Bună, Adda. Bine ai venit la noi.

Bine v-am găsit.

Proiectul ”Stările Addei”, început în 2015, a ajuns anul trecut la cel de-al doilea sezon. Care este starea Addei acum, în 2017?

Sunt foate nerăbdătoare să lansez albumul. Asta este starea mea: de nerăbdare. Pentru că am foarte multe piese și foarte multe proiecte și foarte multe planuri și trebuie să găsim ordinea cea mai bună în care să le arătăm lumii. De aceea, Stările Addei - sezonul 3 o să apară abia anul următor. Deși am vrut să lansez în fiecare an câte un sezon, am zis că e prea mult să lansez și Stările Addei, un proiect ce implică mai multe idei de piese, și albumul, să nu fie prea mult.

Să aibă timp publicul să digere.

Exact, mai ales că o să fie multe piese noi pe album. De fapt tot albumul va fi compus din piese noi, nimic vechi.

De doi ani ai propriul studio, Baladda Records. Cum s-a reflectat această schimbare în viața ta artistică?

Mă simt mai liberă să mă exprim. Bine, și înainte, când aveam idei de piese, mergeam și le lucram la studio, dar e altceva când știi că ți-ai făcut studioul tău, cu mâna ta, și ai muncit acolo.

ADDA

Inspirația poate veni în cele mai neobișnuite momente. Care a fost cel mai ciudat context (loc și moment) în care ți-a venit inspirația pentru o piesă?

Pot să dau un exemplu concret. La ”Nu plânge, Ana”, jumătate de piesă a fost scrisă când eram în duș. Am ieșit din duș cu prosopul pe mine: <<Gata, gata, gata! Dă-mi o foaie și-un pix.>>. Eu aveam textul în minte și linia melodică, pentru că o cântam în baie. Dar după aia trebuia notată undeva, să nu cumva să uit. Eu de obicei țin minte cam tot ce zic, dar notez. Și a doua strofă a venit în drum spre un concert. Am trecut pe lângă un copac și a venit a doua strofă. Și mai am o piesă pe album care a fost scrisă tot așa, în duș. De obicei noaptea îmi vine inspirația, când e liniște.

Noaptea e un sfetnic bun.

Da. Și am și pianul în față. E frumos.

Ai lansat de curând piesa ”De dorul tău”. Ce te-a inspirat să o scrii și ce ți-ai dorit să transmiți publicului?

Piesa ”De dorul tău” e destul de melancolică, ca mesaj. Povestea prin care am ajuns să scriu piesa asta este foarte funny. Are legătură cu soțul meu, care a plecat să joace FIFA, la o săptămână după ce am născut, și...Bine, el a plecat să joace în studio, care e deasupra casei, practic. Și i-am spus: <<Am să mor de dorul tău>>. Bine, am zis așa, în glumă. Nu vorbeam serios. Și m-am gândit că e foarte tare ”duma asta”, să o folosesc într-o piesă, și m-am pus la pian, și a ieșit piesa. Ea are un mesaj melancolic, dacă ați ascultat, v-ați dat seama că este vorba despre un cuplu, care trece prin mai multe greutăți în relație și, din păcate, cei doi ajung să se despartă.

Acolo a fost imaginație, nu caz real.

Exact, exact. Noi suntem bine, avem un bebe, suntem foarte ok.

Dacă nu ai face muzică, ce alt domeniu artistic ai aborda pentru a-ți exprima emoțiile?

Aș scrie. Cărți, probabil.

Poezie?

Poezie...nu știu, nu cred că aș putea să scriu poezie fără să o cânt. Așa că mai bine povești. Am început deja să scriu o carte. De mulți ani. După care am vrut să fac și un film de scurtmetraj. Dar nu se știe, poate o să se realizeze și lucrurile astea într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Nu știu când, dar știu că o să se realizeze. Da, cred că aș fi scris. Și oricum, o să fac asta, până la urmă.

Ce muzică ai în playlist acum?

Sincer, când ajung acasă îmi place să stau în liniște. Și n-am mai ascultat muzică de foarte mult timp. Stau toată ziua în zgomot și când ajung acasă vreau să fie liniște. De obicei, îmi place să ascult chillout, Buddha bar, mixuri din acelea chill out, care mă calmează și-mi dau inspirație, ca să pot să creez muzică. Inspirația vine din liniște, nu din gălăgie.

Numește un obicei / tabiet la care nu ai putea să renunți și un altul la care ai putea renunța cu ușurință, dar nu ai făcut-o până acum.

Cafeaua de dimineață. Nu cred că aș putea să renunț la ea. Cred că simțiți și voi. Cred că vă dați seama ce-ar însemna să renunțăm la cafeaua de dimineață. Și ceva la care aș renunța ușor...dulciurile. Eu sunt omul extremelor: ori mănânc două ciocolate mari, întregi, ori deloc. La mine nu există ”mănânci o bucățică, de poftă”. Nu. Ori mănânc tot, ori nu mănânc. Dar eu, dacă îmi pun ceva în cap (reușesc)...și acum am slăbit 22 de kilograme...și nu i-am spus lui Cătă: ”Nu mai cumpăra lucruri prin casă”. Mâncare, gen, ca să mă pot abține eu. Dacă îmi pun în cap ceva, poți să faci orice, nu mă clintești. 

