Cu o virgulă înaintea necunoscutului, muzica și versurile se agață de palpabil. E-o trăire ce se zbate între viață și neființă, între prezent și trecut, între semnificație și goliciune, un perpetuum mobile de stări sufletești ce se hrănește cu energie internă prin combustie. Din minor în major, piesele se înlănțuie alcătuind o colecție ce merită ascultată și trăită pe îndelete, luntrea ce plutește între rațiune și irațional purtând ascultătorul de la abis la zenit. Asemenea curgerii unei ape ce limpezește pietrele, lăsându-le neclintite în urma sa, muzica de pe albumul "Virgula" își face loc printre încrețiturile frunții precum un fluid, păstrând statornice în minte teme universale ca efemeritatea ființei umane și jertfa ca simbol al purificării spirituale. Călătoria începe pe "Drumuri vecine" și se încheie într-o zodie din lut. Luntraș este Alternosfera.

Albumul Alternosfera - Virgula

Nimic nu e întâmplător în sfera descrisă alternativ de "3", "Virgula" sau "14". Trilogia albumelor își prinde ancora de gând și simțire găsind cursivă înțelegerea părții din mijloc a puzzle-ului și intrigantă căutarea pieselor ce lipsesc. Din condeiul lui Marcel Bostan niciun cuvânt nu se așează în vers fără a i se găsi înainte sonoritate și nuanță. Simțul apartenenței la întreg răzbate atât la nivel instrumental, cât și conceptual, caleidoscopul de stări și teme completându-se reciproc fără a produce echivoc la nivelul fiecărui element în parte. Piesele au forța de a transmite mesaje de sine stătătoare, construind simultan universul albumului în ansamblu. Minuțiozitatea compunerii materialului discografic "Virgula" se poate observa la orice substrat, împletirea firească a ideilor și ritmurilor făcând insesizabil urechii efortul pus în slujba închegării lor. Este cu adevărat impresionant ceea ce reușește să facă Alternosfera - într-o industrie muzicală sufocată de goana după profit și saturată de plagiat, interesul pentru mesaj și muzică conectate trăirii interioare a rămas primordial de la începuturile trupei până în prezent.

Autograf Alternosfera pentru InfoMusic - Marcel Bostan

Tracklist "Virgula"

• "Drumuri vecine"

Zona de tampon dintre rațiune și irațional începe pe "Drumuri vecine", o metaforă pentru ceea ce rămâne în urmă după încheierea vieții. Văzută ca un drog ce îți limitează libertatea prin dependență, existența umană se încheie subit, lipsindu-te de orice lucru lumesc, material. Sonoritatea versurilor străbate până în adâncuri, abilitatea de a crea ecou în mintea și sufletul ascultătorului dând impresia unei conexiuni realizate aproape spontan. Energia piesei hrănește tonul grav, efectul produs fiind conștientizarea limitelor și revolta față de nimicnicia lucrurilor.

• "Lumină lacustră"

Introspecția continuă cu ultimele dorințe înainte de a începe călătoria către irațional și necunoscut. Ultimele "doruri" ale Alternosferei se apropie de cele eminesciene, cerul senin încărcat de stele fiind călăuză în adâncimile apelor ce vor înghiți cavoul. Rezonanța vocii pe accentuarea cuvintelor se plimbă din major în minor. Ideea de spațialitate este creată printr-un efect al clapelor, tobele și chitara menținând un ritm alert, progresiv.

• "Virgula"

Piesa ce dă titlul albumului merge pe un crescendo în ritm și gravitate, momentul apoteotic al trecerii către neființă fiind cerut de rațional și acceptat cu greu de irațional (inimă). Starea de alertă a situației scăpate de sub control este redată prin acordurile apăsate de chitară și ritmul rapid al tobelor. Cu o durată de 3,14 secunde, melodia este inima albumului prin simbolistică și mesaj.

• "Aruncă-mi"

Anxietatea omului înstrăinat de cele materiale se accentuează până la nebunie. Chitara, vocea, versurile planează asupra stării de apăsare interioară, muzica având rol de exorcizare a gândurilor ce nu-și mai găsesc liniștea în cotidian. Forța în articularea emoțiilor este mai mare decât cea din piesa anterioară, creșterea în ambitus permițând o mai bună reliefare a culmilor de stări sufletești.

• "Mută"

Cu un artificiu stilistic de adăugare a silabelor "ha" și "a" refrenul piesei capătă monorimă, dând astfel cursivitate piesei. Dacă adăugăm chitara și vocea lui Marcel Bostan ce se aude la capacitate maximă ajungem să ascultăm melodia din nou și din nou pentru a-i înțelege fiecare valență.

• "2 000 de ani"

Retrospectiv se cumpănesc în vers și intonație 2 000 de ani de existență a umanității. Solo-ul de chitară fură podiumul acestei piese, frazarea completând rima și ritmul.

• "O lume la picioare"

Îndepărtându-se de neliniștile interioare, perspectiva se schimbă și atenția se concentrează asupra exteriorului, privit cu detașare. Instrumentalul susține un oarecare calm, sound-ul acestei piese fiind ceva mai liniar comparativ cu cele anterioare.

• "Deja străină"

Cu inima în cumpănă și amintirea relației ce s-a încheiat, piesa introduce o nouă temă. Prezența feminină răstoarnă din nou universul interior provocând frământări și regrete. Piesa joacă rolul scrisorii de adio.

• "Două Eve"

Cu trimitere către păcatul originar, femeia este simbolul ispitei. Unirea Cerului cu Infernul poate fi privită ca o altă virgulă între două concepte ce impart iraționalul între bine și rău. Piesa curge cu cadență lirică susținută de complexitatea instrumentală și pronunția accentuată a ultimelor silabe.

• "Prea departe te simt"

Paleta emoțiilor se completează cu imboldul iubirii, ce pune în umbră agresivitatea primelor piese. Tonul este edulcorat, neliniștea întrebărilor existențiale fiind înlocuită cu goliciunea provocată de lipsa iubitei.

• "Manole"

Simbolul jertfei ce permite purificarea spirituală dă glas din nou neliniștii provocate de trecerea în neființă. Ignoranța este alternativa cerută cu insistență pentru a se feri de conștientizarea efemerității. Ritmul redevine alert, vocea crește în intensitate pe refren pentru a accentua versul: "Lasă-mi ochii larg închiși".

• "Ancora"

Viața este ancora ce ține legată rațiunea de irațional. Fără refren, tocmai pentru a-i indica semnificația, piesa este una de trecere, de intermediere între cunoscut și imaginar.

• "Sentință"

La Judecata de Apoi, omul este "trup din lut", sugerându-se astfel din nou efemeritatea și neputința în fața morții. Imaginile din timpul vieții ce au rămas întipărite în minte se perindă fragmentate, amintind în momentul punerii "virgulei" de anii care s-au încheiat. Piesa întră în vers fără introducere instrumentală, sugerându-se lipsa răgazului în fața sentinței.

• "Final (o zodie din lut)"

Cântată cu un ton mai sus, piesa ce încheie "Virgula" face intrarea către irațional. Zodia din lut este a omului, unică și supusă acelorași legi ale existenței. Egalitatea în fața morții este ultima temă din paleta cu nuanțe de gri a Alternosferei.

Autograf Alternosfera pentru InfoMusic - Anatol