Cine ar fi crezut, cine ar fi visat - ca să parafrazez două versuri din “The Next Day” - că după 10 ani de pauză artistul cameleon David Bowie va reveni în atenția întregii lumii cu un nou album, al 24-lea dintr-o carieră prolifică de 4 decenii?
David Bowie
În era smartphone-ului, este cel puțin surprinzător, dacă nu chiar admirabil - că Bowie a reușit să lucreze la acest album în cel mai mare secret timp de doi ani. Alături de el au fost producătorul Tony Visconti - un vechi colaborator alături de care Bowie a activat în “The Hype” în 1969, într-una din puținele sale tentative de a face parte dintr-o trupă - și inginerul de sunet Mario J. McNulty.
Lucrul la album a început cu o săptamână petrecută în studio. “După cinci zile, aveam vreo douăsprezece demo-uri. Doar structuri, fără versuri, fără melodii sau titluri de lucru. Așa începe totul la el. Apoi le-a luat acasă și nu am mai auzit nimic de la el timp de patru luni”, povestea Visconti.
În pauzele de studio, Visconti obișnuia să rătăcească pe străzile din New York ascultând cântecele de pe “The Next Day”. “Mă plimbam prin New York cu căștile pe urechi privindu-i pe toți oamenii cu tricouri cu David Bowie - sunt o mulțime pe aici - și îmi spuneam: Dacă ați ști ce ascult în momentul ăsta...”
Pe 8 ianuarie 2013, chiar în ziua când Bowie împlinea 66 de ani, single-ul “Where Are We Now?” a apărut pe site-ul artistului. Se pare că Bowie a ales acest cântec nostalgic și introspectiv ca prim single și videoclip ca să permita lumii să proceseze mai ușor șocul reîntoarcerii sale după 10 ani, motiv pentru care “Where Are We Now?” a părut cea mai bună alegere.
“The Next Day” este un album al maturității artistice, în care noțiuni ca trecerea timpului, singurătate, degradare, violență și moarte sunt repetate în diverse nuanțe și pe diferite tonalități ca un refren obsesiv. Albumul este în mare parte rock - chitara, tobele și sintetizatorul fiind predominante - însă instrumente ca saxofonul sau vioara sunt folosite sporadic pentru a crea efectele dorite.
Coperta albumului "The Next Day" marca David Bowie
“The Next Day” s-a bucurat de o primire extrem de entuziastă atât din partea criticilor, cât și a fanilor. Fiecare a găsit ceva care să îl încânte pe noul material, pentru crearea căruia Bowie nu a trebuit să sape decât în propriul și vastul lui trecut artistic pentru a dovedi că nu trebuie să reinventezi roata de fiecare dată ca să fii sclipitor.
Înainte ca albumul să iasă pe piață, muzicianul a cumpărat o pagină de publicitate în “The Times” în care a publicat toate versurile cântecelor noi. Versurile au apărut separat și pe pagina sa de Facebook și Twitter, un motiv în plus pentru ascultători să fie atenți nu numai la acordurile muzicale, dar și la cuvinte.
Chiar dacă textul “The Next Day” abundă în tente funebre, mesajul pe care îl transmite chiar din titlu este clar unul optimist. Poate că Bowie vrea să lase de înțeles că dorește să șteargă trecutul și să privească către viitor. Iar viitorul, cel puțin dacă e să îl credem pe Visconti, va aduce un nou album pentru care Bowie e posibil să intre în studio chiar la sfârșitul acestui an. Paradoxal și surprinzător în același timp, doar vorbim de David Bowie!
Albumul David Bowie - The Next Day - melodie cu melodie
“The Next Day” - Piesa care dă titlul albumului conține declarativ versurile “Here I am/Not quite dying” - probabil o aluzie la diversele speculații referitoare la starea sa de sănătate precară determinate de absența îndelungată de pe scena muzicală. Tempo-ul alert și infuzia de influențe country (care ar putea să o facă o bună candidată pentru coloana sonoră a unui film western) fac piesa să pară optimistă, însă versurile - “They whip him through the streets and alleys there/They can't get enough of that doomsday song” - spun o cu totul altă poveste.
