"Take This Lonely Heart" poziţionează mai mult ca niciodată Nothing But Thieves drept noul Placebo. Timbrul e în total alt registru, deşi imaginea de androgin a solistului se potriveşte cu cea a lui Molko cumva. Tobele şi chitara sunt la fel de frenetice ca pe primele albume Placebo, iar comparaţiile pot continua. Acest single este ca un roller coaster, alternând între porţiuni triste şi lente şi o frenezie demnă de punk-rock.
Este un crescendo şi un picaj de emoţii, care induc o tristeţe activă, o angoasă hiperactivă prin ascultare. Acest release vine după "Forever & Ever More", single care debuta la finalul lunii trecute. După un turneu extins de promovare pentru albumul "Broken Machines" britanicii ne-au surprins cu acest EP nou. Acel release a avut peste 100 de milioane de stream-uri pe Spotify şi 155.000 de copii vândute fizic la nivel global.
Producţia ultimelor materiale discografice Nothing But Thieves este înţesată de talente speciale: Jim Abiss (a lucrat cu Arctic Monkeys, Kasabian sau Adele) sau David Sardy (Catfish & The Bottlemen, Oasis, Royal Blood). Acest EP s-a născut din emoţiile resimţite pe parcursul ultimului turneu, care a fost foarte lung, solicitant şi fără pauze. Unele trupe resimt stresul când scriu şi compun în aceste condiţii, dar nu şi Nothing But Thieves.
Chitaristul Joe Langridge-Brown declara recent ca piesele au fost scrise şi înregistrate într-o lună. Totul între concertele turneului din Austrialia şi Thailanda. Artiştii s-au limitat în mod intenţionat şi au creat presiunea necesară pentru a imita condiţiile unui demo al unei formaţii la început de carieră. Au ieşit 4 piese excelente pe un EP care se adăugă unei discografii de 2 albume pentru tânăra trupă.
Pe Nothing But Thieves i-am auzit la Summer Well 2017, cântând "Sorry" şi "Amsterdam" exact la apusul soarelui. Au urcat pe aceeaşi scenă cu The Kills, Metronomy, Birdy sau Interpol.