Am observat cu toții, încă de la primul single, că ești o persoană ambițioasă. Care este următoarea barieră pe care ti-ai propus să o depășești?

În viața asta de artist și în industria asta, în fiecare zi ai câte o barieră. În primul rând, te lupți cu tine ca să te poți expune în fața oamenilor. E cel mai greu lucru pe care poți să-l faci. E ca și cum te-ai dezbrăca și ai alerga gol pe la Universitate. Asta se întâmplă când ești artist și îți pui trăirile și emoțiile și te arăți așa cum ești în fața oamenilor care, vor, nu vor, judecă. Și cred că ăsta e cel mai greu obstacol pe care trebuie să-l treacă toți artiștii din România.

Să renunțe cumva la intimitate?

Nu neapărat. E foarte greu să te expui.

ADDA

Cum ai defini succesul?

Pentru mine, succesul înseamnă, sau simt că am succes atunci când piesele mele își fac treaba, în sensul că ajung la sufletele oamenilor. E adevărat că atunci când ai un Number One și iei premii și ești foarte difuzat, poți să zici că ai succes. Dar dacă stăm să ne gândim în profunzime, eu m-am apucat de muzică ca să transmit niște mesaje și să ajung la oameni.

Mă bucur foarte mult că pe YouTube am aproape 160 de milioane de vizualizări, ceea ce înseamnă foarte mult, și 330 de mii de subscriberi. Pe canalul meu de YouTube este doar muzica mea. Asta înseamnă că oamenii care au dat subscribe au venit doar pentru mine și lucrul ăsta mă bucură foarte mult. Și le mulțumesc!

Ai putea să ne spui, în încheiere, ce lansări pregătești pentru perioada următoare?

Următorul single va fi o colaborare cu un artist din zona mai underground. Mult zis underground, pentru că orice piesă underground care prinde, devine comercială. Termenul de underground și comercial, în România, cred că e prost înțeles. Și peste tot, probabil. Este un artist pe care eu îl apreciez foarte mult. E un artist în adevăratul sens al cuvântului. Nu pot să vă zic încă (cine), pentru că e surpriză, dar se va lansa, cred, prin septembrie. Urmează să filmăm videoclipul, în curând. Urmează albumul. Stările Addei, anul următor, probabil pe la început. Nu știu, să vedem cum merge și albumul și cum reușim să-l lansăm. Multă treabă.

Mulțumesc pentru interviu și așteptăm cu interes colaborarea din septembrie.

Și eu vă mulțumesc.

Adda

Q & A

Vacanță la mare sau la munte?

Depinde de stările Addei. Uneori îmi place să caut liniște la munte, să mă relaxez, dar îmi place foarte mult marea. Nu știu ce pot să răspund la întrebarea asta. Amândouă.

Un show de divertisment la TV sau un film la cinema?

Cred că un film. Pentru că eu am o viață destul de agitată și în momentele în care am puțin timp liber, vreau să îl petrec în liniște, relaxându-mă. Citesc, mă plimb, mă uit la un film, sau stau acasă, pur și simplu.

O zi relaxantă în familie sau o ieșire în oraș cu prietenele?

O zi relaxantă în familie.

Concediu într-o țară exotică sau o zi productivă la studio?

E interesantă întrebarea asta, pentru că n-am fost niciodată în vacanță. Când am ieșit din țară, am ieșit să cânt. N-am fost niciodată să spun că stau și mă relaxez și atât. Așa că nu știu ce să răspund, e tricky. Că la studio e wow, e cea mai mare bucurie din lume, la studio și pe scenă, dar vreau și o vacanță...așa, cum de vreo două luni.

În momentul ăsta ai înclina mai mult înspre vacanță?

Sincer, da. Mă gândesc...am vreo 40 și ceva de piese nelansate. Este timp.

Copilărie sau adolescență?

Nu mă pot decide.

Activități spontane sau planificate?

Spontane. Pentru că la noi, oricât de mult am încerca să planificăm lucrurile, nu ne iese. Așa e stilul nostru de viață, dar ne place așa.

Critici constructive sau aprecieri?

Uneori ai nevoie de aprecieri, ca să ai mai multă încredere în tine, să mergi în față. Așa cum am spus, e greu să te expui. Și criticile constructive sunt bine venite, dar depinde cum îți spune lumea lucrurile alea. Pentru că sunt mulți oameni bine intenționați, dar îți spun lucrurile, ți le trântesc așa...tu le înțelegi greșit și te inhibi și mai tare și faci și mai rău.

Vis sau realitate?

Evident că o să aleg vis, pentru că dacă n-aș visa, n-aș putea să creez. Pe mine, realitatea mă ține cu picioarele pe pământ. Na, sunt flower power, în lumea mea, dar cobor apoi la cele pământești, ca să mă ocup de copil, familie și de toate cele.

Cum te-ai descrie într-o frază?

Haos. Da' cred că-s de treabă.

Care este locul tău preferat din București?

Îmi plac parcurile. Parcul IOR. Când am stat în zona respectivă, mereu mergeam să mă plimb pe acolo. Mie îmi place liniștea, ți-am zis: natura, parcuri.

”Nu plânge, Ana” sau ”Îți arăt că pot”?

”Îți arăt că pot”.