Cu “Dirty Boys”, Bowie schimbă registrul, intrând în zona de vaudeville, cu acorduri de fanfară punctate de tobe și chitară. Spre deosebire de celelalte cântece de pe “The Next Day”, “Dirty Boys” se folosește extensiv de saxofon pentru a marca momentele importante ale cântecului.
“The Stars (Are Out Tonight)” - Cel de-al doilea single și videoclip de pe “The Next Day” începe cu un ritm puternic de chitară vintage dublat de sintetizatoare în fundal. În “The Stars”, Bowie exploatează tema celebrității dintr-o dublă perspectivă: piesa face aluzie la superficialitatea starurilor și dependența lor de adulația publicului (“Sexless and unaroused/They are the stars, they're dying for you”) dar și la dependența bolnăvicioasă a oamenilor de can-can-uri și celebrități: “We will never be rid of these stars/But I hope they live forever.” În videoclip, Bowie apare alături de actrița Tilda Swinton, celebră pentru rolurile androgine în care a jucat de-a lungul timpului.
Videoclip oficial David Bowie - The Stars (Are Out Tonight)
“Love Is Lost” - Una din piesele de rezistență ale albumului, care vorbește despre pierderea inocenței și prețul plătit pentru aceasta, care este chiar pierderea iubirii. În versurile “Your country's new, your friends are new/Your house and even your eyes are new/Your maid is new and even your accent too/But your fear is as old as the world” Bowie este destul de ambiguu, însă le putem interpreta și din perspectiva prețului plătit de un artist atunci când atinge celebritatea. Piesa este bine punctată cu ritmuri apăsate de chitară, fiind însă dublată de sunetul sintetizatorului asemănător cu o orgă de biserică, care îi conferă o atmosferă apăsătoare.
“Where Are We Now?” - Primul single și de fapt singura melodie slow de pe album, cu o notă melancolică. “Where Are We Now” pare o confesiune intimă către un foarte vechi prieten (de ce nu chiar producătorul Tony Visconti) în care artistul face un itinerariu mental al Berlinului de altădată. Piesa este clar autobiografică, cu trimiteri către locurile unde Bowie își făcea veacul în timpul anilor 1976-1979: The Dschungel - un club frecventat de Bowie, Iggy Pop și Lou Reed în acele vremuri - și Bosebrucke - punct de trecere unde cei din Berlinul de Est nu aveau acces, care a devenit faimos în 1989 când primul convoi de mașini Trabant a traversat podul. Perioada petrecută în Berlin a fost foarte importantă în cariera artistului, care a reusit să își aducă sub control dependența de droguri și să se reîncarce cu energii creatoare. Albumele “Heroes”, “Low” și “Lodger”, cunoscute sub numele de “The Berlin Trilogy”, co-produse de Visconti, au apărut în aceasta perioadă.
Videoclip oficial David Bowie - Where Are We Now?
“Valentine's Day” - O altă piesa foarte puternică de pe “The Next Day”. Ca în cazul multor creații ale lui Bowie, nici aceasta nu este ceea ce pare. În timp ce titlul îl indică drept un cântec de dragoste, “Valentine's Day” a fost foarte probabil inspirată de un masacru armat, iar Valentine este chiar atacatorul. “Valentine told me how he feels/If all the world were under his heels/Or stumbling through the mall”, spun versurile.
“If You Can See Me” - Una din piesele mai puțin reușite ale albumului ca și compoziție deși versurile sunt ca de obicei la înălțime. Începutul este reușit și construiește un sentiment de anticipație, însă refrenul liniar nu are amplitudinea necesară pentru a completa cântecul.
“I'd Rather Be High” - O piesa foarte bună, care debutează cu un ritm de chitară foarte pronunțat, iar vocea lui Bowie este însoțită de backing vocals în refren. Piesa este cântată din perspectiva unui soldat din Al Doilea Război Mondial, care nu înțelege de ce este acolo: “I'd rather be dead or out of my head/Than training these guns on those men in the sand.” Aceasta este singura piesă de pe album în care Bowie își exprimă părerea cu privire la războaie, în care le-am putea include și pe cele purtate recent în tari ca Afghanistan sau Irak.
