BTLIVE - Concert Coma
Vocea României 2017, sezon 7Află noutăți despre Vocea României 2017 Ștefan Bănică: "Sunetul instrumentului live n-o să fie niciodată înlocuit" - VIDEO INTERVIU Poze concert Sting la Cluj Napoca - 2017 INFO CONCERT:
Hiromi feat. Edmar Castañeda
INFO CONCERT:
Direcția 5
Poze: Concert VAMA - lansarea albumului "Better" - București 2017 INFO CONCERT:
Electric Castle Festival 2018

The Kryptonite Sparks (în litere gold): "We have the dream job" - VIDEO INTERVIU

Nu și-au dorit de mici să fie muzicieni, însă acum fac exact ceea ce le place. ”We have the dream job”, ne-au mărturisit Răzvan și Rareș de la The Kryptonite Sparks, o formație de indie, alternative și hard rock ce a reușit în doar câțiva ani să se facă auzită nu doar în țară, ci și peste hotare. Au în palmares titlul de ”Best Alternative Newcomers”, primind aprecieri atât din partea publicului, tot mai numeros la concerte, cât și a oamenilor din industrie, Adrian Despot fiind pe aceeași lungime de undă cu membrii trupei în privința direcției sonore. Am încercat să-i cunoaștem mai bine pe oamenii din spatele muzicienilor de pe scenă, așa încât am vorbit despre momentele frumoase și amuzante din perioada de început a trupei, despre benzi desenate și filme nereușite, guilty pleasures, hituri, și situații ipotetice cu sâmbure de adevăr. Am râs, am povestit, iar din culori și contraste au ieșit la iveală litere gold.

Bună, băieți! Bună, Rareș! Bună, Răzvan! Bine ați venit la noi. Pentru că nu ne cunoaștem încă foarte bine, m-am gândit să apelez la o întrebare despre vreme, ca să spargem puțin gheața. Ce ați făcut de furtuna asta?

Răzvan: Eu am dormit foarte bine. Noi stăm în sudul Bucureștiului, mai exact în Popești. Acolo, aparent, nu a ajuns ciclonul. Mama, suntem bine. Safe. Da, am dormit.

Rareș: Eu am dormit, după care m-am trezit și am citit puțin și m-am uitat afară. Am văzut că nu plouă și cam atât.

Răzvan: Când m-am trezit am postat ceva pe Facebook și eram: <<Asta a fost?>>. Și după aia mi s-a zis că mai prin centru au fost niște probleme.

Citisem undeva că vă plăceau materiile exacte când erați mai mici. Răzvan a fost la liceul de mate. Cum se face că ați ales muzica, în final, și nu ceva din zona materiilor exacte?

Răzvan: Nu știu ce să-ți răspund exact. Așa a fost să fie. Da, într-adevăr. Când am dat la liceu, am dat la mate-info cu engleză și mă gândeam să urmăresc o carieră în programare. Ceva pe informatică. Dar după aia mi-am schimbat un pic planurile și m-am transferat la un liceu cu un profil vocațional. Am făcut muzică și cred c-a fost mai bine așa. Nu știu cât de bun informatician aș fi fost.

Te-a influențat cineva în sensul ăsta (al muzicii)?

Răzvan: Nu. Pasiunea asta pentru muzică crescuse și începusem să petrec foarte mult timp ascultând muzică și cântând și alte activități din domeniul ăsta și renunțasem să mai studiez la mate, la info...deja începusem să iau note proaste. Așa că am zis că e mai bine să nu mă mai chinui acolo și să fac ce-mi place.

Rareș: Eu când eram mai mic, gen printr-a 6-a, a 7-a, cred, eram super atras de fizică, în special. Și încă îmi place fizica, dar nu mai studiat îndeajuns ca să fiu ok cu cunoștințele. Și când am dat la liceu, am dat direct la liceul de muzică, ceea ce a însemnat moartea a tot ce înseamnă materii exacte.

Când ați avut primul concert? Și cum a fost? 

Răzvan: Stai să-mi amintesc. Nu mai știu exact anul, dar știu că a fost la un bal al bobocilor, la Casa Sindicatelor din Botoșani, și a fost la balul liceului meu. A fost drăguț. Cântam împreună de o lună, două. Făceam doar cover-uri. Nu cred că aveam nicio piesă scrisă atunci. Dar a fost foarte mișto. Știam publicul. Au urcat la un moment dat pe scenă cu noi. A fost mișto.

