EP-ul „Easter Lily” este o colecție separată de viitorul album de studio U2, la care sesiunile continuă. Bono spune că trupa lucrează în paralel la un disc „zgomotos, dezordonat” și „unreasonably colourful”, gândit pentru scenă, iar lansarea acestui EP nu schimbă calendarul acelui proiect.

Tracklist-ul include piesele „Song For Hal”, „In A Life”, „Scars”, „Resurrection Song”, „Easter Parade” și „COEXIST (I Will Bless The Lord At All Times?)”. Ultima aduce și o contribuție nouă din partea lui Brian Eno, prezentată oficial ca un soundscape. EP-ul este produs de Jacknife Lee și a fost publicat prin Island/Universal.

Din punct de vedere tematic, diferența față de „Days of Ash” este mare. Dacă EP-ul din februarie a mers spre reacții la conflicte globale, activism și tensiunea din spațiul public, „Easter Lily” pune accentul spre întrebări personale: cât de mult rezistă relațiile în vremuri tensionate, cât de importantă rămâne prietenia și dacă mai există sens în ritualuri, credință și ideea de comunitate. Bono leagă chiar titlul de albumul „Easter” al lui Patti Smith, lansat în 1978.

Piesa de deschidere, „Song For Hal”, este dedicată lui Hal Willner și este descrisă de trupă drept un „COVID-19 lockdown lament”. U2 precizează că Willner ar fi împlinit 70 de ani în lunea Paștelui și că a murit în urmă cu aproape șase ani. Tot oficial, „In A Life” este prezentată ca o piesă despre prietenie, „Scars” ca un cântec despre acceptare și încurajare, iar „COEXIST” ca un cântec de leagăn pentru părinții copiilor prinși în război.

Lansarea este însoțită și de o nouă ediție digitală a fanzinului „Propaganda”, la 40 de ani de la primul număr, apărut în februarie 1986. Ediția nouă are 52 de pagini și include texte de la toți cei patru membri U2, note semnate de The Edge, un material al lui Adam Clayton despre artă și recuperare, un dialog între Bono și călugărul franciscan Richard Rohr, fotografii realizate de Larry Mullen Jr., plus versuri și un interviu cu Jacknife Lee.

Noul EP are teme ce vorbesc despre libertate, violență și costul uman al conflictelor globale. Lansarea coincide simbolic cu Miercurea Cenușii, ziua în care multe comunități creștine marchează începutul Postului Mare, conferind titlului o dimensiune spirituală ce amplifică tonul meditativ al materialului.

„Days of Ash” include colaborări importante, iar piesa-final „Yours Eternally” aduce împreună vocile lui Bono, Ed Sheeran și Taras Topolia, solistul trupei Antytila și soldat în armata ucraineană. Melodia este concepută sub forma unei scrisori trimise de pe front, iar documentarul care o însoțește — regizat de cineastul ucrainean Ilya Mikhaylus — va fi lansat pe 24 februarie, la exact patru ani de la startul războiului din Ucraina. Sheeran și Topolia au colaborat anterior, iar întâlnirea lor cu membrii U2 a dus la construcția unui imn dedicat rezistenței și speranței.

EP-ul îmbină teme personale și politice, inspirate de victime reale ale abuzurilor și conflictelor. „American Obituary” se concentrează pe cazul lui Renee Good, ucisă de un agent ICE; „Song of the Future” omagiază memoria adolescentei iraniene Sarina Esmailzadeh; „One Life at a Time” este dedicată unui profesor palestinian ucis în Cisiordania; iar „Wildpeace” include lectura unui poem de Yehuda Amichai. U2 revin astfel la dimensiunea militantă care le-a definit identitatea în anii ’80, transformând fiecare piesă într-o observație despre fragilitatea umană și dreptul la demnitate.

Bono declară că aceste cântece „nu puteau aștepta”, iar The Edge vorbește despre o lume în care „granițele nu sunt șterse prin forță, iar cultura nu este redusă la tăcere prin frică”. Basistul Adam Clayton subliniază momentul necesar al lansării, iar toboșarul Larry Mullen Jr. consideră că piesele sunt la nivelul celor mai bune lucrări ale trupei. U2 confirmă și revenirea fanzinului „Propaganda”, publicat inițial în 1986, într-o ediție specială dedicată acestui EP, disponibilă fizic și digital.

„Days of Ash” pregătește terenul pentru noul album U2, programat pentru finalul lui 2026, dar funcționează și ca o declarație de poziție a unei trupe care își asumă din nou rolul de cronicar al tensiunilor globale. Într-o dimineață rece și într-o lume frământată, U2 aleg să răspundă prin muzică, solidaritate și un apel direct către cei care încă mai cred în puterea speranței.