pop

Mihail: "Am început să lucrăm la primul nostru album"

Muzica e o stare. Ea se simte, se trăiește. Asta a vrut să ne transmită Mihail în piesa “Who you are” și urmează să o facă și cu următoarele piese, parte dintr-un prim album. Artistul a făcut ușor, ușor trecerea către un sound experimental, care îl reprezintă și prin intermediul căruia reușește să se cunoască mai bine. Pentru el, viața se pictează în culori, iar din când în când în alb negru, "precum un monolog interior". Vă invităm să aflați mai multe detalii în interviul de mai jos.

Publicat

acum 7 ani

11/10/2017

Ispas Ingrid, redactor InfoMusic

Share pe Facebook

Comentează

Bună Mihail și bine ai venit la Infomusic.
Bună, Ingrid și bine v-am găsit. Și mersi pentru invitație.

Odată cu noua piesă ai pregătit un nou tip de show. Cum a fost să treci de la formula solo la formula extinsă?
A fost cu plăcere, cu entuziasm, ne-a luat ceva timp să asimilăm noile jucării, dar a fost un proces foarte fascinant. Ne place cum decurg lucrurile, dar în același timp realizezi că ai nenumărate alternative în a crea și îți dai seama cât de mare e potențialul și îți dai seama cât de mult timp îți fură să asimilezi toate jucăriile. Am senzația că mă transform într-un DJ la un moment dat, butoane o grămadă și trebuie să și cânți, știi? Provocarea e foarte mare, dar e foarte interesant, adică nu mă mai plictisesc cum era înainte cu chitară și voce. Era monoton și am simțit nevoia de ceva diferit. Și cam asta a fost alternativa și ne place.

Știu că urmează noi sesiuni “Lookout Tower acoustic session”. Ați găsit locurile unde vreți să filmați sau încă nu? La ce piese să ne așteptăm?
Vrem să lansăm câteva piese, tot în formatul “Lookout Tower acoustic session” și ne-am gândit să nu mai filmăm în Lookout Tower din Cluj, pentru că eram la un moment dat și ne gândeam în ce locație să filmăm și am zis: “Îți dai seama câte locații ar exista în România de care foarte multă lume nu știe și prin anumite sătulețe, comune, sunt chestii părăsite sau nu știu, biserici, fabrici, uzine, orice, care cred că sigur ar arăta foarte nice.” Și am făcut un anunț în care am rugat oamenii care știu să trimită poze, video, unde am putea să filmăm. E un concept experimental, sunt deliruri interesante, sunt câteva piese de stare, mai puțină voce, mai multă muzică instrumentală, dar sună destul de ciudat, știi? Și asta mi-a plăcut. Sper să fie primite.

În piesa “Who you are” trasmiți într-un mod foarte autentic regăsirea de sine. Bănuiesc că a fost o călătorie în care a trebuit să fii tu cu tine. Cum s-a simțit această călătorie?
A fost o regăsire de sine într-adevăr… cumva. Mă rog, piesa era compusă de acum cred că doi ani, dar legat de piesă, ce pot să zic… e o piesă senină, piesa încă are o energie senină încă de atunci când încă visam mult mai naiv. Dar cumva, acum am realizat despre ce era piesa de fapt, despre faptul că trebuie să fiu sincer în primul rând cu mine și cu ceilalți din jurul meu. Pentru că am realizat că foarte mulți oameni dragi sufereau din cauza faptului că nu eram sincer cu ei. Și cumva în piesă am vrut să accentuez monologul între tine și tine, stările alea în care tu vrei să zici ceva, dar te ține ceva legat și cumva prin dans vrei să accentuezi conflictul între ce ești tu și ce emani tu cumva.

De când ai devenit cunoscut in industria muzicală din România ai fost adesea întrebat dacă vrei sau urmează să colaborezi și cu alți artiști. Ai găsit-o până acum pe cea sau l-ai găsit pe cel cu care ai vrea să compui o piesă?
Sincer încă nu m-am gândit la chestia asta, adică știu că am tot fost întrebat doar că momentan am decis să nu mă gândesc la chestia asta pentru că nu simt să colaborez cu nimeni. Sunt încăpățânat un pic la faza asta, dar simt că e un drum pe care trebuie să îl percep singur, să îl simt singur, să îmi înțeleg drumul, unde vreau de fapt să ajung cu chestia asta, cu muzica. Și m-am gândit că dacă aș face un feat, o colaborare cu cineva m-ar direcționa într-o oarecare măsură. Și nu știu cu cine aș vrea să fac sincer, adică nu m-am gândit. Erau niște idei în copilărie că ar fi fain să facem feature cu nu știu ce artiști mari din lume, dar acuma încep să realizez că ori faci un feat din foarte mare plăcere că simți artistul dat și că ai norocul să “jamuiești” într-o seară cu el și să simți chestia așa, să fie natural, așa mi-ar plăcea, să vină de la sine. Nu aș vrea să profit pe chestia asta, să fie miza de marketing. Să fie acțiune pentru acțiune, nu acțiune pentru reacțiune, dar nu știu cu cine aș face, nu știu dacă aș vrea să fac încă. Sunt egoist și muzica pe care o cânt eu acum e un mod de a mă cunoaște pe mine, știi? Și cumva e un proces foarte important și de aia parcă n-aș amesteca lucrurile.

