INFO CONCERT:
Summer Well Festival 2018
INFO CONCERT:
AWAKE Festival
INFO CONCERT:
Caro Emerald
INFO CONCERT:
Holograma lui Ronnie James Dio în concert
INFO CONCERT:
Sting
INFO CONCERT:
Hiromi feat. Edmar Castañeda
INFO CONCERT:
2CELLOS

Poze concert Joe Satriani - București 2015

Urmăriți galeria de poze de la concertul susținut de Joe Satriani la Sala Polivalentă din capitală. Celebrul chitarist a revenit la București pe 12 octombrie 2015.

Vizionează galeria foto, click pe poze pentru mărire/slideshow

Ionut Paraschiv este Project Manager la InfoMusic.ro.
Vezi pagina fotografului pe InfoMusic.

  • Gabriel Mihailescu

    Uimitor!! Joe Satriani într-un concert extraordinar la București. Giganticul muzician ne-a înnobilat timp de 2 ore inimile cu piese alternate din albumul Shockwave Supernova și legende ca Always With Me, Always With You, Big Bad Moon (la bis). Nu ştiam cu ce cuvânt să încep. Am ezitat mult timp între: fabulos, epocal, incredibil, ireal, ceresc, de vis, bestial, minunat, dumnezeiesc, mitic, legendar, îngeresc, splendid, excepţional, magnific, încântător, divin, admirabil, impresionant, remarcabil, fermecător... Se potriveau fiecare şi toate deodată. Am preferat banalul și mai puțin pateticul „uimitor” altor adjective pentru că descrie cel mai bine senzaţia trăită la concert, şi însăşi muzica lui Satriani, care este una echilibrată, adeseori matematică datorită exactităţii interpretării, fie ea şi live, deşi muzicianul se declară „Crazy Joey” prin a 3-a piesă a albumului care a stat la baza turneului „Shockwave Supernova”. O vreme nu am putut decât sa ascult împietrit neverosimila interpretare. Torentul notelor ideale emise de chitara genial strunită se revărsa ameţitor în urechile noastre.
    Poliinstrumentistul Mike Keneally ne-a uimit susţinând solo-uri şi dueluri interminabile cu Joe, şi cântând simultan (!) cu o mână la orgă şi una pe grief-ul chitării. Bateristul Marco Minnemman a oferit un surprinzător solo de 5 minute, cu elemente de percuţie ingenioase şi inedite (cel puţin pentru mine). Toate acestea într-o Sală Polivalentă pe trei sferturi plină, a cărei acustică pare că a fost ultima problemă la care arhitecţii s-ar fi gândit (sunetul din înregistrările upload-ate sunt mult mai bune, vă asigur). Sunetiştii au dat tot ce au putut (volumul la maxim), mediile în gama lor superioară şi înaltele generând în zadar armonii metalice, datorate supraamplificării, în dorinţa de a domina sunetul mult prea puternic al tobei bas. Tipii de la sunet (ca să îl amintesc pe Jim Carrey) păreau să fie la un job part-time de 4 ore (al doilea din ziua aia), plătiţi la jumătate. Consider, paradoxal, că prin simpla reducere a volumului la jumătate, sunetul s-ar fi îmbunătăţit cu 300%. Că doar nu voiau să facem un „pogo”, ca la punk/power-metal, muzica lui Satriani fiind mai aproape de o audiţie unpluged. Peste toate, e greu de descris o astfel de întâlnire (de gradul 3 – v. Surfing With The Alien, 1987) cu o legendă. Joe Satriani a demonstrat şi acum o incontestabilă apetenţă de a cânta şi de a extazia auditoriul, indiferent de numărul lui sau inerţia acestuia. Genialitatea sa compozistică irumpe din orice notă iar îndemânarea profesorului (carieră începută acum 37 de ani) din fiecare arpegiu. Şi încă ceva, ce nu v-am spus. Marele Satriani a cântat în faţa mea, (şi) pentru mine, ceea ce în aprilie 1996, când am ascultat prima dată un album de-al lui, nu aş fi crezut posibil. Am ce povesti nepoţilor. O piesă a fost cântată chiar în genunchi, întru aprecierea fanilor prezenţi. Dar mi-am dat seama că trişează. Ştiu foarte bine că are 59 de ani, că el cântă la chitară, bass, voce, muzicuţă, banjo, harpă, că a vândut cele mai multe albume de chitară solo din toate timpurile (peste 10 mil. de albume), că la 22 de ani preda chitara unora dintre cei mai celebri chitarişti actuali (Steve Vai, Kirk Hammett, Alex Skolnik etc.) deşi aceştia aveau doar câţiva ani mai puţin, dar văzându-i vivacitatea pe scenă şi descifrând uimit ingeniozitatea compozistică, am realizat că Joe Satriani is „Not Of This Earth” (1986), aşa după cum a mărturisit încă din primul album. N-am vrut să scriu acest comentariu în următoarea zi de după concert, când încă mă aflam sub imperiul „drogului” muzicii satrianice. În plus, am vrut să adaug o critică muzicii, cât de mică, ca să contrabalansez superlativele, dar într-un final am renunţat, negăsind niciuna. Dimpotrivă, am aflat dintr-un filmuleţ You Tube că la concertul de la Cluj, în următoarea zi, a interpretat The Mystical Potato Head Groove Thing (piesă ce nu a fost inclusă în play-list-ul concertului din Bucureşti) îmbrăcat în tricoul echipei locale. Pentru mine asta a demonstrat că este un profesionist care nu urmează neapărat un şablon în concerte. Nici măcar în România. A fost un vis frumos... Flying In A Blue Dream...

    • Ileana Ionescu

      foarte bun comentariul!! Satriani a oferit un spectacol extraordinar!

CLOSE
CLOSE