Filmul marchează revenirea personajelor principale după 17 ani, de la lansarea "Shrek Forever After", apărut în 2010. Actorii consacrați ai seriei reiau rolurile care au definit succesul francizei: Mike Myers îi dă din nou voce lui Shrek, Eddie Murphy redevine Donkey, iar Cameron Diaz o interpretează iarăși pe Fiona.

Distribuția este completată de nume noi precum Zendaya, Marcello Hernandez și Skyler Gisondo, care îi portretizează pe copiii lui Shrek și ai Fionei: Felicia, Fergus și Farkle. Aventura îi poartă pe protagoniști printr-un nou tărâm denumit Further, Further Away, unde întâlnesc personaje noi și situații absurde, inclusiv o parodie inspirată de universul "Frozen" și reîntâlnirea cu celebrul Gingy, într-un moment comic care păstrează umorul specific seriei.

Finalul trailerului îi surprinde pe Shrek, Fiona, doi dintre copiii lor și Donkey închiși într-o celulă, în timp ce Donkey transformă situația într-un moment muzical improvizat, spre disperarea lui Shrek. "Shrek 5" va fi lansat în cinematografe pe 30 iunie 2027 și este primul film principal al francizei după încheierea seriei originale.

Lansată în 2001, franciza "Shrek" s-a impus rapid drept una dintre cele mai iubite și influente serii animate din istoria cinematografiei. Inspirată de cartea ilustrată scrisă de William Steig, povestea căpcăunului verde a cucerit publicul prin umor, referințele la cultura pop și reinterpretarea convențiilor basmelor clasice. Pe parcursul celor patru filme principale, "Shrek", "Shrek 2", "Shrek the Third" și "Shrek Forever After", publicul a urmărit aventurile unor personaje care au devenit adevărate simboluri ale culturii pop (Shrek, Fiona, Donkey sau Puss in Boots). Seria a generat încasări de miliarde de dolari la box office și a dat naștere mai multor producții derivate precum "Puss in Boots" (2011) și "Puss in Boots: The Last Wish" (2022).

TRAILER "Shrek 5":

În primul rând producătorii s-au lăudat mult cu prezenţa lui Sharon Stone în cast-ul din sezonul 3 Euphoria, dar până acum am văzut-o doar câteva minute. Posibil să îşi extindă rolul pe viitor, deocamdată este şefa lui Maddy (Alexa Demie), la o agenţie de talente din LA. Va fi un sezon înţesat cu vedete, de la Natasha Lyonne la Rosalia şi de la Eli Roth la Trisha Paytas.

Trebuie să recunosc că nu sunt imun sau orb la criticile aduse în special primului episod, descris ca un "Breaking Bad cu Zendaya". Ce e drept, Zendaya nu a fost niciodată boyscout, dar aici traficul de narcotice e dus la un nou nivel, iar accentul pică pe ingeniozitate şi pe... utilizarea de cărăuşi. Mi se pare şi că Levinson a mai dat înapoi din scenele dramatice cu descinderi de poliţie, sevraje şi a dus acest "business" în zona de... fun şi edgy, uitând să dea şi lecţii prin producţia să.

Am văzut şi că multă lume e supărată că într-un fel cei 4 piloni principali ai serialului, Zendaya, Hunter, Sydney şi Alexa lucrează într-un fel sau altul în "industria sexului". Dacă nu direct, atunci prin management de talente OnlyFans sau club de striptease. Înţeleg ce zic criticii şi pe de o parte pot fi de acord că e o abordare misogină, pe de altă vrea să şi spună multe despre stadiul în care se află Los Angeles-ul şi cam ce joburi mai poţi obţine acolo, dacă vrei faimă rapid sau bani rapid.

Relaţia dintre Jacob Elordi şi Sydney Sweeney, în prag de nuntă e caricaturală, jumătate clişeu de ani '70 şi Mad Men şi jumătate joc de-a şoarecele şi pisica. E ciudat că lui Don Draper i-ar fi luat vreo 3-4 sezoane să ajungă aici cu căsnicia, dar însurăţeii de aici nici nu s-au luat şi sunt deja în stadiul de tensiune permanentă. E şi puţin ridicol felul în care Sydney eşuează în ale OnlyFans-ului (sau alternative), negăsind o nişă propice, fără oblăduirea cuiva.

Zendaya îşi continuă parcursul haotic prin viaţă, monedă de schimb între dealeri, dar ţine puternică prietenia cu fostele colege de liceu şi relaţia specială cu Hunter Schafer. Hunter a ajuns "sugar baby" şi etalează un arc de poveste demn de serialul "Nip Tuck", promovat la rangul de eleganţă şi naivitate din Pretty Woman, dar cu iz de 2026.