Mihail și Ingrid Ispas la InfoMusic

La un moment dat spuneai că drumurile, concertele, tot acest proces începuse să devină obositor. Ce înseamnă echilibrul pentru tine și unde îl găsești?
Da, așa a fost. A fost o perioadă destul de aglomerată în care deja nu mai eram conștienți de ce se întâmplă. Echilibrul înseamnă mult somn probabil, o stare fizică și psihică și spirituală foarte bine conectate între ele. Cred că vine din interior, de la inimă, pacea interioară, “the inner peace”, cred că asta se simte.

Atunci când scrii versuri e ca și cum ți-ai deschide sufletul. E dificil acest act artistic sau e mai degrabă eliberator?
E destul de dificil pentru mine să scriu versuri. Pentru mine, actul eliberator e atunci când compun muzica, melodia în sine. Cântecul e de fapt eliberarea. Versurile de multe ori sunt un pretext pentru oameni, ca să digere starea aia, ca să înțeleagă despre ce e piesa sau care-i direcția melodiei. Dar sunt momente când versurile vin de la sine, din interior așa, foarte ușor.

“Cât de ironic, o piesă alb-negru să trezească în tine atâtea culori” era un comentariu la piesa ta “Who you are” pe YouTube. Cum se simt experiențele de viață în cazul tău… în culori sau alb negru?
În culori, îți dai seama, e plină de culori. Am făcut vreo 5 ani de pictură și profesorul ne tot atenționa, “Uitați-vă cât de fain e creată lumea, cum fiecare detaliu e important și cum se combină lumina cu umbra și cu tot”. Și începi să deschizi ochii, vezi lumea în culori. Evident, referitor la viața mea, la acțiunile mele, cred că da, e plină de culori. Și alb și negru, din când în când. Dar e un alb și negru tot nostalgic cumva, cum ar fi un monolog interior, știi?

Din punct de vedere al direcției muzicale pe care o abordezi ce s-a schimbat la tine în ultimul an? Sau în ultimii doi ani?
Am început să simt un pic altfel muzica, au apărut altfel de mize, am realizat că la multe dintre concertele mele mi-ar fi plăcut să mă exteriorizez altfel. Și atunci am zis că ok, vreau să dansez pe scenă la următoarele concertele și am fost foarte mult atras de muzica tribală, știi? Crezi în Dumnezeu, îl pierzi pe Dumnezeu și îl regăsești pe Dumnezeu, ceva de genul și cu muzica. Ajungem la muzica aia esențială de foc și pământ, conexiune. Am început să delirăm mult mai profund, am început cu colegii de la studio să delirăm foarte tare, să avem un monolog și mai profund cu noi înșine și am început să avem parte de o muzică mult mai subtilă, mult mai ciudată, pe care nu prea poți să o gândești. Trebuie să o simți, să închizi ochii și să n-o gândești, trebuie să o simți. Dar e o muzică care mă calmează foarte mult, simt că mă deschide și rezonează cu mine de acum. Dar urmează să lansăm ceva material pentru că eu vorbesc despre conceptul ăsta sau despre muzica nouă pe care vrem să o lansăm, dar încă lumea nu știe, nu prea a văzut. Dar e foarte interesantă călătoria asta de la muzica comercială spre muzica experimentală. E un altfel de vibe, e un altfel de high. E un altfel de impact.

De ce crezi că “Who you are” îi duce pe mulți cu gândul la Lotus Flower, piesa Radiohead?
Am văzut că lumea zice că și piesa e plagiată, dar obiectiv vorbind, nu are nimic, adică nu e plagiat. Legat de dans, nu e o figură patentată de cineva, pe care nu ai voie să o dansezi, e o figură din dans contemporan pe care multă lume o danseză și o face. E dreptul lor să decidă asta, eu recunosc sunt cel mai mare fan Radiohead și sunt convins că muzica lor m-a influențat într-un fel sau altul. După ultimele două concerte, am avut niște revelații și am zis “Băi se poate și așa? Muzica poate fi și așa?” Și da, poate fi. E dreptul lor și la fel e și dreptul meu.

Nu în ultimul rând aș vrea să te întreb: ce proiecte pregătești pe viitor?
Recunosc că am început să lucrăm la primul nostru album, finally, care, nu știu, cred că o să dureze cam vreo jumătate de an, e foarte multă treabă. Ne-am dat seama că acum chiar vrem să lansăm un album. Și lucrăm la piese noi, avem o grămadă de material fain, din punctul nostru de vedere, care sper să fie primit.

Mihail, mulțumim că ai venit la Infomusic.
Cu mare drag, tot timpul.