Mai țineți minte după ce piese făceați cover-uri?

Răzvan: Ştiu că am făcut după Kings of Leon. Era tranding atunci.

Rareș: Mi-am adus aminte pe ce piesă au urcat oamenii pe scenă. Şi anume...Shall I say it?

Go on..

Rareș: Era de 8 martie... Era ”Ți-am dat un inel”. There you go. Și au venit toți oamenii și au cântat în cor ca în filmele indiene.

Vă mai amintiți ce piesă ați tras prima oară într-un studio?

Răzvan: A fost clar primul EP. Dar nu mai știu ce piesă am tras prima oară. Cred că ”Scântei”. Da, cu ”Scântei” am început să explorăm ce înseamnă viața de studio. Care e total diferită de ce ne așteptam. Nu văzusem niciodată un studio dinăuntru, în afară de pozele de pe net. Și ne-am trezit acolo cu niște profesioniști care făceau asta zi de zi și cumva a trebuit să ne adaptăm la realitatea lor, pentru că realitatea noastră era altceva. Da, ”Scântei”. Și a fost o experiență minunată. Am descoperit că în studio poți să explorezi foarte mult, spre deosebire de live, unde...și acolo ai o oarecare libertate..ți se permite să explorezi, dar în studio e altceva. E timpul tău, nu ai nicio presiune.

De care dintre momentele frumoase din cariera voastră de până acum v-ați bucurat cel mai mult. Și cum ați sărbătorit acel moment?

Rareș: Nu știu, sunt multe momente în care ne simțim super ok. Habar n-am. Răzvan?

Răzvan: De toate. Nu pot să arăt: <<Uite, acolo a fost mișto>>. Primul a fost foarte tare, pentru că au fost emoțiile alea de ”prima oară pe scenă”, cum te simți. Dar până la urmă...ultimul concert avut e cel mai interesant, pentru că îl ai acolo, în minte. De asta ne e greu să răspundem, pentru că am avut și concerte cu public numeros, care au fost bestiale, dar și concerte la care era public restrâns, cât sunteți voi aici, în studio. Și a fost la fel de mișto. Pentru că a fost ca și cum le-ai cânta prietenilor și te ascultă. Uite, un concert foarte mișto a fost în București. Cum se chema locul ăla? Când a început să plouă? (Răzvan către Rareș)

Rareș: Ă...Food Hood?

Răzvan: Da, Food Hood, în centrul Bucureștiului. Și a început să plouă și s-a ars instalația, efectiv. Și nu mai vedeai nimic, era seară. Și s-au apropiat oamenii de scenă. Cred că mai erau vreo 50 de oameni care au rămas în ploaie. S-au apropiat, am scos chitara acustică și am cântat acustic încă o oră, în ploaie. Uite, de exemplu, ăsta a fost un moment deosebit.

Ați făcut anul trecut un cover interesant după piesa Deliei, ”Ce are ea”. Nu am putut sa nu observ elementele de atmosferă din clip: sticlele sparte de pe jos, ținuta lui Răzvan, mash-up-ul cu ”Thunderstruck”. Care e povestea cover-ului, a clipului?

Răzvan: Cu o seară înainte auzisem piesa pentru prima oară și mi-a plăcut. Și nu stiu...a doua zi am zis: hai să facem coverul ăsta. Avusesem un accident cu o seară înainte: trăsesem niște rafturi puse foarte sus în bucătărie. Trăsesem de ultima farfurie, căzuseră alea pe jos, dar ne-a fost prea lene să curățăm. A doua zi, când am intrat în bucătărie, era haos. Și am zis: hai să profităm de haosul ăsta înainte să strângem. Și nu știam exact ce-o să cântăm, dacă o să facem piesa asta, sau altceva. Am ales piesa asta pentru că mi-a plăcut cu o seară înainte. A fost semi improvizat. Nu are o explicație filozofică, sau vreo legătură, pur și simplu așa a fost. Spontan. Și ținuta: o ținută lejeră, de vară.

Dacă tot vorbim despre muzică pop, aveți vreun guilty pleasure din zona asta?

Răzvan: Nu știu, neapărat, dacă e guilty pleasure. E una de la Nicki Minaj.

Not guilty?

Răzvan: ...E o piesă nebună, așa - ”Stupid Hoe”. Are basul ăla toată piesă. E o piesă interesantă.

