"Skeleta" a ajuns integral la urechile ascultătorilor pe 25 aprilie, prin casa de discuri Loma Vista Recordings. Descris drept "cea mai profundă și necruțător de introspectivă lucrare de până acum", materialul aduce în prim-plan versuri create și cântate de "noul" solist, Papa V Perpetua, și disecă o varietate de peisaje emoționale distincte.

Muzical, "Skeleta" plonjează într-un univers sonor mai cald, dar nu mai puțin intens. Se simt influențele muzicii din anii '70, '80, refrene "bombastice", cum a declarat într-un interviu solistul Tobias Forge, o linie melodică care cucerește ascultătorul și îl atrage în nucleul fiecărei piese în parte. Personal, simt o doză de maturitate în acest material, atât artistică, cât și "umană". Rolul pe care alți muzicieni sau artiști l-au jucat în viața lui Forge (este pasionat de literatură, muzică și artă) se simte în felul în care șlefuiește fiecare vers, fiecare notă. Experiențele de viață, introspecțiile și "dansul" zilnic cu propriile gânduri antrenează maturitatea emoțională vizibilă în temele și motivele cântecelor.

Pentru ascultătorii mai vechi, obișnuiți poate cu un ton mai heavy și întunecat al începuturilor, acest material de studio poate părea o distanțare de "esența" Ghost. Cred, însă, că fiecare etapă artistică are un scop bine definit, adăugând noi straturi de profunzime și expresivitate. "Skeleta" este o extensie firească a unei trupe care refuză să rămână încremenită în timp, alegând să exploreze și să scoată la lumină toate nuanțele existenței.

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre fiecare piesă în parte, trebuie să menționez coperta albumului și semnificația în întreaga tematică lirică. Un personaj (Papa) întors cu spatele la privitor contemplă propria imagine în oglindă, într-o cameră fantasmatică în care doar tavanul, podeaua și două tablouri definsc spațiul. Potrivit lui Tobias, cele două tablouri reflectă viața reală, exact ca albumul: "Bucură-te de viață, pentru că ești chiar acum în mijlocul ei."

Peacefield

"Este întotdeauna important ca un album Ghost să înceapă cu o piesă emblematică, care să seteze tonul întregului material. Pentru <<Skeleta>, această piesă este <<Peacefield>>. Cum albumul urmează să atingă, pe alocuri, teme mai întunecate, mi-am dorit ca începutul să transmită o notă de speranță - chiar dacă abordează subiecte tulburi, extrem de actuale. A fost modul meu de a le întinde o mână ascultătorilor, un fel de <<totul va fi bine, dar acum ne abatem puțin de la drum și pornim într-o mică călătorie>>", a declarat Tobias Forge.

Este o melodie care setează tonul contemplativ al discului, vorbind despre speranță și lumină într-o mare de întuneric. De asemenea, este și partitura muzicală cu cele mai pregnante elemente al muzicii trecute și asemănări cu "Separate Ways" de la Journey.

Lachryma

"Lachryma" este cea de-a doua piesă din tracklist și, după spusele lui Forge, este una dintre preferatele sale de pe acest album. Este o compoziție ce concentrează amprenta Ghost - o tematică profundă, cu un refren hipnotizant. Pictează o imagine a amăgirii și a lacrimilor uscate pentru propria durere.

Satanized

"Satanized" a fost prima piesă lansată de Ghost de pe acest album. La prima vedere, melodia are nuanțe religioase și vorbește despre o posedare metaforică - cum anumite gândurile și emoții, traume sau amintiri pot fi resimțite ca un supliciu. La o privire mai atentă, însă, "Satanized" explorează latura întunecată a iubirii, cea care devine obsesie, rupe granițele rațiunii și te aruncă într-un joc al angoniei și extazului.

Guiding Lights

Este o baladă hard rock inspirată de coloanele sonore ale unor filme horror din anii '80, gen "Suspiria". Din punct de vedere liric, "Guiding Lights" este despre neputința de a-i vorbi cuiva apropiat. "Despre momentele în care știi că persoana de lângă tine merge pe un drum greșit, dar nu îndrăznești să spui nimic, pentru că știi că dacă deschizi subiectul, s-ar putea să nu mai fiți nici măcar prieteni".