Alexa, adică personajul Maddy şi Maude Apatow adică personajul Lexi sunt poate cele mai neatinse de virusul LA aici. Sunt undeva în zona de talent scouter, manager, asistent de producţie, dar până şi ele alunecă în mocirla hiper sexualizată a divertismentului.

Orice ar spune oricine, Zendaya e distractiv de privit, cum se aruncă cu capul înainte în bucluc şi cum minimizează fiecare decizie catastrofală luată. Celelalte personaje par cumva blocate în clişee, au răspunsul corect la îndemână şi îl evită, iar Sydney lupta pentru nişte idealuri şi "premii" aşa copilăreşti încât devine de una singură opusul a tot ce a transmis filmul "Barbie". Parcă încep să înţeleg de ce o urăsc feministele, cel puţin în rolul de aici.

Ca încheiere aş spune că Euphoria nu s-a schimbat, Euphoria a fost mereu aşa, în cei 6 ani de existenţă. A îl critica că "e diferit" înseamnă că nu l-ai înţeles sau nu ai rezonat cu el de la început. Cine dorea 13 Reasons Why a primit Requiem for a Dream. Cine dorea Liceenii Rock'n Roll a primit Breaking Bad şi uneori filme XXX. În continuare vă recomand răbdare cu el şi încă sper la episoade de calibrul celor cu Rue şi Ali vorbind despre adicţie într-un restaurant.

Departe de a fi un film de dragoste, acesta este un film de... comic de situaţie. Situaţia fiind întunecată şi lăsată în suspans încă din trailer. Vreo 60% dintre privitori vor merge la film să afle răspunsul la întrebarea din trailer, deci spoilerele ucid mai mult decât stimulează demersul. Deci nu le voi face...

Pe scurt, Zendaya dezvăluie cel mai negru secret al său la o masă cu prietenii şi logodnicul, jucat de Robert Pattinson. Apoi urmează clasică ramificaţie: "oare mă mai însor cu ea?", apar îndoielile, amicii ezită şi ei în a mai fi OK cu nunta şi aşa mai departe. Neputând să vă zic despre ce e vorba, pot totuşi să vă zic că e un act foarte întunecat din viaţa cuiva, un moment de uriaşă instabilitate şi cumva specific american.

Pattinson devine la fel de nevrotic ca un Eisenberg în filmele lui Woody Allen, dar cu o doză de neîndemânare socială pe care nu am mai văzut-o în repertoriul său. Zendaya e 50% personajul din Euphoria, 20% cel din Spider-Man şi vreo 30% cel din Dune. Gestionează situaţia cum poate ea mai bine, deşi e imposibil de gestionat. Eram foarte circumspect cu privire la chimia celor doi, mai ales după ce am văzut trailerul deloc apetisant.

Spre exemplu chimia dintre Jennifer Lawrence şi Pattinson în "Die My Love" a fost aidoma chimiei dintre o piatră şi un guguştiuc. Ce e drept şi aici avem vreo 2-3 erecţii ratate şi fâstâceli în momente erotice, dar nu se ajunge la pragul de alienare de acolo.

Nici la pragul de fuziune celulară pe care îl aveau Andrew Garfield cu Florence Pugh în ceea ce a rămas în mintea mea drept "filmul cu cancerul".

Zendaya şi Pattinson sunt excelenţi colegi de apartament, prieteni şi iubiţi la nivelul acela de relaţie ce apare după multă vreme. Toate personajele secundare din "The Drama" par gândite să jeneze, deranjeze sau amplifice anxietăţile celor doi. Poate doar prietenul lui Charlie (Pattinson), Mike să încerce să mai apleneze situaţia şi să o ţină sub control pe domnişoara de onoare, explozivă Rachel.

Aş recomanda acest film oricărui cuplu logodit, pregătit de căsătorie şi care are anxietate cu privire la "care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?". Cumva le va linişti îngrijorările, dar poate să le şi amplifice, în funcţie de ce zace în ei.

Când e comic, filmul e genial, în jocuri de cuvinte şi situaţii ce pot fi corelate cu trauma Zendayei. Europenii şi sensibilii se vor supăra probabil de trivializarea unei traume societale şi reducerea ei la "probleme în relaţie", dar dacă nu poţi glumi cu asta, poţi doar trăi în frică... precum Pattinson. Şi să ajungi să devii o persoană mai rea decât cea care a făcut "cel mai rău lucru".