Rareș: Sunt multe piese pop. Piesă de ascultat cu lanterna aprinsă..Uite, acum îmi vine în minte ultimul album de la Beyonce, care nu e guilty pleasure, e mișto - ”Lemonade”.

Sunt multe stiluri pe albumul ăla, nu doar pop.

Rareș: Piesele pop de pe albumul ”Lemonade”.

Așa, ca să fie guilty. 

Răzvan: Și ar mai fi piesele de la Taylor Swift. But I'm not guilty.

Sunteți fani benzi desenate. Aveți vreun super erou sau vreun personaj negativ preferat?

Răzvan: Personaj negativ..interesant. Clar ar fi ”Magneto”, dar el nu e neapărat negativ. Îmi place, adică e printre super eroii mei favoriți. Nu știu dacă e negativ, neapărat. Uneori mai face și belele. Sau Apocalypto, tot din X-Men.

Care a fost cel mai prost film făcut după benzi desenate?

Răzvan: ”Catwoman”. A fost groaznic. Ăla cu Halle Berry.

Rareș: Mie mi-a plăcut foarte mult seria ”Dark Knight” a lui Christopher Nolan. Și mi-au plăcut primele două: ”The Dark Knight” și ”The Dark Knight Rises”. Dar ultimul? What was that?

E vreun comic book neexploatat încă, după care v-ar plăcea să facă un film?

Răzvan: Nu știu ce să zic, nu am o experiență așa vastă în benzile desenate obscure sau cele mai puțin cunoscute. Suntem destul de mainstream, ne pare rău. Trebuie să admitem. Știu că majoritatea au un follow-up printr-un film, prin ceva vizual. Uite, foarte mișto e ”Watchmen”, care e mai puțin cunoscut, vizualizat. Dar e un film absolut incredibil. Atunci pe ăsta îl recomand: ”Catwoman”, după aia ”Watchmen”. Și puneți în balanță. Doar că ”Watchmen” e foarte lung. Da, deci nu ce să zic, pentru că nu știu foarte multe benzi obscure.

Dacă povestea trupei voastre ar fi prezentată într-un comic book, cine ar fi personajele pozitive, cine ar fi cele negative și care ar fi plotul, în linii mari?

Răzvan: U..deci, ne-am lupta cu drumurile naționale din România. În primul rând ăsta ar fi cel mai mare dușman. Noi am fi protagoniștii, categoric, benzile sunt ale noastre. Ăsta ar putea fi plotul: cum mergem noi și vezi dintr-o dată o groapă. Mergi cu 100 la oră și iei dintr-o dată o groapă. Trebuie să-ți folosești super puterea de oboseală de 6 ore cântat și să ...

Deci voi ați fi super eroii și gropile au fi personajele negative. 

Răzvan: Nu, de fapt super eroul ar fi mașina noastră, care ne-a scăpat de la multe pericole.

Și skill-urile de șofer. 

Răzvan: Bineînțeles.

Răzvan: Alt dușman ar putea fi niște cutii foarte mari cu scule pe care trebuie să le cărăm după noi și pe care noi le-am intitulat sugestiv ”morți”. Că are 120 de kilograme una, o cutie. Alea ar putea fi o provocare și ne-am putea folosi super puterile de a chema prietenii să ne ajute.

Rareș: La festivaluri, în puține cazuri, sunt oamenii care se ocupă de scenă. Se numesc tehnici. Și în unele cazuri, nu-s cei mai buni tehnici. Și aia ar putea să fie villains. The Kryptonite Sparks încearcă să cânte, au toate sculele pe scenă. Și ei sunt undeva, într-un colț: <<Hmm...Știți ce? Nu o să vă meargă. Astăzi clapele>>. Și noi împreună cu Vlad, sunetistul nostru, încercăm să ne luptăm cu el și să rezolvăm problema pentru public, care la sfârșit e: <<Uuu! >>

Da, foarte bun plotul. Și foarte realist.

Răzvan: Cine ne sponsorizează? Avem deja 5 episoade din The Kryptonite Sparks - The Comic Book.

Revenind la muzică: Adrian Despot v-a produs ultimul EP, ”Doi // A doua undă de bruiaj”. Cum a fost să lucrați cu el?

