O zi din începutul verii ar trebui să înceapă cu muzica dragă, pe care o recunoşti din alte sute de sonorităţi şi genuri. Dimineţile şi nu numai au mereu au alt gust când pleci cu gândul prin bazarurile din "Istanbul", apoi pleci să navighezi şi "Pânzele Albe" îţi ţin isonul, iar vocea de lângă tine îţi confirmă că da, "Viaţa e frumoasă".

Astfel, am pornit la drum într-o după-amiază cu noul disc Toulouse Lautrec pe repeat. Piesa care dă numele albumului, "Dejun pe iarbă", este şi primul track care trasează uşor linia discului. Ironică, plină de sarcasm şi fără inhibiţii aşa cum componenţii ne-au obişnuit deja de multe ori, este genul de hit radio-friendly, cu un iz rap, menit să apropie şi mai tare cei din categoria connoisseurs, dar şi cei neavizaţi în sound-ul TL.

Toulouse Lautrec - Dejun pe iarba

"Camera 203", piesa care beneficiază de cel mai recent videoclip, pare o continuare matură a poveştii cu aer inocent din "Te Spun", marca înregistrată a band-ului cu inspiraţia în nuvela "Domnişoara Cora" a lui Cortázar. De data aceasta, avem o lirică mai incitantă transpusă pe ritmuri galopante unite într-un refren care îţi rămâne bine imprimat în memoria auditivă. Un viitor succes aşadar, bine împachetat şi livrat spre multe destinaţii nu doar de vacanţă. M-a captivat de zeci de ori şi probabil că dependenţele muzicale au un singur leac: mărirea numărului de ascultări.

Ajungem în agitatul "Istanbul" şi nu ne putem opri din a apăsa replay. Este o piesă conceptuală fantastică, cu multe planuri suprapuse, iar în faţa ta se pot desfăşura scene istorice pentru că aroma familiară te duce în acel peisaj. Însă este şi o piesă deosebit de actuală, care pune în evidenţă protestele ciclice care au loc în fostul Bizanţ, dar şi cele interioare experimentate de fiecare om în parte.("Am simţit în piept un gol / Am avut un gol în stomac / Acolo unde nu mai avem fluturi / De minciuni şi mâncare să te saturi / Pentru că vreau să trăim pe un nor / Pentru că vreau să am un suflet usor / Istanbul, Istanbul, în conflict e un drum / Istanbul, Istanbul, când totul e mai rău / Vreau să fiu un om mai bun".)

"Tot ce ai tu", una din primele piese scrise pentru acest nou album, este de un romantism surprinzător. Cu o secţie ritmică mai aşezată, single-ul îmbie la dans pe strofe, iar refrenul simplu vine la pachet cu ceva distors aflat în contrapunct. După primele trei piese cu o durată scurtă (de fapt şi singurul minus al acestora), cea de faţă creşte în intensitate printr-un solo de chitară în care Alex Gavril / Jimmi se reafirmă.

VIDEOCLIP TOULOUSE LAUTREC - Tot ce ai tu

Zona socio-politică este un teren preferat de solistul Apartman, care îşi regăseşte inspiraţia de fiecare dată în audiovizual. Astfel că "Aur", un manifest extrem de concret te opreşte din orice fel de activitate şi timp de două minute îţi repune în prim-plan întrebările existenţiale care şi în tine se aud periodic.

"Viaţa e frumoasă", un titlu sincer care evidenţiază o melodie franco-română exact în momentul în care ajungi să îţi aminteşti că albumul este altfel decât celelalte. Ponderea pieselor în limba maternă a celor patru este covârşitoare de această dată. Cu acel joie de vivre molipsitor, parcă îi vezi deja pe scenă cum îţi vor zâmbi nonşalant şi te vor convinge de mesajul piesei.

Frumuseţea muzicii semnate Toulouse Lautrec constă exact în transmiterea cu acurateţe a unor trăiri universale. La căşti identifici fiecare instrument în parte, nu este un sound care să curgă greoi, în ciuda clipelor previzibile, absolut fireşti având deja în faţă o trupă cu o semnătură clară.  Mix-ul de rock, indie, alternative, disco, punk fac din TL un deliciu auditiv, fără calorii, permis, care poate fi consumat fără reţineri.

"A doua zi" te transpune într-o zona de mare pe timp calm, însă este doar o chestiune de secunde până când solistul va injecta cu putere o melancolie care vine la pachet cu accente bine alese de Greenman la tobe.

Singura piesă în limba engleză, "I Come From A Star", este o nouă partitură în care Rulea jonglează cu falsetto-ul pe strofe. Pare o creaţie la care s-a ales cu multă grijă fiecare element, de aici şi surpriza experimentată. M-a dus cu gândul interpretarea la Jake Shears din Scissor Sisters pentru că vocea se imprimă cu la fel de multă precizie. Însă acel groove prins într-un mélange bine asezonat aduce o pondere chiar nesperată creaţiei per total.

"Nu se termină aşa", piesa devenită imn pentru libertatea radio-ului independent, este de o actualitate tulburătoare, având un soi de mecanism coeziv, dar şi tulburător în aceeasi măsură. Devine astfel o nouă creaţie care va trece proba timpului, aplicabilitatea fiind cu fiecare zi sporită.

Surprinzător sau nu, discul se încheie cu o partitură pur instrumentală în care parcă ghiceşti nuanţe felurite şi arome marine. "Pânzele albe" este tipul de creaţie cu care te poţi pierde în larg chiar şi la nivel kinestezic.

Nu ştiu dacă Toulouse Lautrec a renunţat definitiv la căciulile de blană pentru căştile de echitaţie, dar sunt sigură că la concertele de promovare se va dansa pe ritmuri deosebit de incitante, iar imaginaţia va depăşi cotele legale, însă nu doar atât. Frumuseţea mesajelor TL şi valorile promovate vor amplifica entuziasmul, ceea ce vor reconfirma de fapt rolul artiştilor în societate.

Înregistrările, mixajul și masteringul acestui disc au fost realizate la studioul Greenville Music (locul de joacă al toboşarului Bogdan Dragomiroiu), în timp ce partea grafică este semnată ca întotdeauna de Creative Laboratories - Cătălin Rulea.

Discul "Dejun pe iarbă" va fi disponibil atât în format digital cât și în format clasic, într-o ediție limitată, de colecție. Pentru mai multe informații și pentru precomenzi  noua interfaţă a site-ului oficial toulouselautrec.ro vă stă la dispoziţie. Allez!