De Profundis Borealis

Această melodie a fost inspirată de scrisoarea lui Oscar Wilde - "De Profundis". Expresia înseamnă "din adâncuri" sau "din abis". Se poate interpreta și ca "din cealaltă parte" sau "din profunzimi". Partitura muzicală este intensă și ritmată, heavy rock, condimentată foarte subtil cu nuanțe punk.

Cenotaph

Cenotaful a fost ales ca simbol al unei morți metaforice, o dispariție din conștiință, care poate fi totuși onorată. Memorialul ridicat întru amintirea a ceva sau a cuiva denotă ideea că trecutul nu piere niciodată complet, ci se transformă și devine într-un alt mod parte din noi. Muzical, "Cenotaph" abundă de energie și pe alocuri m-a dus cu gândul la Queen și ABBA.

Missilia Amori

"Missilia Amori" aduce în prim-plan o explorare intensă a iubirii și a dorinței, prezentate într-o manieră teatrală și provocatoare. Tobias Forge a descris piesa ca având o energie "stripper pole music", sugerând ritmurile senzuale și electrizante. Liric, "Missilia Amori" vorbește despre modul în care dragostea se poate transforma într-o forță copleșitoare, aproape obsesivă, în care granițele dintre atracție și dorința de a-l "consuma" pe celălalt devin din ce în ce mai difuze. Iubirea nu mai este doar un sentiment blând, ci o explozie de pasiune care poate aduce atât extaz, cât și distrugere.

Marks Of The Evil One

"Marks Of The Evil One" este o poveste cu tentă religioasă și cu multiple înțelesuri. Versurile fac trimitere la cei patru călăreți ai Apocalipsei, dar nu neapărat în sens biblic. Cele patru personaje devin simboluri care se potrivesc în mai multe contexte, în special cel politic.

Umbra

"Umbra" explorează una dintre cele mai fundamentale nevoi umane: conexiunea fizică.  Mesajul piesei merge dincolo de aspectul senzual - vorbește despre atingere ca expresie a apartenenței și a dorinței naturale de apropiere. "Umbra" reflectă ideea că nevoia de contact uman, fie că este vorba de afecțiune, mângâiere sau iubire, este adânc înrădăcinată în ADN-ul nostru.

Excelsis

"Excelsis" încheie "Skeleta" într-o notă vulnerabilă, dar demnă. Sună ca un rămas bun, iar orice rămas bun este dulce-amar. Melodia vorbește despre moarte, despre certitudinea acestui capitol final. Însă, frumusețea și ingeniozitatea piesei stă în faptul că deși versurile se concentrează pe moarte, înțelesul lor pune în lumină viața. Știm deja că moartea așteaptă la capăt de linie așa că, până atunci, de ce să nu îi acordăm vieții atenția pe care o merită?

CONCLUZIE

"Skeleta" este un album pe care l-am așteptat cu interes și am fost plăcut surprisă de tematica abordată, de sound, de schimbările venite odată cu personajul Papa V Perpetua. Materialul nu propune neapărat o poveste liniară (viața nu e, în esență, liniară), ci mai degrabă o serie fragmente sonore care, împreună, formează mozaicul unei călătorii interioare pline de întuneric și lumină. Cu cât îl asculți mai des, cu atât descoperi noi fațete muzicale și lirice, menite să te captiveze.

Departe de a fi un manifest întunecat despre moarte, "Skeleta" este o celebrare a vieții - a ceea ce simțim, pierdem, atingem și devenim. Fie că ești un fan vechi care caută urmele trecutului sau un ascultător recent atras de noile direcții ale trupei, "Skeleta" e un album care cere să fie simțit, nu doar ascultat. Este o dovadă că Ghost nu se teme să își reinventeze sunetul, ci își îmbrățișează fiecare etapă creativă ca pe o nouă poveste de spus.