Răzvan: A fost surprinzător de mișto. Aveam imaginea asta a lui...nu știu care e imaginea lui. Eram un pic mai distanți, dar s-a rezolvat foarte repede, și am descoperit că e unul dintre cei mai profesioniști oameni din industria muzcală. Cel puțin din câți am întâlnit până acum, de departe. Ne-a ajutat foarte mult cu ceea ce înseamnă gândire obiectivă și de perspectivă și de deasupra. Pentru că noi, fiind și compozitori și cântând piesele alea de o mie de ori, le știam subiectiv și le știam pe de rost și nu mai vedeam nicio schimbare. Le vedeam ca atare. Astea nu se mai schimbă, așa sunt. Și a venit Adi și a zis: <<Hai să facem așa. Hai să mai facem așa>>. Bine, nu s-a modificat foarte mult la structură, poate puțin la interpretare, la nuanțare, la voce. Și nu știu, eu zic că a ieșit super mișto. Și tot el a și mixat albumul, pentru că deja se atașase foarte mult de piese și am încercat să mixăm la altcineva și nu ne-a plăcut. Și atunci a zis: <<O să-l mixez eu și o să-l fac cum trebuie>>. Și a ieșit super. Merci, Adi!

Veți colabora cu el și pe viitor?

Răzvan: Da. Am colaborat cu el și pe ultimul single, care se numește ”Ne Ascundem”. Acolo am și înregistrat la studioul Vița de Vie. Și cel mai probabil o să mai colaborăm și pe viitor, pentru că ne-a plăcut și îmi place că suntem cumva pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește direcția sonoră.

La ce lucrați acum?

Răzvan:  Suntem în perioada de compoziție. Zici că suntem Bach și avem părul..

Rareș: Uite încă un episod: The Kryptonite Sparks try on wigs.

Răzvan: Da, corect...Compunem, nu știm exact în ce formă o să apară următoarele materiale. Deocamdată suntem noi între noi acolo, în sala de repetiții, și încercăm să ”coacem” ceva nou. Să vedem ce o să iasă din cuptoarele de creație The Kryptonite Sparks.

Se întâmplă uneori ca atunci când pasiunea devine job să se piardă din entuziasm, din bucuria cu care faci lucrul respectiv? La voi cum e? Poate să fie muzica și pasiune și job simultan?

Rareș: Încă nu cântăm de destul de mulți ani încât să intervină chestia asta. Să înceapă să intervină chestia asta. Facem asta din plăcere 100%.

Răzvan: Ceea ce spui tu apare când simți că nu mai faci chestii noi. Și simți, cumva, că le-ai făcut pe toate. Dar asta e greșit, pentru că mereu, în fiecare zi te confunți cu ceva nou. Nu știu ce să zicem. Uite, ce ar fi enervant, e că, dacă vrei să fii profesionist, trebuie să respecți un program, nu mai poți să-l tratezi ca pe un hobby: dacă nu vrei să faci azi, faci săptămâna viitoare. Dar fiind tratat ca un job, trebuie să faci azi. Dar până la urmă se descoperă plăcerea și mâncând.

Rareș: Bine, e uneori enervantă chestia asta, dar pe de altă parte, ne și ușurează foarte mult munca. Să fii profi și să faci chestiile la timp, îți ușurează munca din viitor.

Ați avut turneu în țară, dar ați cântat și în afară. Cum e publicul din afara țării?

Răzvan: Da, Interplanetary Endeavour s-a numit turneul. În 20 și ceva...sau 30 de orașe am cântat. Am ajuns și în Bulgaria, în Serbia, în Grecia și în Franța. A fost un pic ciudat, pentru că noi cântăm în română, și a fost cumva bariera asta lingvistică, dar s-a dizolvat la un moment dat, pentru că și muzica noastră live nu are o formă concretă. E improvizată, și de cele mai multe ori se schimbă și se schimbă imprevizibil și atunci captezi atenția publicului cu ceea ce faci instrumental, mai degrabă decât cu ceea ce spui. Bine, și linia melodică captează atenția, dar în principal, când ești atent la lina melodică, ești atent și la versuri. A ieșit mișto. Adică publicul s-a simțit bine. Ne gândim, într-adevăr, să facem un pas înainte și să compunem și în engleză, poate pe viitor. Nu renunțăm la compus în limba română, pentru că ne place și simțim că asta trebuie să facem, dar să avem și câteva piese în engleză, tocmai pentru a oferi cumva și publicului din afară o șansă de a se agăța de noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care ascultă, în primă fază, lirica și apoi trec la instrumental.

