Prin albumul "Amok", Yorke nu se îndepărtează prea mult de genul dance-electronic explorat în cel mai recent album Radiohead, numit "King of Limbs". Deși o comparație strictă între aceste două proiecte nu ar păstra simțul proporțiilor - în cazul "Amok" fiind vorba de un proiect personal al lui Yorke, fără imixtiunea unui alt membru Radiohead - poate fi o modalitate de a ne face o idee despre cât de mult cântărește cuvântul lui Yorke în Radiohead - și la o primă vedere, pare foarte mult.
Thom Yorke (Radiohead, Atoms for Peace) │ FOTO: TY www.facebook.com
Faptul că "Amok" este o continuare pe un anumit palier pentru "King of Limbs" este evident și din videoclipurile "Lotus Flower" (de pe "King of Limbs") și "Ingenue" (de pe "Amok"). În ambele, Yorke apare el însuși dansând, deși în decoruri diferite.
"Amok" distilează esența electronică a unor piese de pe "King of Limbs", cum ar fi "Bloom", "Feral", "Lotus Flower". Este o rătăcire bezmetică a lui Yorke pe tărâmul muzicii dance și electronice, cu influențe minimaliste din partea altor genuri muzicale. Pentru a pune punct unei comparații dusă deja prea departe, în ciuda a ceea ce ar putea sugera numele său, "Amok" (care s-ar putea traduce ca "bezmetic," "scăpat de sub control") - este mai omogen decât "King of Limbs", atât din punct de vedere a construcției pieselor, cât și ca instrumentație.
Artwork - Atoms for Peace - AMOK
Pentru acest album, Yorke a lucrat cu nume mari ale scenei muzicale: Flea, basistul Red Hot Chili Peppers, Nigel Godrich, vechi producător și colaborator al Radiohead, Joey Waronker, toboșar în trupele Beck și REM, precum și Mauro Refosco, percuționist în Forro in the Dark.
Într-un interviu cu actorul Alec Baldwin, solistul Atoms for Peace a explicat că a fost un proces creativ diferit de felul în care se desfășoară lucrurile la Radiohead. Yorke a venit cu piesele deja schițate pe calculator, iar trupa a luat ființă în funcție de aceste cântece și de unde dorea el să ajungă cu ele. Însă, în ciuda acestor muzicieni renumiți, "Amok" este surprinzător de minimalist - a nu se înțelege simplist - și de multe ori pare că nu reușește să pună în evidență la maximum talentul celor implicați.
Thom Yorke
Totul era parte dintr-un plan, dacă ar fi să judecam după cuvintele lui Yorke: "one of the things we were most excited about was ending up with a record where you weren't quite sure where the human starts and the machine ends" ("Unul dintre lucrurile care ne entuziasmau cel mai tare era să sfârșim cu un album unde nu erai prea sigur unde începe omul și unde se sfârșește mașina").
Piese ca "Default", "Ingenue" sau "Judge Jury and Executioner" alcătuiesc structura de rezistență a albumului. "Default" este primul single de pe "Amok", și după cum ne-am obișnuit în cazul lui Yorke, versurile ambigue duc la formarea unor opinii diverse. Unii interpretează piesa ca vorbind despre o relație bolnăvicioasă, în timp ce alții consideră că face trimiteri la dependența de droguri.
Audio: Atoms for Peace - Default
Pentru "Ingenue", Atoms for Peace a filmat și un videoclip, care reia tema dansului pe care o întâlnim și în "Lotus Flower" ("King of Limbs"). Yorke apare dansând în ambele videoclipuri, deși în ipostaze diferite. Mai mult, clipul "Ingenue" a fost regizat de Garth Jennings, iar coregrafia videoclipului a fost semnată de Wayne McGregor, amândoi lucrând și cu Yorke pentru "Lotus Flower".
Videoclip: Atoms for Peace - Ingenue
"Judge Jury and Executioner" debutează pe acorduri de sintetizator și chitară acustică. Yorke vorbește despre persecuție în versuri ca "Just can't talk or reason with my executioner" sau "When darkness follows/And no tomorrows" și face o asociere între "judge and jury, executioner".
Audio: Atoms for Peace - Judge Jury and Executioner
"Amok" este un experiment electronic în mai multe straturi, în care ritmurile se frâng, fraze muzicale subversive preiau controlul și se erijează în tema principala a pieselor. Însă totul ar fi fost doar un exercițiu steril de instrumentație dacă peste toate acestea nu s-ar fi suprapus vocea lui Yorke. Timbrul său fragil și melancolic conferă căldură și sensibilitate, este partea umană a unui material destul de "tehnic". Poate singurul lucru care poate fi imputat acestui album este că nu "se pierde", că nu își dă frâu liber - sau mai bine spus, că nu lasă mai mult spațiu de manifestare "omului" și mai puțin "mașinii".