“Boss Of Me” - O piesă care curge fără efort, delicios de necomplicată și cu un ritm amețitor. Pare un cântec de dragoste de tinerețe, de fapt un cântec de împăcare cu iubita, de unde și versurile optimiste, chiar exaltate. “We fly through the night/With tears on your lips/Life has your mind and soul/It spins on your hips.”
În “Dancing Out in Space”, Bowie explorează din nou unul din leit-motivele operei sale, cosmosul. Dacă în “Is There Life On Mars” sau “Space Oddity”, spațiul simbolizează dorința arzătoare de a evada sau izolarea înspăimântătoare, aici este văzut ca un loc al tăcerii. Paradoxal, Bowie face referire la belgianul Georges Rodenbach, un poet simbolist al tăcerii, visurilor și impresiilor fugitive în versurile unui cântec cu o cadență foarte ridicată și puțin introspectivă.
“How Does The Grass Grow” - Din nou, una din piesele înșelătoare, în care tempoul alert și dansabil ascunde un substrat macabru. În timpul perioadei petrecute în Berlin, Bowie a declarat “Am nevoie de teroare, sub orice formă” (I need the terror, whatever it is). Această piesă pare să vină în sprijinul acestei afirmații deoarece abundă în simboluri funebre - cimitir, prezența morții și cuvântul “sânge” repetat obsesiv - bine deghizate de un “la la la la” îngânat optimist.
“You Will Set The World On Fire” - Un cântec care nu își îndeplinește potențialul. Începe atrăgător, însă refrenul pare că nu își găsește locul în cadrul cântecului. În ciuda unei porțiuni instrumentale reușite, ar putea să lipsească de pe album, în opinia mea.
“You Feel So Lonely You Could Die” - Este o piesă de referință pentru “The Next Day”, în care sentimentele de singurătate, vină, sufocare, ură și tristețe ating apogeul. Aluzii la sinucidere apar în practic aproape fiecare vers, până la final când totul deja devine explicit în versul “Death alone shall love you”.
“Heat” este cântecul cu care Bowie a ales să încheie albumul într-un mod foarte potrivit. Împreună cu “Where Are We Now” și “You Feel So Lonely You Could Die”, formează triada de piese introspective de pe album. Vocea lui Bowie ține rolul central fiind însoțită de instrumentație minimalistă ce creează o atmosferă plină de apăsare și tristete. Câteva acorduri de vioara nu vin decât să accentueze dramatismul. Această melodie este un exemplu perfect al conceptului ''less is more'' în care doar vocea și câteva acorduri bine plasate au un efect mai puternic decât o întreagă orchestră.
Albumul David Bowie - The Next Day - Bonus tracks
“So She” - Unul din cântecele care amintesc de opera sa anterioară, nu numai ca instrumentație, dar și judecând după registrul vocii visătoare, melancolică și mângâietoare în același timp. “So She” ar fi funcționat foarte bine în cadrul albumului și nu este clar pe ce criterii a fost lăsată ca bonus track.
“Plan” - Singura piesă instrumentală de pe “The Next Day”, care constă într-un ritm de chitară prelung cu câteva acorduri în fundal, ce creează o tensiune care nu își găsește eliberarea la final. Funcționează foarte bine în context, dar și independent.
“I'll Take You There” - Din nou, este neclar pe ce criterii a fost lăsată doar ca bonus track, chiar dacă este clar din versuri că a fost gândită ca o concluzie a albumului. Versurile “A mile to the future/Where tomorrow is king” sunt în strânsă corelație cu titlul albumului. Totuși, “I'll Take You There” este și o piesă plină de ironie despre individualitate și singurătatea celor care merg împotriva curentului, prin versurile “As we race through the dark/Past the really good people/Who do what they're told.”