Dacă ar trebui să vă faceți cărți de vizită, cum se practică în mediul business, ce ați scrie pe ele, fiecare în parte?

Răzavn: Hmm...interesant. Răzvan Diaconu - Astrofizician. Și după aia...stai, că trebuie să fie și ceva jos. Deci asta scris mare, cu litere gold. Scris de mână, Răzvan Diaconu, astrofician. Nu, Doctor Răzvan Diaconu - Astrofizician. Și atât. Și pe spate, eventual, să fie o adreasă, dar să nu fie foarte explicită. Să fie o hartă cum e la pirați. Cu ”X” și desenezi străzile și nu scrii nimic. Pui doar un ”X” acolo.

Rareș: A ridicat ștacheta destul de sus...Cu literele alea gold...Aș scrie Rareș Diaconu și după aia numărul de telefon.

Răzvan: Numărul meu de telefon (râde)...

Rareș: Pentru că, teoretic, ar tebui să știe lumea cine ești..

Da, da, am înțeles ideea.

Rareș: Și în litere gold. Uite.

Multe dintre piesele care au devenit hituri de-a lungul timpului au fost compuse într-un timp destul de scurt. Voi ce părere aveți: dacă o piesă merge repede, e un semn că o să fie hit?

Rareș: Eu mă gândeam că nu știu dacă există o legătură directă între chestiile astea. Cât timp durează, cât se lucrează la o piesă și cât de hit este. Adică na, nu există un hitometru. Dar, de exemplu, ”Golanii”..”Și golanii beau ceai”, care la noi a prins destul de ok, a fost făcută de Răzvan într-o dimineață. Și atât. Dar asta nu înseamnă că de asta a prins bine.

Răzvan: Știu cumva ce zici, dar nu e nicio rețetă. Adică există ”fabrici de hituri”, în care lucrează 50 de producători într-un studio și au toate rețetele știute, se aplică, și bang, iese hitul pe tavă. Dar sunt și artiști care lucrează la piese care le plac nu neapărat gândindu-se la public. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, pentru că, până la urmă, tu vrei să auzi și ce vrea artistul să audă și el. Nu vrei să auzi ce crede artistul că ai vrea tu să auzi. Și atunci, nu știu, în cazul nostru, sunt piese care ”au apărut”. Să zicem că ”au apărut”, că au venit ca peste noapte. Hai să lucrăm, ne-a venit o idee, și au ajuns la noi foarte repede. Și sunt piese la care ne-am stors creierii mai mult timp, nu știu dacă e neapărat o corelație.

Nu mă refeream neapărat la mindset, în sensul că te gândești că o să fie hit, ci la faptul că anumite idei bune vin, pur și simplu, deodată.

Răzvan: La noi, coincidența face că ”Scântei”, ”Ne ascundem” și ”Golanii” au apărut destul de repede, destul de natural. Dar acum, gândindu-mă, nu știu ce piesă n-a apărut așa. Cred că la ”Scântei”, totuși, am avut pauză de o lună, în care am lăsat-o în stand by, că nu găseam bridge-ul ăla. La un moment dat a venit și ăla.

A fost fi prima piesă pe care ați tras-o la studio. Poate de asta a durat mai mult.

Răzvan: A fost prima piesă ever.

Ce albume lansate recent vă plac? De la noi sau din afara țării.

Răzvan: Am ascultat ăsta al Lanei Del Rey, care e foarte mișto. Nu mai știu ce am ascultat recent. Am ascultat...cum se cheamă trupa aia din Germania?

Rareș: Bilderbuch.

Răzvan: Da, Bilderbuch. O trupă foarte mișto de pop, oarecum..interesant. Și atât nou, că în rest am început să-l explorez pe Bob Dylan. El e foarte nou...1963, 1964. Așa, stai, am ascultat ăsta nou de la Queens Of The Stone Age.

Rareș: Ăsta de la Foo Fighters mi-a plăcut foarte mult. L-am pus într-o seară, după ce am terminat repetițiile, și veneau piesele asa, hit după hit. Nu știu dacă le-a luat mult să le facă, dar oricum sunt faine.

Care era dream job-ul vostru când erați mai mici? 

Răzvan: Mi-am dorit să fiu actor. Dar nu știu să ”act”. Așa că m-am făcut muzician.

