varianta Deluxe a albumului conţine alte două piese, una dintre ele fiind "Heaven", fără emfază muzicală, iar cealaltă "Guilt". Ultima melodie, în dulcele stil acustic (voce şi pian) pune în evidenţă un romantism întunecat şi un discurs sonor deprimant, dar luminos. Dragostea capătă un nou înţeles, renunţarea la omul iubit fiind cel din urmă trademark pe care acest disc în conţine. ("And someday when you wake up happy, you will thank the Lord that I'm gone, so darling be strong...Under the waves and out of your way, I'll go.")
"Exile" este alcătuit din creaţii incredibile, pline de substanţă, cinematografice, excelând la capitolul forţă de expresie. Oficial, acesta se lansează pe data de 11 martie, fiind produs de către Jonas Quant.
Încheierea recenziei de faţă îi aparţine lui Theo Hutchcraft:
"Albumul a venit de la acel sentiment de a fi într-un loc ciudat. Libertate, frică, izolare, bucurie, religie, pedeapsă, decadenţă - noţiuni care sosesc o dată cu un un exil, noi fiind în turnee, întotdeauna departe de casele noastre. Am simţit că mereu suntem pe fugă, mereu alergând după ceva."