Și pe scenă e un act artistic.

Răzvan: Așa e, nu, glumeam. Asta am vrut să fiu când eram mic - actor. Și după aia cred că am vrut să fiu pompier..și după aia numai știu.

Rareș: Eu nu mai țin minte care a fost primul job pe care mi-am dorit să-l am, dar știu că atunci când eram într-a 8-a, era obiectul ăla - educație tehnologică, și nu știu de ce vorbeam cu profa de tehnologie și-i ziceam că o să mă fac informatician, și-o să stau acasă, și-o să muncesc la birou. Bine, nu trebuie să faci neapărat asta. Și mi-a zis că <<Nu, tu nu o să te faci asta. Pe tine te văd plimbându-te>>. Și parcă a fost profet doamna profesoară. Pentru că asta facem acum.

Și care e dream job-ul acum?

Rareș: Muzician la TKS.

Răzvan: Da, chiar aș vrea să spun că we are grateful pentru chestia asta, pentru că nu pot să vreau mai mult decât ceea ce facem acum. Deci tot ce putem să ne dorim este să reușim în ceea ce facem și să ajungem la cât mai mult public și cam atât. We have the dream job that we want.

Rareș: Da, chiar e un job, pentru că e o chestie la care trebuie să muncim tot timpul și să învățăm lucruri noi tot timpul, ca să iasă piesele mai bune, să fie sunete noi.

Dacă ați lucra la radio, ce piesă ați pune după buletinul de știri?

Răzvan: (Râde) Aș pune o piesă populară foarte rapidă, din aia cu <<ttr, ttr, ttr>>. Deci dimineața la 7, când deschid oamenii radio-ul, aia să audă. Deci aia cred că i-ar trezi pe mulți cu zâmbetul pe buze.

Rareș: Depinde cum e buletinul de știri. Ai putea să pui în funcție de stare. Dacă se anunță o furtună, să pui...

Răzvan: Tot aia (piesa din muzica populară) .. (râde).

Ce v-ați dori să simtă publicul care vă ascultă muzica?

Răzvan: Nu știu...nu am putea să ne dorim nimic pentru ei, pentru că sunt sentimentele lor. Dar pot să vă zic ce simțim noi când ascultăm altă muzică, spre exemplu cum zicea Rareș de Foo Fighters. Simțea că parcă curgea totul, parcă era fluid. Știi, momentul ăla când ți se ridică părul de pe spate și uite, ăla e un sentiment frumos, pe care-l simțim când ascultăm o muzică care ne place.

Interviu TKS@InfoMusic

Interviu [email protected] (Foto: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro)

Rareș: Da. Așa e, adică nu poți să zici ceea ce vrei să simtă publicul pentru tine, pentru că fiecare simte ce simte în momentul respectiv. Nu știu, de multe ori muzica poate să-ți dea motivație să faci ce vrei tu să faci, sau să te ridice din pat. Alteori, te face să stai în pat și să te simți foarte bine.

Răzvan: Uite, de exemplu asta e curios, pentru că unii oameni, când sunt triști, ascultă muzică tristă. Alți oameni, când sunt triști, ascultă muzică să-i scoată din starea aia, să fie total diferit.

Rareș: Muzica tristă, când ești trist, e ca o păturică călduță, așa.

Răzvan: Da, dar te ține în starea aia de tristețe. Aș recomanda cumva ceva să te scoată de acolo..Asta doar dacă ești un pic masochist și vrei să rămâi acolo, în stadiul ăla, trist. Ce vreau să spun e că percepția muzicii e diferită de la persoană la persoană și fiecare are dreptul să asculte și să simtă ce vrea.

Vă mulțumesc mult pentru interviu. Aveți un mesaj pentru public, de încheiere?

Răzvan: Da. Dacă tot ne-ați ascultat așa de mult, intrați pe site-ul nostru, TheKryptoniteSparks.com și acolo găsiți foarte multe informații. Urmează să lansăm o nouă serie de merch. De asemenea, suntem foarte activi și pe Facebook și pe Instagram, așa că dați un like, sau un subscribe, sau un follow. Vă pupăm.

Interviu TKS@InfoMusic

Interviu [email protected] (Foto: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro)

Citește mai multe despre The Kryptonite Sparks
Raluca Chirilă este Editor la InfoMusic.ro.
Citește și alte articole ale autorului.
CLOSE
CLOSE